20 martie 2025, ora 15:50

Lista pentru Palatul Cotroceni a fost definitivată. 11 candidați aspiră la fotoliul de președinte al României. Printre aceștia se regăsesc actuali și foști lideri de partid, ex-membri ai Guvernului, primarul de București și persoane care au participat și la scrutinul din noiembrie 2024. În următoarele 48 de ore de la confirmarea finală a candidaturilor, se va stabili ordinea pe buletinele de vot.

Iată cine sunt cei 11 români care vor să ajungă la Cotroceni:

Crin Antonescu

Crin Antonescu este candidatul coaliției de guvernare formată din PSD, PNL, UDMR și reprezentanții minorităților. Antonescu este considerat unul dintre favoriții la accederea în turul al doilea. Din 2009 până în 2014 a fost lider al PNL, iar între 2012-2014 - președinte al Senatului României.

În 2009 a candidat la alegerile prezidențiale din partea PNL și s-a clasat pe locul al treilea în primul tur. În perioada 10 iulie 2012 - 31 august 2012, a fost președinte interimar al României, pe durata suspendării din funcție a lui Traian Băsescu.

Nicușor Dan

Actualul primar al Bucureștiului, Nicușor Dan, a decis să intre în cursa prezidențială, deși abia a început un nou mandat la primărie. El și-a motivat decizia afirmând că „bucureștenii nu pot trăi bine, dacă România nu o duce bine”. 

Candidatura sa a generat controverse, în special din cauza relației cu Matei Păun, fostul său coordonator de campanie. Păun este cunoscut pentru pozițiile pro-Putin și legăturile cu companii din Rusia și Belarus. Mandatele lui Nicușor Dan la Primăria Capitalei au fost marcate de critici legate de problemele cu încălzirea și apa caldă în București, precum și de situația din Piața Unirii. De asemenea, a fost contestat pentru închiderea Drumului Vadul Moldovei, care a afectat accesul a peste 6.000 de locuitori din zona Băneasa.

Elena Lasconi

Elena Lasconi, candidata USR, încearcă din nou șansa la prezidențiale, deși unii membri ai USR îl susțin pe Nicușor Dan. La scrutinul precedent, a obținut aproape 1,8 milioane de voturi, clasându-se pe locul al doilea. De asemenea, s-a bucurat de cel mai mare sprijin din partea cetățenilor moldoveni care au și cetățenie română.

George Simion

Liderul AUR, George Simion a decis să candideze la alegerile prezidențiale din 2025 după ce Curtea Constituțională a respins candidatura lui Călin Georgescu. Mișcarea face parte dintr-o strategie a susținătorilor suveranismului, care au propus și candidatura Anamariei Gavrilă, lidera Partidului Oamenilor Tineri (POT), însă aceasta s-a retras ulterior. 

Simion a obținut 13,86% din voturi la alegerile prezidențiale anterioare, clasându-se pe locul patru. Acesta este declara persona non grata în Republica Moldova și Ucraina.

Victor Ponta

Fostul prim-ministru Victor Ponta candidează ca independent, după ce a fost exclus din PSD. Deși nu mai face parte oficial din partid, beneficiază de susținerea unor membri ai acestuia. Ponta a demisionat din funcția de premier în 2015, după tragedia de la Colectiv, și a fost exclus din PSD în 2017, fondând apoi Pro România. A revenit în PSD în 2024, obținând un nou mandat de deputat.

Ponta a mai candidat la alegerile prezidențiale din 2014, când era președintele PSD, pierzând în fața lui Klaus Iohannis. Acesta susține că acum este mai pregătit să conducă țara decât în urmă cu 10 ani, când nu era „suficient de copt”.

Daniel Funeriu

Fostul ministru al educației, Daniel Funeriu, candidează independent, promițând măsuri ferme în educație și apărare, inclusiv reintroducerea serviciului militar obligatoriu. Funeriu și-a exprimat dorința de a ajunge în turul doi alături de Nicușor Dan.

Cristian Terheș

Cristian Terheș, reprezentantul Partidului Național Conservator Român (PNCR), s-a remarcat prin criticile sale dure la adresa alegerilor din noiembrie 2024, pe care le-a considerat frauduloase. La scrutinul precedent, a obținut 1,04% din voturi. Acesta a studiat teologia la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca și jurnalism la Fullerton College din California, SUA.

Lavinia Șandru

Fostă apropiată a lui Traian Băsescu, Lavinia Șandru intră în cursa prezidențială sub sigla Partidul Umanist Social Liberal (PUSL), formațiune fondată de Dan Voiculescu. Aceasta a trecut prin mai multe formațiuni politice după ce a fost îndepărtată din PD în 2005.

La ieşirea din sediul Biroului Electoral Central (BEC), Şandru a declarat că se consideră „candidatul României reale” şi că va lupta ferm împotriva corupţiei şi abuzurilor care afectează ţara.

Silviu Predoiu

Silviu Predoiu, fost director al Serviciului de Informații Externe, reprezintă Partidul Liga Acțiunii Naționale (PLAN). Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a anunțat în octombrie, cu o lună înaintea alegerilor prezidențiale, că Silviu Predoiu a fost ofiţer al fostei Securităţi comuniste, încă din 1987, cu numele de serviciu „Silviu Pumnea”. Totuși, CNSAS a precizat că lui Predoiu nu i se poate atribui calitatea de lucrător al Securităţii lui Ceaușescu, pentru că nu a desfăşurat „activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.

Sebastian Constantin Popescu

Candidatul Partidului Noua Românie, Sebastian Constantin Popescu, s-a confruntat cu suspiciuni legate de listele de semnături și de declarația sa de avere. Acesta a candidat și la alegerile prezidențiale din 2019. Avea atunci doar 37 de ani și era, astfel, cel mai tânăr candidat din istorie pentru Președinția României. Și-a încercat norocul și în 2024, obţinând 0,16% din totalul voturilor valabil exprimate.

