Creștinii ortodocși sărbătoresc astăzi Înălțarea Domnului, o sărbătoare care comemorează Înălțarea la cer a lui Iisus Hristos, la 40 de zile după Înviere, cunoscută în popor și sub denumirea de Ispas. În ziua Înălțării, în biserici este oficiată Sfânta Liturghie. Slujba zilei are legătura și cu Învierea și cu Pogorârea Sfântului Duh.
Conform tradiției, de Ispas, creștinii se salută cu „Hristos s-a Înălțat!” și „Adevărat s-a înălțat!”. De sărbătoarea Înălțării Domnului sunt legate mai multe tradiții și obiceiuri. Astfel, în unele regiuni, în această zi se îngrijesc de sufletele celor adormiți și se organizează parastase la cimitire.
Se spune că e bine ca în această zi să fie lăsați liberi caii, în unele zone joia de Ispas este numită și Paștele cailor.
Pentru a sărbători așa cum se cuvine această zi, gospodinele înroșesc ouă, care apoi trebuie ciocnite. De Înălțare, se fac pomeniri pentru sufletele celor trecuți la cele veșnice, dându-se de pomană pască, cozonac și ouă roșii.
În credința populară se spune că persoanele care încetează din viață de Înălțare ajung direct în Împărăția Cerurilor, deoarece se crede că cerurile sunt deschise în cele 40 de zile de la Înviere și până la Înălțare.Tot în această zi, se sfințesc plantele de leac, leușteanul, paltinul și alunul. Există și zone din țară în care oamenii se bat cu leuștean. Se crede că astfel sunt feriți de boli și de rele.
De Înălţarea Domnului Iisus Hristos nu se spală rufe și nici nu se fac treburi în gospodărie, având în vedere că este vorba despre o sărbătoare cu cruce roșie. Se spune că cei care fac aceste lucruri vor fi urmăriți de ghinion.
Ca şi la alte sărbători de peste an, la Ispas oamenii observă semnele timpului. Se spune că, cum va fi timpul de Ispas aşa va fi toată vara. Abia în ziua de Ispas gospodinele culeg frunze de viță-de-vie pentru sarmale. Merg în câmp să vadă semănăturile şi dacă cioara nu se vede din grâu, roadă va fi mănoasă.