14 aprilie 2025, ora 21:00

Campania „Bătrânii noștri” deschide seria poveștilor de viață. Astăzi, cunoaștem istoria mătușii Valentina din satul Sofia, raionul Drochia. A fost 25 de ani asistentă medicală, și-a pus viața în slujba celor din jur, dar la 88 de ani, își duce singură povara anilor. Trăiește dintr-o pensie modestă și are grijă de feciorul bolnav, dar mai găsește putere să zâmbească...

Atunci când iarna îți intră în plete, iar povara anilor apasă pe umeri, aștepți primăvara ca pe o rază de lumină și speranță. O așteaptă și mătușa Valentina… A trecut cu greu de-a 88-a iarnă și așteaptă pe cineva să îi calce pragul, să o asculte și să-i aline singurătatea…

„Ia te uită aici trei case la rând nu trăiește nimeni absolut. Sincer e dureros să vezi case pustiite, case care se dărâmă deja…”, a menționat interpretul Ion Paladi.

Fiecare casă din Sofia, Drochia ascunde o poveste, o istorie de viață... Astăzi vom răsfoi povestea Valentinei Schițco. 

A început să-și depene anii în 1937, n-a fost un drum ușor. Au fost vremuri când firul se subția, gata să se frângă, dar lega un nod și depăna mai departe. A avut grijă de părinți, de soț, de copii și de un sat întreg, dar acum își deapănă amintirile în singurătate...

„Deja așa am rămas singură, că eu am fost cea mai mare. - Câți copii ați fost în familie? - Trei, trei fete am fost. - Și surorile sunt în viață? - O soră trăiește în Belorusia. - Și cum a fost copilăria dumneavoastră? - A fost tare grea”, a menționat Valentina Schițco.

În ciuda greutăților, a absolvit școala din sat, dar își dorea să devină medic, să ajute oamenii și a mers spre visul ei...

„După zece clase, am terminat colegiul din Bălți de soră medicală, de felșer mai în scurt- După asta am fost trimisă tocmai la Vulcănești și bărbatul ăsta al meu a vrut să mă aducă acasă și a venit acolo. Și acolo ne-am înscris, apoi am venit acasă, și-apoi nunta și apoi...”

S-au mutat în cuibul lor și părea că viața prinde culoare, dar în scurt timp și-a luat în grijă părinții:„Tata meu 18 ani a stat în pat.Dar nu se plângea și găsea mereu putere de a merge mai departe. „Am lucrat și la spital, și am lucrat la policlinică, la făcut injecții și apoi am trecut la felser, dușem tot lucru din policlinică”.

„- Doamna Valentina, facem oleacă de foc? - Să încălzim camera. - Să fi avut bani, îmi făceam sobă, dar dacă n-am avut am făcut asta. - Acuș aprindem noi”.

A devenit mamă, creștea cu multă dragoste cei trei copii. Le-a oferit studii și i-a călăuzit să fie oameni, dar soarta a fost dură cu ea. E dificil să accepte situația în care a adus-o cărările vieții.

„ - Trei copii ați avut? - Da. - Și acum aveți doi, băiatul care locuiește cu dumneavoastră și cel de la Kiev? - Da, un băiat la Kiev. Eu am avut și fată. A murit la 45 de ani. - Ce s-a întâmplat? - O fost rac...”

Cel de-al doilea fecior a fost căsătorit, dar nu a avut copii. Acum, la aproape 60 de ani, este bolnav la pat, iar mama îi poartă de grijă:

„Soțul are 10 ani pe al 11-lea de când o decedat și sunt singură și cu băiatul ăsta, da băiatul e bolnav de nervi”.

Feciorul nu are poliță de asigurare medicală și nici alt suport financiar pe motiv de boală, iar mătușa Valentina, deși o duce greu, nu poate beneficia de servicii de asistență socială pentru că are copii, chiar dacă au și ei o vârstă.

„Are, e din 66, e bătrân deja și e nervos. - Dar cum vă descurcați cu dânsul? - Rabd”.

Își alină dorul și durerea cum poate... Ochii aproape au secat de atâta plâns... 

„Of, mai plâng, și iar mai plâng și mai șăd... E greu, dar ce să faci, da ce pot să faci acum...”

Are noroc de vecinii care îi dau o mână de ajutor, de suportul feciorului din Kiev și de puținii bani din pensie:

„- Două mii și șapte sute de lei. - Vă ajunge ? - Nu ajunge, dacă ne-ar fi ajuns, mi-aș fi tras apă, dar nu ne-ajunge închipuiți-vă să ajungă. Mai facem focul. Am cumpărat bricheții ăștia, știți am dat 150 de lei pe un sac, acum au rămas trei saci și nu o să ne ajungă.

