Din cele 88 de sisteme centralizate de irigare, pe care le deține la momentul de față Republica Moldova, zece funcționează datorită investițiilor Guvernului american. Circa 80 de milioane de dolari au oferit americanii pentru reconstrucția stațiilor, capabile să irige circa 12 mii de hectare. Norocoși sunt și agricultorii din patru sate din raionul Nisporeni, care au acces la apă datorită sistemului centralizat de irigare - Prutenii II.
Și acesta, asemeni altor stații, s-a aflat în paragină după destrămarea Uniunii Sovietice. Pentru că în zonă este apă, terenurile din jur au început să prindă viață, dezvoltându-se noi afaceri. Într-un alt caz, o companie care cultivă căpșuni a fost nevoită să-și mute businessul doar pentru că nu putea iriga corespunzător terenurile.
Nu departe de frontiera cu România, în proximitatea satului Blindești, pe o suprafață de circa 40 de hectare, se întinde o plantație de căpșuni. Afacerea este gestionată de o asociație, formată din cinci producători, fiecare având rolul său bine definit. Până să aleagă acest câmp pentru creșterea căpșunilor, antreprenorii făceau agricultură la scară mică, într-un alt raion, Călărași. Apoi, au decis să-si extindă afacerea. După un șir de căutări s-au oprit la acest teren, pe care se află din anul 2019 și până în prezent.
„Am decis să ne consolidăm forțele pentru ca să obținem o recoltă mai bogată, mai mare. Am decis să venim aici, în raionul Ungheni. Am venit pentru o sursă durabilă de apă, acesta a fost primul argument care ne-a determinat să migrăm cu această afacere. Cultivăm acum căpșuni pe o suprafață de 40 de hectare”, a spus antreprenoarea, Zinaida Plămădeală.
Zinaida Plămădeală face și ea parte din grupul de producători care gestionează această afacere. Susține că alegerea terenului a fost condiționată de existența unei surse stabile de apă pentru a putea iriga plantele. La câteva sute de metri, se află sistemul centralizat de irigare, prin care beneficiază de apă ori de câte ori este nevoie.
„Suntem membri la asociația utilizatorilor de apă Blindești. Suntem conectați la rețeaua centralizată de irigare care vine din râul Prut. Este stocată la asociație după care noi suntem conectați la asociație și fiecare membru al asociației noastre beneficiază de apă calitativă pe care o folosim atât la irigare în câmp deschis, cât și în seră”.
Este apă pentru irigare, este și recoltă bogată.
„Noi nu am simțit un deficit de apă, pentru că suntem în imediata apropiere de sursa de apă. Suntem membrii care ne onorăm obligațiunile responsabil. A fost un debit calitativ de apă, ceea ce ne-a permis să obținem o recoltă bogată”.
Dar, acest serviciu costă. Cheltuielile pentru irigare sunt direct proporționale cu volumul de apă folosit în timpul lucrărilor agricole.
„Dacă vorbim de cultura căpșunilor, este o plantă care consumă destul de multă apă, pentru că are rădăcina la suprafață, bate vântul, apa se evaporă repede. La noi sistemul de irigare este prin aspersiune, ceea ce înseamnă că e pe frunze. Dacă ar fi prin picurare, atunci consumul de apă ar fi mai mic. Sunt avantaje și dezavantaje.
E destul de mult. Zeci de mii de lei, sute de mii de lei per sezon. Comparativ cu cei care nu plătesc pentru apă, dar o iau dintr-un lac de undeva ilegal, clar că este mult. La noi fiecare picătură de apă trece prin contor, nimic nu merge pe alături”.
Instalarea sistemului de irigare pe suprafața plantației de căpșuni a costat peste 2.000.000 de lei.
„- Acestea au fost investițiile cooperativei noastre, am accesat credite și așa mai departe. - Aveți date acum cât a costat sistemul de irigare? - Noi l-am amenajat în 2019 și a costat circa două milioane de lei, doar sistemul. Plătim deja pentru apă. La noi în asociație este de circa 6 lei metrul cub de apă”.
Tot cu apa din Prut sunt irigate și plantele de căpșuni din sere. De altfel, ca să nu facă risipă de apă, în fiecare ghiveci se află senzori de umiditate.
„Această seră este automatizată, în mare parte. Este posibil de coordonat și verificat toți indicatorii, cum ar fi umiditatea, căldura. Sunt senzori de umiditate în fiecare brâu, să-i zic așa. Avem și senzori manuali, venim și verificăm care este drenajul, PH-ul apei. Pe aici e picurare la tulpină. Sunt sub acest sac. Se setează cantitatea de apă”.
Existența stațiilor centralizate de irigare e un motiv în plus pentru a-i încuraja pe agricultori să prelucreze terenurile și să dezvolte afaceri în acest domeniu. Faptul că există o sursă durabilă de apă îi face mai imuni în fața secetei.
„Aici e satul Grozești, aici este Bărboieni, în partea dreaptă și partea stângă. O parte din Soltănești și avem și din Nisporeni. În total, este preconizat să deservească 1.100 de hectare”.
