Compensații, cuvântul ăsta, nu-l prea aveam înainte pe limbă, valul ăsta s-a pornit după ce, brusc în prag de iarnă, prin octombrie 2021, gazul s-a scumpit. S-au compensat tarifele mai întâi în facturi, conform gradelor de vulnerabilitate. Unii au primit mai mult, alții mai puțin, alții deloc, e, n-o mai fost dreptate.
Cei care au avut venituri declarate, cu taxe plătite, mai că n-aveau vulnerabilitate. În schimb, cei mai vulnerabili au ieșit cei care nu lucrează deloc ori lucrează la negru, ori chiar sunt care muncesc peste hotare. Iată categoria celor care au primit într-adevăr compensație mare.
Ei și poate au mai primit și pensionarii, sau mai bine spus unii din pensionari, pentru că sistemul le calcula gradul mediu de vulnerabilitate. Cred că le găsea borcane cu dolari prin grădină îngropate.
Anul ăsta se plătește numerar, sumă fixă, indiferent de consumul din factură, și oricum, chiar și așa, știu cazuri concrete, și voi tot sunt sigur că știți și n-o să mă lăsați să par că pur și simplu sunt rău de gură. Cu cazuri concrete, de familii, care sunt bine, membrii muncesc peste hotare și au grad de vulnerabilitate mai mare decât niște pensionari și pensionare!!!
Cum a calculat sistemul ăsta gradele de vulnerabilitate? Sau cum au putut unii, fără a fi verificați, să mintă sistemul fără obraz? Întrebări, la care nu avem răspunsuri până în ziua de azi. Ca oricare plătitor de impozite, vreau ca acest ajutor la contor, care e din banii UE, dar și din banii noștri, să ajungă mai întâi nevoiașilor.
Dar vreau să mai vorbim acum despre un altfel de compensare, despre care iarăși n-am știut, dar care a stârnit forfotă mare. Am aflat recent că majoritatea satelor din Zona de Securitate, de-a lungul anilor, au rămas la sistemul energetic din stânga Nistrului conectate și nouă ni se crea impresia că ei plătesc un leu metru cub de gaz ca transnistrenii, dar nu știam că, pentru a plăti doar un leu pe metru cub de gaz, cu sute de milioane de-a lungul anilor din bugetul de stat au fost compensate.
Și de această facilitate, de un leu la gaz, și 63 de bani pe lumină se bucură nici mai mult nici mai puțin 23 de sate. Unele din zonă, iar altele care nici nu prea au treabă cu Zona de Securitate.
Lucrurile stau cam așa, iarna 350 de cuburi de gaz merg cu un leu și nu știu cum să depășești aceste 350 de cuburi, doar să-l bei, dar e greu. Vara au primele 15 cuburi cu un leu cubul, se poate de trăit, nu mai zic că și primii 100 de kW sunt cu 63 de bănuți, anul întreg.
Amu, de ce strigau băbuțele acelea „Ruki proci” nu mai întreb. S-a creat un precedent, politicienii mai cu seamă l-au creat și din asta au avut și o să mai aibă voturi de câștigat. Pentru că ultimele sate care au fost în felul ăsta facilitate, au fost în anul 2021 introduse în lista asta a satelor la greu compensate.
Banii curg la compensații din bugetul de stat, adică din banii noștri, unii se bucură de facilitate, iar alții plătesc ca proștii… E de râs și nu chiar de râs, nu știu ce o să fie mai departe dacă nu ne-om trezi că o să vrea toți să facă parte din Zona de Securitate.
Criza lipsei de gaz din stânga Nistrului m-a convins că nu dau greș când guvernele, de-a lungul anilor, ascund problemele sub preș. Și problemele când se învechesc, și mai ales când sunt multe, în jur începe nu pur și simplu să miroasă, dar chiar pute…
Aici a fost Vania Băț...
*Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare