Ați primit răspunsul la cererile de compensații pentru energie? Sunteți revoltați de suportul modest oferit de stat sau de lipsa lui? Haideți să vorbim astăzi Verde-n ochi despre una dintre cele mai mari vulnerabilități ale R. Moldova, cea din domeniul energetic.
30 de ani de DEPENDENȚĂ de gazul rusesc
Timp de 30 de ani de independență, R. Moldova nu s-a preocupat niciodată serios de asigurarea independenței sale energetice. A fi la degetul mic al Rusiei și a depinde în exclusivitate de gazul rusesc a fost mult mai simplu pentru toate guvernările de până acum, decât a căutat alternative sănătoase pentru a ieși de sub controlul energetic al Moscovei.
Asta chiar dacă și comuniștii, în frunte cu Vladimir Voronin, au simțit pe propria piele biciul energetic al Rusiei. Refuzul lui Voronin de a semna Memorandumul Kozak în 2003 și apropierea de UE în anii următori a dus la creșterea semnificativă a prețurilor la gazele rusești. Gazul de la Moscova, ajunsese atunci la același preț ca cel de la Paris.
În 2011, în timpul guvernării Alianței pentru Integrare Europeană, Gazprom a presat Moldova să renunțe la reformele pro-europene în schimbul menținerii unui preț favorabil la gaze. Moldova a refuzat, iar Gazprom a majorat din nou prețurile la gaze. Totuși, cel mai bine, crizele energetice le-am resimțit începând cu 2021, când relațiile dintre Chișinău și Moscova au ajuns la cuțit.
Nu vreau să mă opresc mult la scandalurile din domeniul energetic din ultimii 3 ani. Le-am văzut și discutat pe larg pe toate. De la vizite jenante la Gazprom, un protocol controversat, audit al datoriilor nerecunoscut de ruși, reducerea volumului de gaze, șantaj cu întreruperi de gaze, gaz scump procurat anapoda din vest, facturi usturătoare pentru cetățeni, flash-mob de solidaritate națională, demisii, stare de urgență, iar demisii, iar situație excepțională... Și... am ajuns nu departe de unde am plecat.
Gaz pentru regiunea transnistreană - o nouă provocare din partea Rusiei
Chiar dacă de doi ani, prin țevile de pe malul drept al Nistrului, nu mai curge gaz rusesc, tot la ruși ne ducem să ne poclonim pentru gaz. Nu pentru malul drept, ci pentru malul stâng, ca să nu înghețe, să nu stea pe întuneric, să le meargă economia. Evident, și ca să avem posibilitatea să asigurăm malul drept al Nistrului cu energie electrică ieftină.
Dar, colac peste pupăză, zilele trecute, autoritățile nerecunoscute din Transnistria, care în toată această perioadă nu au părut preocupate de riscul de sistarea a livrării de gaze către ei, au introdus stare de urgență în economie. O condiție importantă din decretul lui Krasnoselski prevede oprirea exportului de energie către malul drept, în contextul riscului de stopare sau reducere a livrărilor de gaze rusești în regiune.
În timp ce autoritățile moldovenești dau asigurări că nu vor lăsa pe întuneric și frig cetățenii din stânga Nistrului, în cazul în care Gazprom închide robinetul, liderul nerecunoscut al regiunii ne previne că NU ar avea o problemă să ne lase pe întuneric în plină iarnă. Preocuparea cea mare a acestuia nu sunt cetățenii din regiune, ci economia aflată în exclusivitate în mâinile unor elite oligarhice locale. Evident, propaganda transnistreană aruncă toată vina pentru situația incertă privind livrările de gaze pe umerii autorităților de la Chișinău. Asta chiar dacă, problema aprovizionării cu gaze a Transnistriei este artificială, căi alternative de transport al gazelor, evitând Ucraina, există. O nouă provocare a Moscovei pentru a crea tensiuni și a putea, probabil, justifica sistarea livrărilor de energie pe malul drept.
În UE, crizele energetice se simt altfel
Prinși din nou în menghina Gazpromului, autoritățile moldovenești s-au îndreptat din nou după ajutor la Uniunea Europeană. Numai în ultimii 4 ani, UE a oferit R. Moldova peste jumătate de miliard de euro pentru a depăși crizele energetice care s-au ținut lanț în țara noastră. Dacă astăzi nu mai depindem în exclusivitate de gazul rusesc, asta se datorează aproape în întregime Uniunii Europene. Am fost auziți și ni s-a oferit bani și suport să cumpărăm gaze de pe piețe alternative, să dezvoltăm proiecte de energie verde, să ne reparăm CET-urile, să izolăm termic spitale, școli, grădinițe, blocuri de locuit.
Numai în 2023, UE a oferit 1,5 miliarde de lei pentru compensarea sumelor impunătoare din facturile la gaz și energie pe care le-am primit.
Ce ne-a cerut în schimb UE? Nimic. Să creștem, să ne dezvoltăm, să implementăm reforme care vor face R. Moldova mai bună pentru viața propriilor cetățeni și mai atractivă pentru investitorii străini.
În UE, crizele energetice se simt altfel. Între statele membre există mecanisme de solidaritate energetică care permit unui stat membru să primească gaze din alte state în caz de criză. Cetățenii europeni nu stau cu frica în sân că vor îngheța la iarnă sau că nu își vor putea plăti facturile. Pe ei, Gazprom nu îi șantajează cu gaz pentru a obține concesii politice. Și asta pentru că și-au construit independența energetică an cu an.
Suedia, Danemarca, Estonia, au ajuns la performanța de a produce acasă între 70 și 80 la sută din energia pe care o consumă. Nu din gaze, că nici ei nu le au, ci din surse regenerabile.
Vă spun Verde-n ochi: și noi putem ajunge ca ei dacă vom gândi strategic, vom fi consecvenți și vom pedepsi pe cei vinovați de eșecuri.