Participă la maratoane, dar nu e maratonist. În schimb, visează să alerge unul cap-coadă. Jurnalistul Vlad Bercu a redescoperit dragostea pentru alergat pe când avea 68 de ani. Timp de patru ani, ce s-au scurs de atunci, a reușit să alerge la 19 curse, multe în afara țării.
Este supărat puțin că nu a reușit să bifeze și cursa cu numărul 20. Un alt regret este că anul acesta a alergat doar 650 de kilometri, din cauza intervențiilor chirurgicale care l-au ținut mult timp pe loc. Își va lua revanșa anul ce vine, cu obiectivul să atingă 2 mii de kilometri.
„Sunt Vlad Bercu, jurnalist. Alerg de ceva mai mult de patru ani, de la 68 de ani. Acum am 72 de ani și 8 luni. Și voi alerga încă mulți ani înainte”.
Așa și-a descris, în câteva cuvinte, Vlad Bercu pasiunea sa pentru alergat. Jurnalist de profesie, a mai cochetat cu acest tip de sport în tinerețe, când trebuia să treacă evaluările la educația sportivă. Acum patru ani, a redescoperit plăcerea alergatului, la îndemnul fiului său, Iulian, un cunoscut organizator de maratoane.
„Dacă începi, e important să nu te oprești în drum. Este adevărat că avem și noi pauze, de boală, dar trebuie să mergem înainte. Ceea ce mă provoacă. Eu am participat deja la 19 competiții, nu am reușit la a 20-a, din cauza intervenției. Am vrut la 1 decembrie la București. Asta mă încurajează. Eu nu iau primul loc, nu sunt pe podium. Dar nu am abandonat nicio cursă”.
Primul maraton la care a participat a fost la Brașov, unde se afla într-o scurtă vacanță cu fiul său.
„- Atunci nu aveam echipament, nu am aveam nimic, alergam și eu așa. De acolo totul a pornit. - La 68 de ani a fost primul maraton la care ați participat? - Nu aș zice maraton. Nu am alergat niciodată maratoane, am alergat cros. Vreau acum, anul acesta, să fac un maraton. Chiar de la bun început, m-a urmărit ghinionul. La Brașov, ultimii metri am căzut pe gheață și mi-am lovit tendonul, apoi Covid-ul. Anul acesta a fost foarte dificil. Am avut 2 intervenții. A fost fuga cu întrerupere, este mai greu să reîncepi. Sper ca anul care vine, am un plan, să fac 2 mii de km. Fiindcă anul acesta a fost cel mai prost an. Am alergat doar 650 de kilometri”.
Pentru că în acest an a alergat doar 650 de kilometri, în anul care vine vrea să-și ia revanșa și să smulgă cât mai mulți kilometri.
„- Visez foarte mult la maratonul din Grecia. - Acolo e țara de origine a maratonului, din câte înțeleg. - E țara de origine, dar nu este o problemă foarte complicată, chiar și pentru un alergător amator la mine. 42 de kilometri în 8 ore, limita de timp, e bine. Unii chiar și la pas îl fac. Nu m-a încercat oboseala sau incertitudinea că nu o să termin. Dimpotrivă. Când am alergat prima oară la Chișinău, 10 km, am văzut că înainte alergau trei bătrâni. Eu tot am o vârstă. Dar mi-am zis: eu pe moșnegii iștea îi întrec. Zburam”.
Acum doi ani, s-a aventurat într-o călătorie în Nepal, în munții Himalaya - experiență deloc ușoară.
„- În munți, în munți a fost foarte greu. Zile erau când mergeam sub o ploaie torențială. Am venit acasă, am început să lucrez și observ febră. Mă testez: e COVID. Pe 1 mai 2021 am împlinit 70 de ani și pe 2 mai am fost internat. Ar trebui să dau un sfat cuiva. - La ăștia tineri... - La ăștia tineri nu, că ei aleargă de rup pământul. Dar nu este târziu niciodată să începi, important e să faci investigații la cardiolog, să o începi încet, nu rapid și să ai o alimentație normală”.
Acum, pentru că fizic se află într-o stare bună, aleargă câte 5 kilometri în zi. A devenit deja o obișnuință, precum trezitul dimineața, spălatul pe dinți ori o ceașcă de cafea. De obicei, aleargă pe câteva trasee în orașul Ialoveni, acolo unde locuiește cu soția.
În timp ce unii îl privesc cu admirație, alții îi transmit mesaje deloc încurajatoare.
„Câțiva ani în urmă, cineva mi-a scris pe rețelele de socializare: Vlad, ce alergi? Nu ți-e totuna dacă mori pe canapea ori alergând? Este adevărat, eu imediat l-am șters din prieteni. I-am spus că dacă vrei să mori pe canapea, poftim. Dar alergând, e ușor, fiindcă se găsesc binevoitori. Unul îmi scrie: Vlad știe că nu trebuie să alerge la vârsta asta, dar să meargă, dar oricum aleargă. Păi, eu alerg și mă simt foarte bine. Ușor și plin de viață”.
Pe lista dorințelor se regăsește un vis, probabil cel mai mare vis, pe care vrea să-l trăiască în realitate: „La 80 de ani să alerg cu nepoții. Cât or putea ei: 4, 5 kilometri. Bun, nepoții o să aibă 10, 9 ani, 7 ani. - Ei vor putea 5 kilometri, dar dvs? - O să pot și eu”.
Un reportaj de Veronica Gherbovețchii
Imagine și montaj de Vlad Glinjan
