31 mai 2022, ora 13:52

Pentru funcția de șef al Serviciului de Informații și Securitate, Președinția ar avea trei pretendenți. Surse din cadrul SIS susțin că se discută candidatura lui Dorin Recean, consilier pe securitate al Maiei Sandu. Președinția ar mai lua în calcul și candidatura directorului executiv al IPRE, Iulian Groza, în prezent, membru în Consiliul Suprem de Securitate. S-ar discuta și despre Alexandru Musteață, actual consilier al prim-ministrei Republicii Moldova, Natalia Gavrilița. 

Dorin Recean a fost ministru al Afacerilor Interne în perioada iulie 2012 până la 10 decembrie 2014 în Guvernul Filat. În acea perioadă, șefa statului, Maia Sandu, ocupa funcția de ministru al Educației. Acesta este din februarie anul curent consilier prezidențial în domeniul apărării și securității naționale, secretar al Consiliului Suprem de Securitate. Desemnarea lui Recean în funcția de consilier al președintei a provocat un val de critici. Asta în situația în care în 2013, a fost în centrul unui scandal mediatic, după apariția unei înregistrări a unei discuții la telefon dintre el și fostul șef de la Fisc, Nicolae Vicol, în care pe atunci șeful de la MAI vorbea pe un ton ridicat cu cel de la Fisc. Fraza „Dacă există probleme, adu-l și eu am să-l trăsnesc cu capul de asfalt ”, a provocat indignare în spațiul public. Dorin Recean nu ne-a răspuns la apeluri pentru ne spune dacă se numără printre pretendenții la șefia SIS.

Iulian Groza este director executiv al Institutului pentru Politici și Reforme Europene. În luna februarie, a fost desemnat, prin decret prezidențial, în calitate de membru în CSS. Nici pe Groza nu l-am găsit la telefon. 

Alexandru Musteață este în prezent consilier al premierului țării, Natalia Gavrilița. A lucrat anterior în cadrul Fundației Soros. L-am contactat telefonic și pe Musteață, pentru a afla dacă i s-a făcut o asemenea ofertă. Acesta a refuzat să facă, însă, orice fel de declarații. 

Luni seară, 30 mai, șefa statului a declarat în cadrul unei emisiuni televizate că a fost identificată deja persoana care urmează a fi numită la șefia Serviciului de Informații și Securitate. Șeful statului nu a dat un nume și a menționat doar că este vorba despre un candidat din afara sistemului, care va asigura reforma SIS. Sandu susține că guvernarea își dorește consolidarea capacităților instituției, astfel încât SIS să obțină un nivel sporit de credibilitate. 

Tot luni, președintele Parlamentului, Igor Grosu, a primit cererea de demisie a șefului SIS, Alexandr Esaulenco. Șeful SIS a cerut eliberarea din funcție, în baza cererii personale, în legătură cu trecerea la alt loc de muncă. Potrivit legii, cererea de demisie urmează a fi examinată în plenul Parlamentului.

21 decembrie 2024, ora 23:11

Astăzi vorbim Verde-n ochi despre educație și salariile mizerabile pe care le primesc profesorii din R. Moldova versus majorările obraznice la pensii pe care le-ar putea primi din anul viitor judecătorii Curții Constituționale.

Zilele trecute, profesorii au ieșit la proteste să ceară salarii decente. În urmă cu o lună, Guvernul le-a promis majorări de 15% de la începutul anului viitor, dar pe ultima sută de metri le-a înjumătățit. În formula votată de Parlament la început de decembrie, profesorii ar urma să beneficieze de o majorare salarială netă între 600 și 900 de lei. Asta în condițiile în care salariul mediu pe economie va crește anul viitor cu 2.400 de lei. Simțiți diferența?

Cu sau fără această majorare, un lucru este cert: Profesorii sunt printre cei mai prost plătiți salariați din R. Moldova. Salarii mai mici au doar angajații din agricultură și cei din domeniul artei. Chiar dacă toate guvernările din ultimii 20 de ani au promis că educația va reprezenta o prioritate pentru ei, salariile cadrelor didactice au fost dintotdeauna sub media pe economie.

De exemplu, în 2020, salariul mediu din învățământ era de circa 7.000 de lei, cu 12% mai puțin decât media pe economie. În 2024, chiar dacă salariul unui profesor a crescut până la aproape 11.000 de lei, el este de fapt cu 24% mai mic decât salariul mediu pe țară. Astăzi, în Moldova, un sudor, electrician sau croitor este mai bine plătit decât un dascăl, pe umerii căruia stă sarcina de a educa următoarea generație de cetățeni.  

Dincolo de declarațiile siropoase ale politicienilor despre importanța imensă a învățătorilor, cifrele oficiale cu privire la distribuția bugetelor arată o realitate total diferită. De exemplu, în 2012, cheltuielile statului pentru învățământ reprezentau 8,4% din PIB, iar anul acesta – ele au scăzut până la 5,4% din PIB. Cei mai mulți bani au fost alocați protecției sociale, adică compensațiilor și ajutoarelor pentru cei vulnerabili financiar.

Și dacă alocarea banilor pentru compensații la facturi este de înțeles, atunci o ultimă inițiativă a Guvernului care își propune să vină cu stabilirea unor pensii nesimțit de mari pentru judecătorii Curții Constituționale este de-a dreptul scandaloasă. Dacă această modificare va fi acceptată de Parlament, cei șase judecători ai Curții vor putea beneficia de pensii în valoare de până la 80 la sută din salariile lor de funcție. Salariul unui judecător constituțional este de 82.000 de lei, astfel pensia acestuia ar putea ajunge la 65.000 de lei.

Când statul spune că nu are bani pentru profesori, dar îi găsește cu ușurință pentru un cerc de elită de judecători, revolta publică este firească. Salarii mici pentru învățători înseamnă și o educație mai proastă, iar prin consecință și o economie mai puțin dezvoltată. Această relație cauzală este demult demonstrată. Statele în care s-a investit sistematic în educație au ajuns economii mondiale. Statele care au neglijat domeniul educației se bălăcesc în sărăcie și corupție.  

Cât despre salarii, profesorii moldoveni pot doar visa la veniturile unor dascăli din Uniunea Europeană. Spre exemplu, un profesor din Olanda sau Danemarca are un salariu mediu lunar de 5.600 de euro, iar unul din România sau Bulgaria – de circa 1.100 de euro lunar. Și asta în condițiile în care prețurile de la noi și cele din România sunt aproape identice.

În concluzie, vă spun verde-n ochi, profesorii noștri merită mult mai mult, iar preocupările Guvernului și Parlamentului pentru confortul financiar nesimțit de mare al judecătorilor Curții Constituționale sunt cel puțin amorale în actualul context economic al țării. 

Pentru ce merite deosebite au meritat magistrații constituționale venituri lunare de peste 7.000 de euro, într-o țară în care profesorii ies la proteste pentru salarii care să-i scape de sărăcie?