24 noiembrie 2024, ora 12:00

O bună parte dintre victimele traficate în Republica Moldova sunt cei care muncesc prin stâne și ferme de animale, aflate în locuri mai izolate. Un caz recent, comunicat de poliție în septembrie, de trafic de ființe umane, în scop de exploatare prin muncă, a fost înregistrat în satul Cioara, raionul Hîncești. Conform oamenilor legii, proprietarul unei ferme de păsări ar fi păcălit mai multe persoane, promițându-le salarii de până la 10 mii de lei, dar care nu au mai fost achitate. Urmărirea penală continuă, proprietarii fermei - soț și soție - au statut de învinuit, iar poliția a identificat 6 victime. 

„Suntem în satul Cioara, raionul Hîncești și am ajuns la ferma unde proprietarii au fost acuzați că au făcut trafic de persoane. Aveau niște persoane la muncă pe care, din cele spuse de către autorități, le foloseau fără să le plătească și le țineau în condiții inumane să zicem așa. Încercăm să vedem dacă cineva ne răspunde, tot strig de vreo zece minute, dar se pare că nimeni nu mă aude. Sunt foarte mulți câini înăuntru, dar nimeni nu reacționează. Poate totuși apare cineva. Bună ziua!”

„- În limba rusă se poate? - Cum? - Nu, nu mă înțelegeți? - Se poate în limba rusă? - Nu, nu. Cineva din conducere este? - Șeful? - Da. Este? - Acuși îl sun pe Dima. - Puteți să-l chemați un pic, vă rog. - Aa? - Să-l chemați puțin să vorbească cu mine, este? - El nu este aici. Eu pot doar să-l sun. El nu-i. Eu lucrez acum aici. - Dvs. lucrați aici? - Da, noi suntem lucrători. - Dar eu pot să-l sun pe Dima dacă ceva. Cunoașteți când a venit poliția o lună în urmă? Cunoașteți acel caz? Erați aici când au venit? - Da, da. Și? - Ce s-a întâmplat acolo? - Nu știu. Eu sunt aici de puțin timp. - De cât timp lucrați aici? - Undeva de prin iulie. Dar aici au venit când eu lucram.

- Dar băieții care erau aici când a venit poliția, mai sunt? - Ei nu-s. Eu am venit aici cu un băiat, dar ceilalți au plecat. Am rămas doar noi doi, care nu demult au venit aici. - Au fost controale aici, ce s-a întâmplat? - Eu nu știu. Eu am văzut doar că a venit poliția aici, mascații. Ei aici vorbeau, dar noi acolo lucram. Dar nu știu, nu am urmărit. Eu acolo nu mă bag. Doar cât am văzut că au venit de la poliție și ceva acolo scriau. Au scris numele meu. Au întrebat cum șefii se comportă cu mine și am zis că totul este bine, că la timp plătesc. - Aveți contracte, da? - Da, noi lucrăm în baza contractului”. 

După scurta discuție cu Inesa, femeia a mers să-și ia telefonul pentru a-l suna pe Dima, pe care l-a descris ca fiind șeful ei. 

„- E ocupat, vorbește la telefon. - Ocupat, ocupat”. 

Ne-a mărturisit că este din Transnistria și lucrează alături de încă un bărbat, din Găgăuzia și cu care a venit la lucru. 

„- Dar câți lucrători sunteți? - Suntem doi, până când. Pe urmă vom fi mai mulți. Vom crește rațe și vom fi mai mulți. Posibil ei nu voiau să lucreze, dar, eu personal lucrez, pe noi nimeni nu ne atinge, nu ne supără”.

După câteva minute de discuție cu noi, Inesa a fost somată să plece de lângă noi.

„- Inesa, intră în cameră. - În cameră? - Da, da. Vină încoa. - Eu am ieșit, tu unde ești? - Vină încoace. - Unde plecați?” 

Nimeni nu a mai ieșit să discute cu noi. Am lăsat ferma și ne-am îndreptat către primăria din sat. Inginerul cadastral al primăriei ne-a confirmat că proprietarii au fost vizitați de poliție, dar nu cunoaște mai multe detalii despre caz. Am încercat să-l sunăm pe primar și a doua zi, dar nu ne-a răspuns la telefon. 

Locuitorii satului spun că nu îi cunosc pe proprietarii acestei afaceri - soț și soție -, dar au auzit diferite lucruri despre activitatea lor. 

