În timp ce unii copii nu se pot despărți de telefoanele mobile și de internet, o fetiță de 12 ani din satul Bumbăta, raionul Ungheni, visează la o casă cu cele mai elementare lucruri în ea. Ea nu știe cum e să privești televizorul sau cum e să îți faci temele online. Zilnic, copila mătură stâna de oi, la care lucrează mama ei, aprinde focul în sobă și merge cu calul pe deal, la păscut.
Corina are 12 ani și trăiește o adolescență mai diferită decât copiii de vârsta ei. Își face temele la o masă improvizată, iar ziua e mai mult prinsă pe afară, pe la stână sau pe deal. Chiar și așa, în camera în care doarme ea și frățiorii ei, am văzut mai multe diplome și medalii.
CORINA: „Eu am diplome. Le am de la concursuri, alergări, la fotbal, dame, dar am și diplome de la școală, că am învățat bine”.
E discretă în ceea ce privește dorințele sale. Se mulțumește cu ceea ce are. Totuși, ne-a mărturisit că ar vrea să poată privi măcar televizorul și să aibă condiții mai bune în casa lor.
CORINA: „Nu-i chiar cum trebuie să fie pentru un copil, dar, de rău, de bine, este… – Dar ce ți-ai dori să ai? – Eu ce mi-aș dori? Mi-aș dori să am o casă mai bună, să fiu ca toți copiii la școală, dar nu avem posibilitatea”.
Mama copilei, Elena, o femeie din satul Bumbăta, raionul Ungheni, își crește copiii la limita sărăciei. A fugit de la primul soț cu care are trei copii, pentru că acesta consuma alcool și era violent. A trăit pe unde a apucat, timp de 7 luni de zile, până l-a cunoscut pe actualul concubin. Împreună cu acesta, lucrează la o stână de oi din sat. Așa au reușit să adune ceva bani și să cumpere o casă veche. Aceasta, însă, necesită o reparație temeinică. Doar ca s-o cumpere, au avut nevoie de 30 de mii de lei. Sunt bani pe care îi întorc pe rând deja al doilea an, pentru că nu au putut achita inițial toată suma.
ELENA: „Noi, iată, creștem un bou, o pasăre și din asta trăim. Eu bani de la nimeni nu primesc, nimeni nu-mi dă, până nu muncesc eu”.
Femeia spune că nu se pune la evidență la asistența socială din sat, pentru că statul ar putea să o trimită la muncă. Ea zice, însă, că nu poate lăsa copiii singuri și se descurcă, luc¬rând cu ziua.
ELENA: „Un mic ajutor de la primărie eu nu am. Chiar dacă nu am reședința în sat, mie are dreptul să-mi dea un ajutor material, ceva – un ciorap la copil. Nimeni nici până în ziua de azi nu mi-a dat nimic. Eu am fost și mi-o spus să mă pun la evidență, dar eu dacă mă voi pune la evidență, ei mă vor trimite la lucru. Da eu 3 copii singuri nu pot să-i las”.
Contactați de TV8, responsabilii de la Primăria din satul Bumbăta ne-au spus că femeia a fost anunțată să-și perfecteze actele, pentru a i se face viză de reședință în sat și, eventual, pentru a primi ajutor material. Potrivit celor din administrația locală, ea nu are buletin de identitate și nici alte documente. Primarul ne-a mai spus că, de sărbători, ei oricum au ajutat această familie, chiar dacă nu sunt înregistrați în satul lor.
PALADI DUMITRU, PRIMAR, SATUL BUMBĂTA, UNGHENI: „Referitor la asistența socială, ei trebuie să stea la evidență. Ei trăiesc într-o casă așa, care e lăsată, dar trebuie să vadă cine îi pune la evidență, căci trebuie să se ducă cineva”.
Înainte de a se muta în casa pe care au procurat-o, Elena și cei trei copii ai săi au trăit într-o casă părăsită de pe un deal din sat, fără cele mai elementare condiții. Acum, în interior, am găsit doar un pat vechi și o icoană.
Potrivit Unicef Moldova, opt din 10 familii sărace cu copii locuiesc în mediul rural. Riscul pentru copiii de la sate să fie săraci este de trei ori mai mare în raport cu cei de la orașe.
REPORTER- CĂTĂLINA GRAUR
IMAGINE- GHENADIE STOIANOV
