Din nord-estul țării, ne mutăm spre vest și ne oprim în satul Zberoaia, din raionul Nisporeni. Aici se află conacul Gonata, construit de Ștefan Gonata, un cunoscut om de cultură și politician al secolului XIX, membru de onoare al Academiei Române. Conacul este considerat a fi cea mai mare casă boierească din Basarabia, având 32 de camere. Locuitorii considerau această casă un adevărat castel, construcția durând mai bine de 20 de ani cu materiale și meșteri aduși tocmai din Franța. De acest conac se leagă și foarte multe legende, dar și întâmplări nefericite. Astăzi, acoperișul conacului s-a prăbușit aproape în jumătate. Clădirea, care aparține primăriei, ar putea fi salvată, dacă autoritățile ar face rost de bani. Mulți bani.
Conacul Gonata se înalță pe dealurile satului Zberoaia, în inima pădurii, iar alături avea un lac de o frumusețe rară, care astăzi a dispărut.
„El a fost construit într-a doua jumătate a secolului XIX, adică după 1850, de către boierul Ștefan Gonata, care a fost născut în Trifănești, Bălți. Tatăl lui Ștefan Gonata, fiind prieten cu Alecu Balș, care era proprietarul acestor pământuri, a ajuns să statornicească pe meleagurile noastre. Și având în vedere faptul că dumnealui după studiile pe care și le-a făcut în Odessa, a plecat și în Franța și a fost pasionat de cultura franceză și de obiceiuri, de tradiții, de istorie. Chiar, se spune că meșterii care au construit conacul ar fi fost din Franța și o parte din materiale. Și într-adevăr, acoperișul este acoperit cu țiglă, cu oale, olane din Marseille”, spune primarul localității Zberoaia, Dinu Guțuțui.
Ștefan Gonata era un om politic, membru de onoare al Academiei Române, prieten cu Mihail Kogălniceanu, cu care coresponda destul de des. La Zberoaia avea o gospodărie solidă cu peste 2000 de hectare de pădure de pădure, mii de animale, moară de vânt și multe altele. Se spune că după moartea lui, la conac a avut loc un eveniment care avea să schimbe total soarta familiei. Într-o seară, în timpul unei petrecere, invitații au fost otrăviți, accidental sau poate nu.
„Bucătarul care i se spunea Ioan Rusu, era un bucătar care lucra de mai mult timp la curtea boierului și în care aveau încredere. I s-a cerut ca să fac pentru oaspeți niște alade sau. A făcut niște alade de-astea și nu-i ajungea făina ca să aducă la consistența ceea necesară. Și atunci a cerut la doamna casei, doamna casei asta era Polina, fiica lui Ștefan Gonata, fiindcă Gonata de acum a murit, el a decedat în 1896. Și a cerut niște făină și doamna a căutat prin sertare si pe unde știa să existe și a găsit un pachet cu ceva alb, adică cu făină. Și bucătarul a adăugat dar n-a gustat. S-a dovedit că acolo era făină amestecat cu arsenic, pentru a otrăvi șobolanii. Gheorghe o cumpărase, fratele Paulinei, o cumpărase și o pusese acolo, dar a uitat să-i spună. Și atunci au mâncat toți mesenii, care mai mult, care pur și simplu au gustat fiindcă avea un gust iuțiu. Si cei care au mâncat mai multe alade au decedat în noaptea aceea. - Câți au decedat? - Șase. Da, a murit și Nicolae, Nicolae Gafencu. El este îngropat aici, la noi în cimitir. El era proaspăt absolvent al unei universități din Europa, nu țin minte în ce oraș a studiat și el trebuia să fie moștenitorul, fiindcă în familia Gonata el era unicul bărbat”.
Adevărata perioadă de decădere a clădirii și începerea a degradării a fost acum aproximativ 15 ani. De atunci, ferestrele au dispărut, acoperișul s-a prăbușit în interior, iar apa pătrunde prin pereții, și așa măcinați de vreme. Primarul ne-a spus că a avut nenumărate încercări de a reabilita conacul, dar toate s-au soldat cu eșec.
„Undeva sunt probabil vreo 15 ani. Da, de când a început să se distrugă. Eu de când am venit la primărie, chiar din primele zile am încercat să găsesc mijloace financiare, să găsesc sponsori ca să-l reabilităm. Am depus la Agenția de Dezvoltare Regională Centru o cerere pentru finanțare. Acolo, la prima etapă se cerea o notă conceptuală pe care am depus-o și am trecut mai departe și mai departe ni s-a cerut proiect tehnic. Proiectul tehnic, după cum știți costurile atât a proiectului tehnic, cât și a lucrărilor de reconstrucție se estimează în baza unui studiu de fezabilitate. Studiul de fezabilitate l-am făcut fiindcă el era 64 de mii atunci, în 2018. Dar prima dată am depus în 2016 la ADR, că erau odată în patru ani finanțările și având în vedere că nu am avut finanțare pentru proiectul tehnic ca să îl prezentăm și plus la asta mai sunt foarte multe finanțări care cer contribuție, cofinanțare, n-am putut trece”.
A mai ratat o posibilă finanțare, deoarece termenul de depunere a proiectelor a coincis cu altă perioadă aglomerată.
„În toamnă a fost prelungit termenul de depunere, finanțare interregională. Dar n-am depus, pentru că taman se începuse campania electorală și era cam dificil să te ocupi și cu una și cu alta”.
Conacul a avut conform documentelor, 32 de camere, care au tot fost modificate de-a lungul anilor. Are demisol și un etaj, intrarea centrală a fost mai întîi închisă și apoi zidită, și s-a făcut o intrare pe lateral. Astăzi, clădirea mai păstrează doar câteva din elementele originale.
„Ea din punct de vedere arhitectural nu prezintă interes, prezintă interes din punct de vedere istoric. Fiindcă v-am spus, în primul rând Ștefan a fost ca membru fondator (n.r. al Academiei Române). În al doilea rând, a fost un om politic eminent, care s-a preocupat de foarte multe probleme care existau la momentul acela. El a fost și deputat pentru distribuirea sarcinilor rurale, și apoi deputatul nobilimii. A editat, iată, eu am aici în față „Catalogul generalul de cărțile române.Abecedarul cu litere latine. Ștefan Gonata, Odessa, 1862””.
La întrebarea despre sprijinul Ministerului Culturii, primarul ne-a răspuns că, deocamdată, acesta constă în oferirea consultanței privind sursele de finanțare.
„Totuși ni s-a promis că dacă până la urmă noi, într-un fel am putea să beneficiem de o finanțare, ar putea contribuția să vină de la de la minister, de la Guvern. Fiindcă atunci când am depus noi trebuia 10 procente să fie cofinanțarea noastră și au fost estimate lucrările la 21 de milioane de lei și noi trebuia să dăm două milioane și 100.000 lei contribuția. Da, îi clar că e imposibil, că dacă stăm să ne gândim cu Fondul Rutier și toate fondurile, ajungem pe la patru milioane de lei, în dependență dacă mai depunem cereri și mai avem câte o finanțare. - Deci dacă ați decide să porniți un proiect de reabilitare, ați cheltui jumătate din buget. Da, dar el practic nu e disponibil, ce, o să închidem grădinița, ori instituțiile din teritoriu sau primăria?”
Un reportaj de Constantin Niculae
Imagini de Vlad Glinjan
Montaj de de Constantin Niculae