„- Sunt veniți, au câțiva ani, undeva vreo 6-7 ani dacă îmi amintesc eu așa. - Dar dumneavoastră când ați mers acolo, ei se ocupau doar cu păsări? - Da, cu păsări. Eu m-am dus personal cu nănașul meu și am cumpărat niște rățuște. Dar mai mult nu m-am dus, că au zis că e rasă din cele mașcate și când colo creșteau greu rațele acelea și mai mult nu am mai cumpărat. Lumea cumpăra și spunea că tot timpul mor păsările de la dânșii. - Dar când ați fost acolo aveau oameni la muncă, erau lucrători? - Erau lucrători, dar străini erau. Eu de-ai noștri nu știu, dacă au primit pe cineva să lucreze, n-am auzit. Ei erau nație găgăuză și au adus tot oameni din altă parte, cred că. Auzisem cândva că îi amăgeau cu leafa, nu le dădeau leafa. - Așa s-a auzit în sat? - Am auzit ceva în sat, am auzit. - Dar nu îi știți. - Nu, nu îi știu”.

„- Ce știți de băieții ăștia cu ferma din deal, ferma de găini? Îi cunoașteți sau sunt străini? - Sunt din Găgăuzia. - Găgăuzi sunt? - Da. - Acum vreo lună, două a venit poliția la ei, că țineau niște oameni cu forța la lucru. Ați auzit? - Vorbeau, dar n-am fost niciodată pe acolo. - Dar oamenii prin mai spun că îi păcăleau cu banii, asta ați auzit? - Așa se spune. Am auzit dar nu prea ies eu așa, eu sunt la pensie, pe acasă cu femeia și atât. Dar așa se auzea că, cică iată îi pune la lucru dar nu-i prea plătește. Și zic dar acum unde te plătește? Oriunde ai lucra nu te plătește ca lumea. - Dar din sat știți dacă au lucrat oameni acolo? - Au lucrat vreo două femei știu că vorbeau, chiar vecina zicea că i-o plătit bine. Dar ea a fost la penit, că au tăiat păsări și le-a chemat să le penească, să le aranjeze frumos. Și a zis că i-a plătit tare bine. S-au mai dus să lucreze, dar au zis că nu, cu ăștia nu faci treabă. - Lumea știe că sunt neserioși? - Da, da”.

Poliția Națională a făcut public acest caz în septembrie. Atunci, s-a comunicat că proprietarul fermei a fost plasat în arest pentru 30 de zile, fiind acuzat de trafic de ființe umane. Mai exact, el ar fi promis victimelor că vor fi angajate legal, cu salarii lunare între 6 mii și 10 mii de lei. Dar, pe parcursul a circa un an, nu le-a plătit pentru munca prestată. În timpul primelor percheziții, au fost identificate două victime cu vârstele cuprinse între 20 și 35 de ani. Acum, sunt deja 6 victime, iar 3 au fost audiate. Dacă va fi găsit vinovat, bărbatul riscă până la 10 ani de închisoare. Poliția mai spune că și soția acestuia ar fi implicată în această infracțiune.

Un reportaj de Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan
Montaj de Constantin Niculae 

23 noiembrie 2024, ora 21:03

De regulă, traficul de ființe umane are mai multe fețe. La începuturi, victimele sunt exploatate sexual, devenind sclave, fără consimțământul lor. Sunt ademenite cu salarii bune și joburi sigure, dar, când ajung în țări străine, se pomenesc în stradă ori în apartamente unde trebuie să-și vândă corpurile. Alte persoane au trăit pe pielea lor o altă formă dură a traficului: cea prin care erau impuse să muncească ilegal, în condiții grele și fără să fie plătite. O altă categorie de victime sunt cerșetorii, inclusiv copiii fiind trimiși să stea cu mâna întinsă. Documentând aceste istorii, am reușit să discutăm cu unele victime, dar au refuzat să-și spună cazul, chiar și sub protecția anonimatului. Respectiv, am decis să reconstituim unele cazuri, pe care le-am identificat citind o mulțime de decizii de judecată. 

Istoria Anei - un nume inventat pentru a o proteja de o posibilă identificare - este despre exploatare prin muncă. În 2019, tânăra mamă, cu posibilități financiare reduse, a decis să meargă la muncă într-un oraș din Italia. Urma să lucreze la curățenie, cu alt grup de moldovence, într-o stațiune de odihnă, de pe malul mării. Persoana care le-a organizat plecarea - Valentina - le-a dat asigurări că vor primi un salariu lunar de 850 de euro și că vor fi angajatele firmei soțului ei, cunoscut sub numele de Tim. Traiul era asigurat de companie, iar mâncarea urma să fie din banii fetelor. 

