19 decembrie 2023, ora 21:28

Cetățenii moldoveni nu au acces la informații atunci când se aprobă tarife noi la serviciile de apă și canalizare, când, în mod normal, acestea ar trebui discutate în prealabil, iar primăriile să organizeze consultări. Mai mult, consiliile locale aleg să paseze responsabilitățile ANRE-ului, așa cum, de cele mai multe ori, deciziile de majorare a tarifelor sunt nepopulare. Potrivit mai multor reprezentanți ai societății civile, lucrurile s-ar putea îmbunătăți odată cu legea accesului la informație și guvernare proactivă, care intră în vigoare din ianuarie.

La 12 decembrie, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică a aprobat tarife mai mari la apă și canalizare pentru locuitorii municipiului Edineț. Astfel, aceștia s-au pomenit că trebuie să plătească pentru un metru cub de apă 32 de lei și 31 de bani, cu peste 60 la sută mai mult. Vestea i-a nemulțumit pe oameni, deși primarul de Edineț spune că le-a prezentat motivele care au stat la baza deciziei.

Legislația stabilește următoarea procedură pentru modificarea tarifelor la apă și canalizare: operatorul face un calcul și prezintă solicitarea pentru avizare la ANRE. Ulterior, în termen de 60 de zile, ANRE transmite Consiliilor locale avizul privind cuantumul tarifelor. Consiliul local este obligat, ca în termen de două luni, să aprobe tarifele, iar dacă asta nu se întâmplă, operatorul se poate adresa repetat la ANRE, care, la rândul său, urmează să aprobe tariful final timp de 15 zile. Practica arată că, de multe ori, Consiliile locale evită să aprobe tarifele, pentru a nu-și asuma aceste decizii nepopulare de majorare a prețurilor. Astfel, se pasează responsabilitatea către ANRE. Exact asta s-a întâmplat recent la Edineț, când consilierii au decis să nu-și asume acest pas, deoarece i-ar compromite din punct de vedere politic.

Experții susțin că problema este una gravă, iar oamenilor nu li se explică de ce sunt necesare majorările de tarife.

„Bugetele locale nu au posibilitatea respectivă, sunt austere, dacă ar fi veritabile atunci ar putea fi niște compensații pentru o anumită categorie de populație, acest lucru nu se întâmplă de aceea autoritatea locală șovăiește sau încearcă să amâne pe cât e posibil aprobarea tarifului.Consiliul trebuie să explice populației că el este limitat în decizia respectivă, reieșind din criteriile stabilite de lege și metodologia dată, adică nu poate stabili un tarif derizoriu”.

Experții susțin că situația s-ar putea schimba din ianuarie, când va intra în vigoare o nouă lege a accesului la informație, care include transparența proactivă. Aceasta va obliga autoritățile să publice din start toate informațiile de interes public pe paginile web, panouri informative și în cadrul ședințelor publice. Va fi simplificată și procedura prin care se depun cererile de informații, cum ar fi excluderea semnăturii electronice și unele taxe.

Am solicitat de la ANRE să ne spună cât de des Consiliile locale întârzie să aprobe tarifele la apă și canalizare, punând această sarcină pe umerii instituției, dar ni s-a promis un răspuns mai târziu.

Acest articol este realizat în cadrul proiectului „Îmbunătățirea transparenței și a responsabilității în furnizarea de servicii publice la nivel local”, implementat de Asociația pentru Democrație Participativă ADEPT, cu sprijinul Parteneriatului pentru Guvernare Deschisă (OGP), prin Programul UE pentru Integritate pentru Parteneriatul Estic, finanțat de Uniunea Europeană (UE). Opiniile exprimate în acest articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctele de vedere ale OGP sau ale UE. 

13 noiembrie 2024, ora 18:00

Se majorează, se indexează, dar tot nu de ajuns pentru un trai decent. Pensia este un sistem de protecție socială destul de recent. De exemplu, cel din Moldova are mai puțin de 80 de ani. Conform standardelor internaționale, pentru ca un pensionar să aibă un trai decent, statul trebuie să-i asigure o pensie egală cu 40% din salariul mediu lunar pe economie. Or, ponderea pensiei din salariu, ne arată nivelul de trai al unui pensionar.

 „În Republica Moldova această pensie de peste 40% chiar, a fost doar o scurtă perioadă de 10 ani. Din 85 până în 95. Ea a crescut treptat și doar în 85 a ajuns 40%, a urcat mai sus și în perioada 90-95 a fost chiar peste 50% din salariu, dar nu de aceea că pensia era mare, dar salariul atât de tare s-a prăbușit și pensionarii comparativ cu restul au trăit tot foarte rău, dar puțin, puțin mai bine, dar tot foarte rău. S-a prăbușit și pensia și salariile tot, dar pensionarii, statul cumva îi proteja”, susține Veaceslav Ioniță.

Expertul economic afirmă că anul 2000 a fost unul de cumpănă, deoarece pensia reprezenta doar 25% din salariul mediu – insuficient pentru a acoperi nevoile zilnice. În primul mandat al guvernării comuniștilor, situația pensionarilor s-a îmbunătățit vizibil. Din 2001, pensiile au crescut anual în medie cu 21,8%, atingând în 2005 un maxim istoric de 33% din salariul mediu. În 2020, pensia reprezenta 29% din salariul mediu pe economie, iar în prezent acest indicator a ajuns la 32%.

