În urmă cu 38 de ani, pe 26 aprilie 1984, se producea una dintre cele mai mari catastrofe din istoria modernă a omenirii, respectiv accidentul nuclear de la Cernobîl.
Vorbim despre un accident care, în timp, s-a soldat cu numeroase victime şi care a creat probleme pe o suprafaţă uriaşă, afectând în special vestul Uniunii Sovietice şi estul Americii de Nord, zone spre care se consideră că s-au deplasat norii cu precipitaţii radioactive.
Accidentul de la Cernobîl, din 1986, este considerat cel mai grav accident din istoria energiei nucleare, mai ales că vorbim despre o situaţie pe care autorităţile din Uniunea Sovietică au anunţat-o cu întârziere, iar astfel ţările din zonă şi-au luat măsuri de precauţie cu o oarecare întârziere.
Pe 26 aprilie 1986, reactorul patru al centralei nucleare Cernobîl din Ucraina a explodat, după un lung șir de erori umane, provocând cel mai grav incident din istoria nucleară civilă.
Explozia s-a produs noaptea, la 01:23, și a fost urmată de un incendiu puternic. Acoperișul reactorului patru, greu de o mie de tone, a fost aruncat în aer, și 190 de tone de substanțe radioactive au ajuns la peste 1.000 de metri în atmosferă, iar apoi au fost purtate de curenții de aer pe distanțe imense.
Abia la 36 de ore de la dezastru au început evacuările în Pripiat, o localitate cu 50.000 de locuitori, situată la un kilometru și jumătate de centrală. În mai puțin de două zile, norul care purta particule radioactive, de 200 de ori mai puternice decât bombele atomice de la Hiroshima și Nagasaki, a cuprins tot nordul Europei. Totodată, suprafațe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuați peste 300.000 de oameni.
Se poate vizita cu siguranță zona Cernobîl, inclusiv chiar și zona de excludere, care reprezintă o rază de 30 de kilometri în jurul centralei, ale cărei reactoare sunt acum toate închise. Expunerea la niveluri scăzute, dar neobișnuite, de radiații pe o perioadă de timp este mai puțin periculoasă decât expunerea la o cantitate uriașă deodată, iar studiile nu au reușit să stabilească o legătură directă între creșterea riscului de cancer și expunerea cronică la niveluri scăzute de radiații.
Din cei 3.550 de cetăţeni moldoveni care au luat parte la lucrările de lichidare a consecinţelor avariei, 560 au decedat, iar 2.422 au rămas invalizi pe viaţă.
De Ziua internațională de comemorare a victimelor catastrofei de la Cernobîl, președinta Maia Sandu și-a exprimat recunoștința față de moldovenii care au participat la lichidarea pericolului radioactiv.
„Avem datoria să cinstim sacrificiul și memoria eroilor și să oferim susținere familiilor lor. În ultimii trei ani, Guvernul a majorat alocațiile pentru participanții la lichidarea consecințelor avariei de la Cernobîl și a indexat ajutoarele materiale anuale oferite acestora. Până la sfârșitul acestui an, 80 de familii ale participanților vor primi cu titlu gratuit în proprietate apartamente din partea statului. Astfel ne respectăm angajamentul de a construi o societate în care oamenii trăiesc în siguranță și bunăstare”, a declarat Maia Sandu.
Șefa statului a mai menționat că urmările exploziilor și scurgerilor radioactive de la Cernobîl servesc drept exemplu al pericolelor nucleare și amintesc despre importanța cooperării internaționale pentru utilizarea pașnică și în siguranță a tehnologiilor nucleare.
„Comunitatea internațională nu poate admite acest lucru. De aceea, avem nevoie de norme mai stricte privind securitatea nucleară și de o cooperare mai bună în această direcție. Dacă țările lumii vor acționa solidar, în numele binelui comun, pentru protejarea oamenilor și a mediului înconjurător, putem avea un viitor pașnic și sigur”, a conchis președinta.