„Toate documentele mereu erau la Valentina. Erau 18 fete în trei apartamente. Documentele pentru lucru le făceau pe părți, când am întrebat de ale mele, Valentina a spus să nu-mi fac griji și să nu dau multe întrebări. Înainte de a începe lucru, de la ele fără preîntâmpinare, o fată a fugit la un alt lucru. Mi-a propus și mie, dar am rămas pentru că îmi trebuiau bani. Am ieșit la lucru pe 1 iunie, 2019. Voi ține minte acea zi, pentru că nu am mâncat nimic toată ziua, am stat flămândă de la 7 dimineața până la 7 seara. Nici apă nu mi s-a dat. Am băut de pe unde făceam curat, eram fugărite foarte tare și mereu erau obiecții. 

Ulterior, deja lui Tim i s-a făcut milă și a început la amiază să ne hrănească. Lucrul era foarte greu, făceam curat și în băi comune. În tot acest timp, bani nu aveam, nici măcar pentru mâncare și asta mereu crea intrigi între noi. Timp de 2 săptămâni cât am lucrat, am fost foarte umilită și înjosită. Ni se dădeau penalizări, dacă aveau obiecții la modul în care lucram, și respectiv nu ni se achita pentru munca făcută. Când am înțeles că lucrez gratis, iar asta a durat 17 zile, două fete m-au ajutat să găsesc o rutieră spre casă. Așa am revenit în Moldova. Tim era un bărbat foarte agresiv, avea chiar și armă mereu în mașină și cuțit, din spusele fetelor. Era de origine albaneză. Nu am cerut bani de la Valentina, pentru că îmi era frică, eram bucuroasă să merg acasă cât mai repede, la copii”.

La revenire, fetele au apelat la organele de drept, care au pornit o urmărire penală. În anul 2021, dosarul intentat pentru trafic de ființe umane pe numele Valentinei a ajuns în instanță, iar după doi ani de examinare, judecătorul a decis să o condamne pe inculpată la 7 ani de închisoare, într-un penitenciar de tip închis pentru femei. La fel, a fost impusă de instanță să achite prejudicii morale și materiale pentru 8 victime identificate, inclusiv Anei. În cazul ei a fost vorba de 36 de mii de lei. Pe de altă parte, inculpata nu și-a recunoscut vina, iar avocatul ei a contestat decizia la Curtea de Apel Bălți. Instanța însă a păstrat în vigoare sentința. 

Următoarea istorie este a unei tinere care a fost exploatată sexual, în Federația Rusă. Aceasta a primit o propunere de lucru în Moscova, la o fabrică de confecționare a paharelor de unică folosință. Urma să plece în locul surorii sale, care era însărcinată în acel moment. A discutat și cu o prietenă de-a ei despre această ofertă, care la fel a vrut să meargă. S-au întâlnit cu femeia care le-a propus acest serviciu. Aceasta le-a dat asigurări că vor fi angajatele unei fabrici de confecționare a paharelor din masă plastică. Tot ea s-a oferit să le ajute cu perfectarea actelor de identitate, banii urmând să fie întorși din primul salariu. Au ajuns în capitala Rusiei toate trei, cu trenul. Acolo au fost întâmpinate de fratele organizatoarei și de un bărbat rus, care le-au dus într-un apartament. 

„Când am ajuns în apartament, am dat pașaportul pentru ca să ni se facă permise de ședere. După, am plecat la piață și Elena ne-a procurat ceva haine, apoi am fost și la frizerie. Timp de o săptămână, ne tot făcea plimbări prin Moscova, după care Elena ne-a comunicat că am venit la Moscova pentru a presta servicii sexuale contra plată. Ne-am indignat și am cerut actele înapoi ca să ne întoarcem acasă, dar ne-a zis că o să ni le dea doar după ce îi vom întoarce datoria pentru că ne-a adus în Federația Rusă. Am acceptat să lucrăm pentru un timp scurt. 