- Aici ce aveți? Medicamente? - Leacuri, leacuri. - Pentru dumneavoastră sau și pentru băiatul dumneavoastră? - Și pentru mine și pentru dânsul. - Ați fost medic pentru un sat întreg și acum sunteți medic pentru dumneavoastră, da...”

Rănile vieții nu se tratează cu plasturi sau medicamente. Timpul le cicatrizează, dar inima încă plânge... Totuși, încearcă să trăiască cu puținul pe care îl are.

Iată aici facem mâncarea, e o plită tare mică ... - Ce aveți acolo? Mămăliguța? - Mda. - Dar acest frigider e de când e? - De la împăratul... -Am vrut să spun altfel. Ce aveți în frigider? - Niște blide, niște pâinică am pus. - E foarte vechi, nu știu cum de mai lucrează”. 

Și apa e o problemă, o aduce de la fântână, spală cu mâinile, noroc de o vecină care o ajută cu lenjeria de pat sau cuverturile mari.

„Iată aici iaca spăl, era că se ducea afară, dar acum gerul ăsta mare și țeava de afară o înghețat”.

Se mai mângâie cu două capre la care le caută stăpâni și câteva păsări de curte.

„- Haide mamii... - Și dumneavoastră singură aveți grijă de găini? - Da”.

Printre cei care o ajută este și Emilia Tighineanu, membra Asociației de băștinași din localitate.

„Ia să mă duc eu într-o zi să văd cum trăiește și iaca așa am venim și am cunoscut modul de trai al dumneaei și ea în genere doamna Valentina a fost așa suflet bun. Când vezi așa om, în așa situație, i-ai da ce ai putea, doar ca să o ajuți”, a subliniat membra Asociației Băștinașilor din Sofia, Emilia Tighineanu.

O viață întreagă a avut grijă de alții. Dar acum, a rămas singură cu suferința ei...

„Pe toți mi i-a luat și pe mine m-a lăsat... Când m-oi uita la televizor o să-mi aduc aminte cum m-ați cuprins, cum mi-ați cântat. Mulțumesc, mulțumesc și iar mulțumesc!”

De 88 de ani, Mătușa Valentina își deapănă ghemul. De firul ei firav de ață s-au ținut toți ca să nu cadă. Tot cu el, i-a prins pe toți grămadă și încă mai ține, mai leagă un nod și ține, pentru că inima încă e plină de iubire.

Donează, fii lumina lor de Paște! Cum poți ajuta:
MOLDTELECOM: Trimite un SMS cu textul „Donez” la 8888 sau sună la 090000908
MOLDCELL: Trimite un SMS cu textul „Donez” la numărul 8888
* Costul unui SMS sau apel este de 50 de lei, inclusiv TVA

Mulțumiri speciale sponsorilor campaniei „Bătrânii noștri” pentru sprijinul oferit:

24 aprilie 2025, ora 19:41

Le-am pășit pragul și am văzut cu ochii noștri greutățile cu care se confruntă de ani de zile, dar n-au mai rămas singure, pentru că le-am bătut la ușă cu daruri. Încununăm campania „Bătrânii noștri” cu lacrimi de bucurie și recunoștință.

Ne-au lăsat în casele și sufletele lor ca să le cunoaștem durerile tăcute și nevoie adunate în singurătate. Dar am revenit la ele cu daruri, căldură și multă speranță.  Olga Potereanu din Dănceni, ne aștepta cu nerăbdare. 

„-Bună ziua, doamna Olga. Am venit și noi să vorbim un pic cu dumneavoastră. Să simțiți că suntem alături. -Mulțumesc la toți care au luat parte”.

După patru decenii în care a muncit infirmieră și a avut grijă de pacienți, dar și de mama bolnavă, acum, mai mult ca niciodată, are nevoie de susținere și afecțiune.

„-Cred că mai mult aveți nevoie de căldură, de o vorbă bună, cred că de asta aveți nevoie, da?”

Durerea pe care o poartă în suflete e mare... Fiica e plecată de mulți ani în Ucraina, iar feciorul a decedat acum doi ani. Totuși, am încercat să-i aducem un strop de fericire. 

Datorită oamenilor care nu au rămas indiferenți la nevoile ei, dar și cu suportul sponsorilor campaniei „Bătrânii noștri”, am asigurat-o cu produse chimice, de igienă, dar și produse alimentare pentru o lungă perioadă de timp.

