De-a lungul anilor, o mulțime de moldoveni, numărul exact nu-l putem cunoaște, au trecut prin experiențe dezamăgitoare atunci când au ales să lucreze în străinătate. În majoritatea situațiilor, este vorba de nerespectarea promisiunilor privind salariile sau condițiile de lucru.
Prima istorie este despre o femeie care se află la muncă în Italia din anul 2019. A acceptat să-și spună public experiența, doar că ne-a cerut să-i protejăm identitatea. Doamna a apelat la serviciile unei agenții private de recrutare, despre care a auzit întâmplător, în timp ce se afla într-un microbuz. În Italia are grijă de o bătrână, post de muncă oferit de agenție. Deși spune că a semnat un contract, partea ce ține de salariul agreat nu este respectată.
„Ei așa și spun: Nu vă place, duceți-vă în altă parte. - Dar când vi se plătește puțin, ei ce vă spun, adică cum vi se explică că iată ei vă achită atât de puțin? - Cum vă zic. Unica soluție: Eu nu vă țin, vreți să mergeți în Moldova, duceți-vă în Moldova. Am ridicat întrebarea, am telefonat proprietarul și mi s-a spus că, se plătește la toți totuna, și, Ala, dacă-ți place muncește, dacă nu-ți place.... și atât. - Adică vedeți o indiferență? - Da”.
Femeia explică această situație prin faptul că unele moldovence merg să lucreze în Italia, fără să dețină acte europene. În acest fel, devin mai vulnerabile, iar agențiile de recrutare profită de acest aspect.
„Promisiuni... promisiuni, cum vă zic, știți, este un Nu aici. Moldovencele care vin și care au nevoie de muncă - acceptă așa cum este. Adică, și mai este când nu-i cu toate documentele în regulă, că ar putea să ne dea o mână de ajutor ca să nu facem documentele în regulă, dar lor le este convenabil să ne lase așa. Că de ce? Că a fost sanatoria asta cum se mai numește, când a făcut songiorno pentru vizele de muncă, dar lor le este convenabil ca să ne țină așa”.
Nu doar salariul lunar este o problemă, dar și volumul orelor de muncă, ne spune femeia.
„- Ce salariu dvs primiți? - Nu corespunde contractul cu orele de muncă și nu corespunde nimic. - Câte ore sunteți nevoită să lucrați și cât scrie în contract cât trebuie să lucrați, dacă nu corespunde? - În contract scrie 4-5 ore, că mi se arată salariu mai mic - una. Eu lucrez de la opt până la opt, dar în familie nu poți, că baba e pe picioare, de exemplu cum acuma, ea se culcă la zece. Tu de nevoie stai până la zece. - Ce salariu primiți? - Eu acuma la moment am 1200. Dar am liber sâmbăta și duminica, și sărbătorile care le sărbătoresc italienii, și două ore libere pe zi”.
Femeia abia așteaptă să primească pașaportul românesc și crede că acest statut îi va aduce beneficii la locul de muncă.
O altă moldoveancă în Italia, o altă istorie despre încălcarea promisiunilor privind condițiile de muncă.
„Ei mă plăteau așa cum a fost înțelegerea de la început, necătând că după contract era altă plată. - Ce sumă lunar dumneavoastră primeați de la ei? - Vă spun, atunci aveam, lucrând toate zilele, toate orele, aveam 1050. Pe când, după ce m-a trimis domnul avocat să-mi facă toată recalcularea, trebuia să-mi plătească pe lună 1680”.
Victor, la vârsta de 19 ani, a decis să plece la muncă în Belgia. Prin intermediul unei postări pe Facebook, a găsit un loc de lucru în construcții. Două luni a fost nevoit să lucreze fără pauze, cu gândul că va avea și un salariu mai mare, dar banii, care i-au fost promiși, nu i-a mai primit.
„Tatăl meu a fost deja plecat în Belgia. După ce am finisat armata trebuia să plec undeva că, momente că, nu am avut nici școală. Orice băiat din Moldova cam așa și face, pleacă peste hotare. După care am ajuns într-o companie găsită prin internet, în care a fost înțeleasă o sumă anumită de bani, adică care trebuia să fie achitată lunar. Adică nu săptămânal, dar era să fie achitată lunar. - Ce sumă era? - Acolo era pe oră, dar era chestia că se achita lunar. Era în jur la 11 euro pe oră, așa, după care noi scriam undeva 9, 10 ore, 11 ore... le scriam undeva într-un bloknoțel, după le dădeam la sfârșitul săptămânii”.
„Am lucrat, am fost nevoiți câteodată să lucrăm chiar și cu sâmbetele, chiar și duminicile. Ne rugau, hai băieți că vă dăm ceva extra sau chestii de astea amăgitoare. După ce s-a ajuns la data când trebuia să primim salariul, mergea chestia că: Băieți puteți să ne așteptați un pic că nou nu ni s-a achitat, că stăpânul casei nu s-a achitat. După care a trecut o săptămână, două, trei, o lună și o lună jumate. După care noi ne-am dat seama că nu, aici nu va mai merge vorba de nici un ban”.
„Băieți, tot normal, nu vă faceți griji. Puteau să mai vină să ne amăgească ochii, să ne aducă ceva mâncare, chestii din astea, sau să ne dea voie mai devreme un pic de la lucru într-o zi. Știi, așa, să ni se pară că totul e ok, totul e în regulă”.
„Ne-am împrumutat de bani care și cum a putut. Reieșind din faptul că, am fost împrumutat în jur de 2000 de euro ca să pot să supraviețuiesc timpul ăsta că, eu mă gândeam că, o să vină data, asta banii și o să pot să mă achit cu tot. Dar bine, până la urmă nu s-a mai întâmplat nimic. Asta a fost o sumă de 2500 de euro, trebuia să mi se achite pe orele lucrate pentru o lună, ne reieșind din extra, după luna ailaltă”.
După ce a trecut prin această experiență dură, tânărul le recomandă celor care vor să lucreze peste hotare să fie foarte atenți la anunțurile pe care le găsesc online. De multe ori, în spatele acestor texte sunt capcane.
„Internet, Facebook, sunt o grămadă de grupuri pe Facebook, în care „caut muncitori, caut lucrători” și fără contract de muncă - asta-i altă problemă. Nu problemă, dar o altă chestie care o fac băieții venind din Moldova, nu caută un lucru cu contract de muncă, adică se duc la negru, crezând că nu o să achite taxe. Dar ei nu cunosc de la bun start că, achitând taxele astea tu le întorci înapoi și cam ieși la mai mulți bani decât ai lucra la negru.
Nici într-un caz să nu lucreze fără contract de muncă. Nici într-un caz! Astea sunt sfaturile de bază pe care aș putea să le dau. În al doilea rând, să se intereseze, să se uite pe internet, să afle denumirea, pentru că foarte multe companii au denumirea pe Facebook și acolo sunt recomandări care sunt date de alți oameni. Că așa am scos la iveală în Belgia o altă echipă, dar nu am mai fost acolo că au fost băieți tot amăgiți de bani. Dar bine măcar că am intrat și am văzut pe Facebook, că au scris acolo: Nu plecați la muncă, că o să fiți amăgiți de bani”.
Un reportaj de Gabriela Ursu
Imagine și montaj de Vlad Glinjan
