Elena Pintilei este director general al Bibliotecii Naționale de peste șapte ani. În pofida numeroaselor crize cu care ne confruntăm a reușit să rămână plină de lumină și cu ferma încredere în faptul că instituția va deveni pe an ce trece din ce în ce mai prietenoasă cititorilor.
Legătura aparte cu lumea cărții a început mult mai curând, iar Biblioteca Națională a fost primul loc de muncă, la care a revenit după o scurtă pauză. Împreună descoperim personalitatea Elenei Pintilei în noua ediție OPTimiștii.
„De baștină sunt din Basarabia românească, regiunea Odesa de astăzi, un sat românesc unde am făcut școala medie, unde îmi este casa părintească și rudele apropiate. Începând cu 1985 am venit să-mi fac studiile la facultatea de Biblioteconomie la Universitatea de Stat din Moldova. Începând cu luna august 1989 am fost repartizată, conform distribuției din acea vreme, pe atunci la Biblioteca de Stat „Nadejda Krupskaia”. Pe parcursul anilor am făcut și facultatea de Drept, am lucrat în alt domeniu, ca începând cu anul 2010 să revin aici în diferite posturi și din 2015 ocup funcția de director.
Biblioteca Națională fiind primul loc de muncă a ocupat mereu o parte mare din inima mea. Aici am făcut cunoștință cu cele mai rare cărți din țară, aici, împreună cu colegii, am contribuit la dezvoltarea unor servicii, dar și resurse. Și, desigur, un factor important este dragostea pe care o port față de intelectualii acestei țări, o parte din ei s-au format în această instituție.
Venirea mea aici a coincis și cu perioada renașterii naționale. Împreună cu colegii, în anii 1990, am fost implicați în transferarea cărții din limba română din depozitul de limbi străine. Am creat atunci prima sală de literatură în limba română. Munceam cot la cot cu nume notorii din mediul științific, pentru a aduce în ochii cititorilor istoria noastră adevărată”, ne-a relatat protagonista noastră.
Elena Pintilei spune că toate crizele care ne-au năvălit nu fac decât să formeze reziliență față de acestea: „Ne fac să devenim mai responsabili. Aceasta mă determină ca împreună cu echipa să creez o reziliență față de aceste crize și să încercăm să monitorizăm corect tot ce se întâmplă în jurul nostru”.
Întrebată despre care a fost cea mai complicată perioadă pentru bibliotecă spune că a fost cea a anilor `90:
„Cred că cea mai complicată perioadă a bibliotecii a fost în anii 1990 când trebuia să se transforme dintr-o instituție republicană de stat a unei Republicii Sovietice Socialiste în una Națională. Este vorba de regândirea modelului acestei biblioteci, regândirea spațiilor, colecțiilor, dar și funcțiilor pe care trebuie să fie într-o țară independentă. Aici drept model au venit țările cu o democrație foarte dezvoltată”.