Acum o lună, un tânăr homosexual a fost agresat fizic în plină stradă de un grup de persoane. Era nu departe de casă și foarte aproape de Inspectoratul General al Poliției. Victima susține că agresorii ar fi cunoscut despre orientarea sa sexuală, despre care vorbește deschis pe rețelele sociale. Frantz este convins că anume din această cauză a fost bătut. A depus și plângere la poliție, dar deocamdată nu are un răspuns. După acest caz, tânărul a fost nevoit să-și schimbe locuința.
Franz nu ascunde că este homosexual, vorbește despre orientarea sa inclusiv pe rețelele sociale. Și ca gen, nu se regăsește. Spune că a început să-și descopere identitatea încă din copilărie, fiind pasionat de hainele atribuite, mai degrabă, femeilor. De-a lungul anilor, și-a umplut garderoba cu fuste și rochii, iar încălțămintea preferată este pe tocuri. Acest stil, zice el, reflectă cel mai bine modul în care se percepe pe sine.
„Mă gândesc, pogoda parcă e destul de drăguță, eu ca atare poate aș îmbrăca ceva mai floral, poate aceasta rochie, de exemplu, pe care am primito cadou. După aia mă mai gândeam dacă mă simt într-o așa dispoziție mai... așa un razrez avem aici, dar o să vedem. Mă gândesc, poate ceva „na duhovnom”. De asemenea, poate fi. O, da, chiar super mi se pare. - Dar tu, de obicei, de unde îți cumperi hainele? - O, nu, în mare parte, de la gara feroviară. Acolo e destul de ieftin, acolo de pe la vreo 13-14 ani, mă distrez. - Dar ce spui, Gabriela? Ne place?
Totul e fuste și rochii, pantalonii eu nu mai port, din cauza că nu vreau să îmi dezvolt această latură. Eu sunt foarte ok cu ceea ca să port zilnic fuste și pantofi, pentru că îmi place să accept latura asta mea”.
Pe lângă preferințele vestimentare deosebite, Franz își propune să experimenteze și cu machiajul, pe care, la fel, îl consideră o formă de exprimare a identității sale.
„Mie mi se pare că e superb să te machiezi, e superb să ai grijă de identitatea ta și să o porți în modul în care cauți să o porți. Am o „perțovkă”, am primit cadou zilele trecute. Eu pe viitor aș vrea, dacă se încerc să adaug niște culori și pe față, pentru că mi se pare curios. - Ai o colecție de tocuri, încălțăminte înaltă? - Eu aveam mai multe perechi de încălțăminte, de tocuri, dar eu pe toate le cumpăr de la second-uri și ele, dacă sincer, să cam strică. Astfel eu, pur și simplu, schimb constant încălțămintea din cauza că strică, dar probabil și din motive că o port zilnic și o deteriorez. Am acum doar două.
Aceștia, „botelionciki” se numesc, și am acești pantofi dăruiți cadou zilele trecute, ceva de genul. Poate chiar astăzi o să mă încalț de Anul Nou, dacă am să simt că vreau să ies”.
Pentru Franz, rețelele de socializare au devenit singura platformă prin intermediul căreia își face vocea auzită. În timp, a devenit suficient de vizibil, popularitatea însă l-a pus în situații dintre cele mai diverse. Pe lângă încurajări și empatie, are parte și de injurii sau amenințări. A fost și victima abuzurilor comise în spațiul public.
„Deci, abuzuri stradale au mai fost. Pe unele dintre ele am scris plângere, pe altele nu, din cauza că nu aveam destul de resurse. Atunci când nu am expus atât de mult în internet și nu am dat cumva... Deci, pe tine tot și internetul ce s-au găsit? Internetul este un instrument pentru a crea siguranța din cauza că legislativ până când nu atât de bine reușește. Și încerc, pur și simplu, să creez un sistem de instrumente care să ajute ca să fie gestionat cât legislativ, atât și intern”.
La mijlocul lunii decembrie, Franz a fost bătut în plină stradă de un grup de tineri, care i-ar fi reproșat felul său de a arăta și de a se exprima.
„După cafeluța merg acasă. La un moment dat simt că există o adresare către mine, mă întorc și există o companie de băieți care mă opresează fizic. În spatele meu era drumul, în stânga o mașină parcată, și în față fiind ei. Adică neavând acces să escaparez momentul. Eu în acea zonă am trăit o lună la o nouă chirie și însuși mediu era cu destul de mulți... Adică probabilitatea de a întâlni un pericol acolo este mai mare pentru că este piața Tiraspol lângă Atrium. Asta nu era primul incident în acea lună, era primul cu agresivitate fizică.