„Sărbătoarea de Paște este o sărbătoare de dragoste, de lumina, împărtășirea căldurii, bucuriei. Nouă ni s-a părut că este o ocazie foarte bună, plăcută, frumoasă, ocazie minunată, ca noi să dăruim un strop de bucurie acelor bătrâni care au rămas singuri care au nevoie de o vorbă bună, de o îmbrățișare și sperăm că și noi i-am adus astăzi acea bucurie și căldură care o avem în sufletele noastre”, ne-a spus Liuba Birina, manager Marketing, PR și Comunicare Corporativă, METRO.

Pentru că nu are apă în casă și spală rufele în lighean chiar și iarna pe ger, a primit un ajutor de nădejde, o mașină de spălat.

 „-O mașină de spălat, ca să puteți spăla hainuțele, căci am înțeles că spălați cu mâna. E greu? – Am avut una de aceea veche. Vă doresc sănătate dumneavoastră și la copiii dumneavoastră”.  

S-a ales și cu un televizor nou, pentru că cel vechi abia de se mai vedea. Recunoaște că durerea din suflet nu o lasă să se bucure din plin dar e recunoscătoare.

„-Mă bucur că nu m-ați uitat, vă mulțumesc la toți.”

 S-a bucurat pentru darurile primite, dar mai mult de tot, avea nevoie de cineva care să o asculte. Paștele din acest an va rămâne unul dintre cele mai frumoase și luminoase pentru ea.

„-Mulțumim la toată lumea care m-a ajutat și care mă susține pe mine. Mulțumim frumos”.

O lăsăm plină de emoții la poartă, iar noi ne continuăm drumul, un drum lung până la Sofia, Drochia, acolo unde ne aștepta Valentina Schițco.

„-Bună ziua, bine v-am regăsit. Să vă cuprind. Cum sunteți? Sănătoasă? -Bogdaproste”.

 Am regăsit-o sănătoasă și plină ne emoții. Spune că au văzut-o oamenii la televizor și au venit la ea în vizită.

„-V-au văzut femeile din sat? -Da. Și din Drochia tocmai au fost niște oameni și m-au văzut. Au vrut să cumpere capra”.

Dar nici noi nu am venit cu mâinile goale, pentru că e mai mult singură și nu are cine să-i poaret de grijă. Fiica a decedat, un fecior e la Kiev, iar altul e bolnav la pat.

„V-am adus aici un televizor nou, un pic mai măricel ca să ne vedeți mai bine. Să priviți TV8 și să ne vedeți mai bine. V-am adus și un aspirator”.

Cu suportul oferit de telespectatori și sponsorii campaniei, i-am umplut pragul casei cu diverse bunătăți și lucruri de care avea mare nevoie.

„Noi în fiecare an facem ajutoare de Paști pentru bătrâni, iar anul acesta am hotărât să fie prin intermediul TV8. Nivelul de viață al bătrânilor este un indicator foarte mare pentru societate, ca o hârtie de turnesol și arată cât de tare suntem responsabili de ea. Eu cred că susținerea pe care o facem noi, Prima Finanțare, pentru bătrâni va fi susținută și de către alții fiindcă toți vom fi odată bătrâni, suntem tineri momentan, dar bătrânețea trebuie să fie protejată”, a menționat Sergiu Cozmolici, fondator, „Prima Finanțare”.

„-De unde ați grămădit atâția bani? -Avem parteneri, mulțumim sponsorilor noștri care ne-au ajutat”.

Pentru că telefonul vechi avea butoanele șterse, s-a ales cu unul nou în loc. Dar cea mare nevoie avea de un frigider, pentru că cel vechi era defect.

„-Iată o să puteți transfera. Totul aici”.

Dar își dorea și un aragaz cu cuptor ca să mai coacă plăcinte, ca altădată. Le-a primit pe toate cu mare bucurie. 

„Vai ce noroc a adat peste mine!”

 Am instalat televizorul, i-am oferit instrucțiunile de rigoare și ne-am pornit.  Dar nu ne-a lăsat să ieșim din ogradă fără flori din grădina ei.

„Ne bucurăm că ați făcut parte din campania noastră și ați devenit simbolul campaniei „Bătrânii noștri”, pentru ochii dumneavoastră senini în acre se reflect cerul și toate bunătatea de pe lume, așa că le meritați din plin pe toate”.

Două lucrătoare medicale. Două femei.  Două mame care au cunoscut durerea de a-și pierde copiii, dar care nu s-au oprit. Au continuat să trăiască pentru ceilalți, cu demnitate, cu blândețe și cu acel curaj tăcut, care nu se laudă.