Totuși, de ce statul nu poate asigura o pensie decentă, conform standardelor internaționale? Cauza principală este lipsa persoanelor angajate. Dacă în 1990 pentru pensia unui bătrân lucrau trei persoane, în prezent raportul este de aproape 1 la 1. Din cauza problemelor demografice, guvernul a fost nevoit să revizuiască politica de indexare.

Până în 1999, indexarea pensiei era raportată la salariu. Cu cât creștea salariu mediu, atât creștea și pensia. De exemplu, dacă salariul mediu se mărea cu 10% și pensia creștea cu 10%. Adică, odată cu creșterea bunăstării angajaților, creștea și bunăstarea pensionarilor.

Din 1999, din cauza lipse forței de muncă, această formulă nu mai putea să fie aplicată. Prin urmare, indexarea pensiei se raporta la punctul de mijloc dintre salariu și inflație. De exemplu, dacă salariul creștea cu 10%, iar inflația cu 4%, atunci pensia se indexa cu 7%. Drept rezultat: un pensionar o ducea mai greu decât un angajat.

„Dacă un profesor a lucrat 40 de ani într-un sat, într-o școală, profesor de matematică și a ieșit la pensie,  peste 13 ani un coleg de-a său mai tânăr, care tot a lucrat în aceeași școală, profesor de matematică și a predat aceleași obiecte, aceiași și a ieșit la pensie. Pensia celui care a ieșit 13 ani în urmă este de două ori mai mică decât pensia celui care a ieșit acuma”, spune Ioniță.

În 2017, nici această formulă nu mai era sustenabilă, de aceea s-a decis indexarea pensiei doar în raport cu inflația. În aceste condiții, bunăstarea pensionarului rămânea constantă. 

Adică, dacă în 2017, un pensionar își permitea doar 2 kg de carne pe lună, în 2024, își va permite tot 2 kg, nici mai mult nici mai puțin.

Dar, realitățile economice au arătat că în situații de criză profundă, guvernarea nu-și poate menține acest angajament. De exemplu în anul 2022, când inflația a atins vârful de 34,7%, pensiile au fost indexate cu doar 15%, din lipsă de fonduri. Chiar și așa, guvernul este obligat să ia bani de la buget pentru a menține sustenabil sistemul de pensii.

„Noi suntem acuma nevoiți să luăm bani din bugetul de stat, bani care ar trebui să meargă la medicină, educație, infrastructură, drumuri, dezvoltare, noi suntem forțați să luăm banii și să-i dăm la sistemul de pensii. Și din ce în ce mai mult. Și chiar luând bani, 15 miliarde, degrabă 20 miliarde de lei din bugetul de stat și dându-l la sistemul de pensionare, chiar și cu acești bani enormi, care sunt de 10 ori mai mult decât tot ce investim noi în drumuri, banii aceștia sunt prea puțini ca să putem plăti o pensie decentă”, a mai declarat expertul.

În condițiile în care statul nu poate asigura creșterea pensiei pentru toate grupurile de pensionari, acesta îi ajută pe cei mai vulnerabili. Există două metode de suport: acordarea de plăți unice și mărirea pensiei minime.

Astfel, dacă în 2021, pensia medie în Republica Moldova era de 2067 de lei,  în 2024 a ajuns la 3926 de lei – o creștere de 90%. Deși această majorare depășește inflația de 65%, Ioniță avertizează că simpla comparație între pensie și inflație nu reflectă pe deplin realitatea:

„Nu prea este corect să faci lucru acesta, așa o analiză, că structura de consum a pensionarului se deosebește de structura de consum a unui cetățean simplu. Vă dau un lucru. În mediu la noi produsele alimentare se iau 40%. Pentru cei ma săraci, pentru că vorbim de cei mai săraci, produsele alimentare ajung aproape 60%. Și atunci când tu ai produsele alimentare și pe urmă la produsele alimentare iar te iei diferit, că dacă iei legumele care este produsul de bază al pensionarului, că mai mănâncă poate pensionarul și carne și pește, dar nu atât de des. Și atunci iei pe produsele lui, vezi că aici prețul a crescut cu mult mai tare. La facturi avem facturi avem prețuri cu mult mai mari. Dacă am face o inflație a pensionarului, atunci  cred că pensionarii astăzi o duc cam cum au dus-o 5 ani în urmă”.

Câte despre prognoze, expertul susține că pensionarii cei mai săraci o vor duce puțin mai bine, iar cei cu pensii mai mari vor rămâne la același nivel.

„Pensionarii care sunt cei mai săraci, o vor duce puțin mai bine, iar la cei cu pensii mai mari, din nefericire sistemul de indexare este de o așa manieră că nu le permite creșterea bunăstării. Deci îi conservăm la nivelul care este. Aș spune așa 30-40% din pensionarii care o duc cel mai bine, dacă poți spune că un pensionar o duce bine, ei nu vor avea o creștere a bunăstării vor trăi la același nivel următorii 5 ani. Încă vreo 20% ușurel, dar cei mai săraci, prin sistemul acesta de plăți unice, prin sistemul de pensia minimă, lor li se va crește calitatea vieții. Simplu spus dacă ei nu își permit acum să cumpere 100 grame de carne, peste un an sau doi își va permite, dar acești cei mai săraci. Aș spunea așa 40% din cei mai săraci pensionari, cu certitudine în următorii 5 ani vor trăi mai bine”, a conchis Veaceslav Ioniță.