John-Ion Banu-Muscel

Fondatorul Ligii Româno-Americane din Florida, John-Ion Banu-Muscel, candidează independent. Acesta a fost vizat de investigații privind posibile falsificări ale semnăturilor necesare pentru depunerea candidaturii. Biroul Electoral Central menționa că a observat „elemente de similitudine între scrisul de mână al susținătorilor și semnăturile acestora”.

Campania electorală pentru alegerile prezidențiale din România începe pe 4 aprilie 2025 și se încheie pe 3 mai 2025. Primul tur de scrutin are loc pe 4 mai, iar turul al doilea pe 18 mai 2025. În diaspora, votarea începe pe 2 mai pentru primul tur și pe 16 mai pentru al doilea tur.

09 aprilie 2025, ora 13:00

Termenul „agent străin” poate părea o formulare tehnică, dar în funcție de locul în care este rostit, capătă sensuri radical diferite. În timp ce în SUA, desemnează în mod legal activități transparente, în Rusia a devenit o armă politică, folosită pentru a stigmatiza vocile critice. Deși Moscova își justifică legislația prin existența unor modele occidentale, în practică, diferențele sunt profunde și revelatoare.

În 1938, Statele Unite au adoptat legea agenților străini cu scopul de a combate propaganda ideologiilor extremiste. Deși a suferit numeroase modificări de-a lungul anilor, legea este încă în vigoare, având în prezent ca principal obiectiv transparentizarea activităților de lobby. În 2012, Federația Rusă și-a introdus propria versiune a acestei legi, justificând măsura prin existența unor reglementări similare pe plan internațional.

„Dumneavoastră ați amintit despre legea agenților străini, dar aceasta nu este invenția noastră. Aceasta a fost adoptată în anii 30 în SUA. Și ea este mult mai dură/strictă decât la noi”, declara în 2021 președintele Federației Ruse, Vladimir Putin. 

Deși au denumiri similare, cele două legi sunt fundamental diferite: ca mod de aplicare, scop, concept și percepție publică. De pildă, în Occident, termenul „agent străin” este asociat preponderent cu activitățile de lobby, pe când în Europa Centrală și de Est evocă ideea de spionaj în slujba unei puteri străine.

„În Statele Unite ale Americii, unde există o tradiție a activității de lobby, agent și tot ce înseamnă agent și tradiția această se referă la Marea Britanie și alte state, care țin de acest sistem de drept anglo-saxon, înseamnă reprezentantul unui guvern sau cineva care promovează interesele unui guvern și lucrurile acestea cumva sunt mult mai transparente. Dacă vorbim despre o lege a agenților străini undeva mai departe de Vestul, de Occident, vorbim mai ales de conotații negative, de ceva ce încearcă să ne apere guvernul pe noi muritorii de acești agenți străini, care vezi doamne vor să ne distrugă din interior. Deci percepția este diferită, statutul juridic este diferit, modul în care funcționează aceste proceduri sunt absolut diferite”, a explicat pentru „ALO, TV8”, analistul politic, Marin Gherman. 

Diferențele sunt vizibile și în partea practică a legii. De exemplu, în SUA autoritățile trebuie să demonstreze că există o legătură directă între banii primiți de agentul străin și comanda clientului. Acest aspect este extrem de important, deoarece în prim-plan este cine a făcut comanda, nu cine a execut-o. În schimb, în Rusia totul este mult mai simplu: oricine primește bani de peste hotare, chiar și o rublă, poate fi considerat agent străin.

O altă diferență importantă este modalitatea de stabilire a agentului străin. În Statele Unite, acesta trebuie să înștiințeze singur despre activitatea sa, ori departamentul de Justiție transmite o notificare, însoțită de o serie de acte potențialului agent, solicitându-i să se înregistreze în Registrul Agenților Străini. Astfel, entitatea este înștiințată prealabil și îi este prezentată nota de fundamentare a solicitării. În Rusia procedura este are un caracter unilateral, ministerul de justiție stabilește singur cine este agent străin, fără a prezenta dovezi și fără a trimite notificări.

„Statele Unite ale Americii are o tradiție de transparențizare a procesului decizional. Adică, dacă eu vreau să promovez interesele Republicii Moldova pe lângă Congresul American, eu găsesc niște reprezentanți numiți lobby, îi plătesc și aceste lucruri sunt transparente sunt achitate impozitele. Lucrurile funcționează foarte simplu, transparent. În Rusia, legea aceasta a fost transformată într-o unealtă de persecutare, de sancționare și pedepsire a celor care vor să facă orice tip de activități fără aprobarea guvernului. Adică a fost transformată o inițiativă legislativă dintr-una de transparentizare a actului decizional într-o inițiativă de a lua sub control guvernamental tot ce se scrie, se spune, se finanțează pe teritoriul Federației Ruse”, a punctat Marin Gherman.

Modul distinct al aplicării legii se transpune chiar în listele agenților străini din cele două țări. În versiunea americană, lista poate fi filtrată după diverse criterii, iar pentru fiecare entitate există documente publice disponibile, dovadă a unei transparențe depline. În schimb, în varianta rusească nu găsim nimic similar. Mai mult, lista din Rusia include ONG-uri, instituții media, artiști, jurnaliști și alte voci critice la adresa regimului lui Vladimir Putin.

Având în vedere toate aceste aspecte și caracterul regimului de la Moscova, devine evident că legea privind agenții străini este folosită ca un instrument de răfuială politică și ca o etichetă de respingere menită să discrediteze opoziția rusă și tot ce vine din exterior.