Deci, întâi unul m-a lovit cu pumnul, eu căzând de jos. Și eu un pic m-am deasociat, am ahuit. Și ulterior am simțit niște lovituri cu piciorul în corp, alea pe care nu mai aveam resurse să observ sau să detectez din partea cui veniseră, pentru că simțeam un pic în senzație de șoc. Dar vreau să spun că erau trei băieți, sau unul, sau doi, agresându-mă fizic”.
A cerut ajutorul poliției, prin intermediul serviciului 112. Prima interacțiune cu oamenii legii l-a descurajat și l-a dezamăgit.
„Sunasem 112 să-i întreb la care sector de poliție să merg, mi-au dat o adresă, a fost greșită, am mers la altă adresă, aia de asemenea a fost greșită și la un moment dat deja am ajuns la un sector de poliție. Acolo întâlnindu-mă, „cabinka” așa cum se numește, camera de recepție, nu știu, la recepție. Deci domnul în timp ce s-a jucat durak în telefon vorbea cu mine și îmi spunea deja, eu nereușind să povestesc tot, doar spunând că iată am fost atacat stradal, că de ce n-am mers după ei, că de ce ei nu i-am urmărit, începând să mă învinovățesc, eu nereușind măcar să mă așez. I-am rugat să mi se schimbe polițistul, să vorbesc cu altcineva, a venit altul nu mai bun, deja am mers să scriem plângerea și, în mare parte, tot procesul a fost îmbrățișat cu niște învinuiri și de ce nu așa, de ce așa, eu nu simțindu-mă neapărat că primesc momentan susținere”.
A decis să vorbească despre incident și în mediul online, unde a publicat o parte din discuția cu oamenii legii, pe care a înregistrat-o pe ascuns. După ce postarea s-a viralizat, a fost chemat din nou la poliție.
„Domnul polițist la acel moment mi-a zis că șansele sunt egal cu zero, de aia ia găsit pe fapt așa. Ultima oară, probabil din cauza că am expus destul de mult în rețele de socializare cazul, am fost deja telefonat. - Ai fost telefonat de către poliție? Da, am fost telefonat de către poliție ca să merg să scriu încă o plângere, deja la un alt sector de poliție”.
Am solicitat o reacție pe marginea acestui caz de la direcția de poliție a municipiului Chișinău. Potrivit purtătoarei de cuvânt a instituției, Natalia Stati, „Poliția a fost sesizată la data de 15 decembrie, de către un tânăr care a comunicat că a fost agresat verbal și fizic de un grup de persoane. Cazul a fost înregistrat, tânărului i-a fost dată îndreptare la Centrul de Medicin[ Legală, pentru a stabili dacă acesta s-a ales cu leziuni. La moment, polițiștii întreprind acțiuni procesuale în vederea stabilirii tuturor circumstanțelor, identificarea persoanelor care au agresat tânărul și adoptarea unei decizii conform legislației”.
Franz povestește că încearcă să răspundă cu înțelegere la numeroasele atacuri, nu și atunci când este bătut.
„Eu agresivitatea o mai întâlnesc stradal, venind din cauza expresiei mele de gen. Și motivele ar putea să fie propria frică de expresivitate, adică ăsta e extrem de complex. Eu aș vrea să spun, voi sunteți proști, eu deștept și asta e situația, dar nu e cu mult mai complex decât atât.
Pentru mine asta deja este în ordinea zilei. Priviri sau strigături în spate cu o încercare de a o umili sau a ofensa. Sunt și foarte multe cazuri drăguțe unde, nu știu, de obicei doamnele în vârstă îmi zâmbesc, cineva îmi face un compliment. Eu presupun că asta tot depinde de propria realitate și propria percepție asupra realității”.
Altfel se simte atunci când merge peste hotare.
„Eu am fost șocat să merg peste hotare și să înțeleg că eu nu sunt greșit și că corpul meu se simte atât de mult în siguranță și mie îmi rămâne atât de mult spațiu interior”.
Astăzi, la 22 de ani, Franz își dorește să se poată manifesta liber în propria țară, să poată trăi fără teamă, indiferent de identitatea sa și de orientarea sexuală.
„Probabil aș dori ca fiecare să se simtă liber, ca ulterior și eu să mă simt liber, în momentul în care fiecare își accepte identitatea, își accepte parcursul personal, atunci nu îl judecă pe altul sau acceptă existența altuia. Este despre compasiune față de sine, iubire față de sine și atunci există și mai puțină agresivitate. Iarăși, eu foarte tare aș vrea să judec oamenii, dar nu-mi reușește, din păcate, pentru că nu poți să judeci pe judecate. Agresivitatea doar naște agresivitatea. E curios să observi de unde provine agresivitatea și să încerci să vindeci asta. Să nu ai încredere în toate privirile, să nu-i permiți să te absoarbă. Pentru că în momentul ăsta doar trebuie să știi că ești gay discriminat și asta e tot”.
Un reportaj realizat de Gabriela Ursu
Imagini și montaj de Vlad Glinjan