Pe această hartă este reprezentată suprafața terenurilor agricole ce pot fi irigate prin intermediul stației centralizate „Prutenii II”. Instalația a început să activeze în anul 2016, după ce a fost reconstruită practic de la zero. Investiția financiară, de circa 8 milioane de dolari, a fost făcută de guvernul american, în cadrul programului „Compact”.
În raionul Nisporeni, ca și în alte raioane din țară, există o criză de apă atunci când este vorba de irigarea terenurilor agricole. Cu ajutorul acestei stații, o mie de hectare, aflate în arie, au acces la apă ori de câte ori este nevoie.
„Din 2016, noi am început să activăm. Am mers, la început, cu mulți utilizatori, pe parcurs au dispărut. Apoi au apărut alții, unii au câte 500 de hectare. Avem acum utilizatori mulți - 180 de membri. Sistemul constituie 1.100 de hectare, dar activate sunt 980 de hectare. Ne-a rămas vreo 100 de hectare care nu sunt utilizatori”, a spus directorul AUAI „Prutenii II”, Victor Jalbă.
Stația este gestionată, așa cum prevede legislația, de o asociație a utilizatorilor de apă. Victor Jalbă este directorul asociației de la lansarea ei și până în prezent. De la el aflăm și cum obțin agricultorii dreptul de a folosi apa pe terenurile agricole.
„Ca să devii membru, trebuie să ai numaidecât parcelă în aria sistemului de irigare. Plătești cotizația de aderare, care la momentul de față este de 1.200 de lei pe hectar, dar e doar o singură dată. Se achită cotizația de membru de 370 de lei de hectar și apa - 5,70 tona la momentul de față. - Se mai schimbă acest preț? - În fiecare an se schimbă prețul, depinde de utilizator, de comanda lor”.
Și dacă în primul an de activitate, pentru irigarea terenurilor au fost necesare circa 360 de mii de tone, anul trecut, cantitatea s-a mărit de circa 2,5 ori. Totul depinde, spune Victor Jalbă, de cum este anul - secetos ori nu - și de planurile agricultorilor. Cu milioanele de dolari oferite de americani, asociația deține acum o stație de captare de la Prut, o stație de pompare, bazin de acumulare de 25 de mii de metri cubi de apă și un bazin de distribuire de 1500 de metri cubi de apă.
„Bugetul corespunde cheltuielilor. Dacă el format conform datelor concrete, dacă ceva se întâmplă și noi nu irigăm, se mărește cotizația de membru și la urmă oricum acoperim cheltuielile ca să ieșim măcar la 0 la 0. Avem o sumă frumușică. - Cât? - Nu știu. Avem cu ce lucra, rezista. Ne străduim ca iarna să punem toată tehnica la păstrare. - Sezonul începe din mai și până în octombrie. Dacă sunt proprietari care vor mai devreme, pornim mai devreme. Și iarna se poate, dacă nu sunt temperaturi mari.
Aici este bazinul de acumulare, 1.500 de metri cubi de apă. Noi l-am umplut deja a doua oară. - E cam scăzut nivelul... - Noi tot timpul îl umplem, până sus el are 1.500 de cubi pe care le realizăm pe câmp. La moment este căpșuna și vița-de-vie prin picurare. - La momentul de față cineva ia acum apă? - Ia. - Cum vă dați seama? - Pe panourile celea ni se arată”.
Asociația se laudă și cu o stație meteo proprie, care prezice cu exactitate cum va fi vremea pentru următoarele două săptămâni.
„Mini-stația meteo, raza de 15 kilometri. Ne dă toată informația, pot să vă arăt pe calculator de la și până la. Umiditatea, vântul, temperatura, ploile. Lucrează al patrulea an deja. - Toate prognozele ei s-au adeverit? - Se adeveresc 100%”.
La datele obținute prin intermediul stației meteo au acces toți utilizatorii de apă, care fac parte din asociație, astfel ca fiecare să-și poată planifica mai eficient lucrările în câmp.
„Iată aici se vede o ploaie micuță, deși nu cred că o să fie. Ploaie pe data de 20.05, la ora 11. 45%, nu cred. Dar asta e precis ploaie. Pe data de 22 mai, la ora 12. Dar ele oricum câteodată fug, dispar. Adică se corectează singure”.
Stația centralizată de irigare din raionul Nisporeni este una dintre cele 10 pe care le-a renovat în totalitate Guvernul american. Este vorba de programul „Compact”, ce s-a desfășurat în perioada anilor 2010-2015. Valoarea acestor investiții a fost de circa 80 de milioane de dolari. Capacitatea de irigare este de circa 12 mii de hectare. Suportul a continuat și după încheierea programului, timp în care au fost reabilitate, parțial, din resursele rămase, alte 17 stații. Sistemele centralizate de irigare, reconstruite cu suportul americanilor, aparțin Agenției Apele Moldovei, dar au fost date în folosință asociațiilor pe un termen de 30 de ani.
Un reportaj de Veronica Gherbovețchii
Imagine și montaj de Vlad Glinjan