În prima seară, împreună cu Elena, am plecat pe șoseaua „Iaroslavscaia”, unde pe marginea drumului se aflau mai multe fete care lucrau ca prostituate. Ea și prietena mea stăteau în mașină, când veneau clienții, ieșeau din mașină. Banii îi lua Elena, care tot presta servicii sexuale. În așa mod am lucrat aproximativ 3 săptămâni. Am fost și bătută când am refuzat să mă duc acasă la un client. Bani nu am văzut deloc. Amicul Elenei i-a zis să mă lase să mă întorc acasă pentru că nu mă mai suporta. Aceasta a fost de acord, dar cu condiția că nu zicem la nimeni de ce ni s-a întâmplat în Federația Rusă. Mi-a cumpărat bilet și am plecat acasă”. 

Elena, femeia care a organizat plecarea tinerelor, s-a pomenit cu dosar penal pe numele ei. Procurorii au acuzat-o că, prin abuz de poziție de vulnerabilitate, exprimată prin lipsa mijloacelor bănești strict necesare pentru trai, a recrutat două persoane, în scop de exploatare sexuală comercială. În cele din urmă, inculpata a fost condamnată la 5 ani și 5 luni de închisoare. În cadrul audierilor, ea și-a recunoscut vina, dar a menționat că tinerele cunoșteau că urmau să presteze servicii sexuale contra plată. 

Traficul de ființe umane mai are o formă: exploatarea prin muncă, mai exact prin cerșetorie. Este și cazul unui copil, care a fost pus să cerșească împreună cu mama lui, la o mănăstire din centrul țării. Cei doi, potrivit procurorilor, se aflau într-o poziție de vulnerabilitate, manifestată prin situația precară din punct de vedere al supraviețuirii sociale. De acest statut au profitat două femei - mamă și fiică, de altfel minoră. Sub pretextul că le vor oferi un loc de trai și mâncare, le-au exploatat prin muncă, punându-i la cerșit în zilele de sărbătoare și de duminică. Le cereau să meargă și cu ziua, iar banii erau luați de cele două.

„La mănăstire, Raia a pus-o pe mama să cerșească, iar când am crescut, m-a pus și pe mine. Mama, dacă nu făcea ceva, era bătută cu fierul. Când făceam bani eram bun, dar când nu, eram boschetar. Dacă mă jucam și nu mergeam la mănăstire, eram ocărât. Când doream să privesc televizorul, îmi spunea că trebuie să fac bani ca să plătească lumina. Cu banii pe care îi câștigam nu puteam să cumpăr ce vreau. Dar eu oricum îmi luam bomboane și cârnaț și le mâncam pe teren. Nu țin minte când am început să cerșesc. 

Raia a învățat-o pe mama mea ce să spună când cerșește: „dați-mi o bucățică de pâine” și ea așa și spunea. Noi am avut casă, dar a fost scos șiferul și lemnele duse la foc. Aduceam câte 200 de lei pe zi, dar banii mi-i luau și primeam câte o lingură de borș. Raia spunea să nu mănânc, dar bărbatul ei îi zicea să-mi mai dea. El era bun, el nu e vinovat. La cerșit mergeam ba pentru pâine, ba pentru altceva, pentru mâncare. Și eu am fost bătut, dar nu cine știe ce, pe mama o băteau mai tare cu fierul ori cu picioarele. I-au pus și cuțitul la gât. Dacă nu mă duceam să cerșesc, îmi ziceau să ies din ogradă și că nu o să mănânc nimic. Aveam haine, dar le țineau la găini”.

Mama și fiul ei minor au fost exploatați timp de 8 ani, până când femeia a reușit să fugă și să se ascundă la o gunoiște. Acolo, a făcut cunoștință cu o persoană care a ajutat-o să se adreseze la poliție și la primărie. Pe de altă parte, inculpata nu și-a recunoscut vina. Dimpotrivă, a declarat că a ajutat-o pe victimă și pe fiul ei, care avea 2 ani pe atunci, să aibă un loc de trai și mâncare. A negat că i-a pus să cerșească sau să lucreze cu forța. Mai mult, tot ea avea grijă de copilul minor, căruia îi făcea rost de haine, îl hrănea cu mâncare bună și se asigura că merge la școală. Dosarul s-a aflat în examinare la Judecătoria Bălți timp de 8 ani, iar vara aceasta, instanța a decis că cele două inculpate nu sunt vinovate. Cu toate aceasta, procurorii au contestat decizia la Curtea de Apel Bălți, însă nu există vreo finalitate până la acest moment. 

Un reportaj de Veronica Gherbovețchii 
Imagini și montaj de Vlad Glinjan