Putea să fie un tehnolog de succes, putea să fie orice altceva, dar viața i-a oferit o altă cale. L-a făcut actor. Și nu unul oarecare, ci cel care l-a jucat pe marele poet Eminescu, în filmul Luceafărul. Este rolul care i-a adus și o mai mare faimă, dar și o responsabilitate în plus. Vasile Zubcu-Codreanu este omul care s-a dăruit pe sine pentru a da viață la sute de personaje. Unele mai mici, altele, mari și universale.
Acum, departe de scenă, dar foarte aproape de sufletul teatrului, artistul este deseori prezent la spectacole. La cei 74 de ani ai săi, maestrul simte că încă nu a jucat ultimul său rol. „Să spun asta ar fi o absurditate”, ne-a mărturisit, într-un interviu de suflet, acordat în incinta Teatrului Mihai Eminescu, acolo unde a jucat până să se retragă din fața spectatorilor.
Vasile Zubcu-Codreanu. Artist al poporului. Ordinul Republicii. Tatăl a patru copii.
Majoritatea moldovenilor, pentru care cinematografia și teatrul autohton nu le sunt străine, îl cunosc pe Vasile Zubcu-Codreanu ca fiind cel care l-a jucat pe marele Eminescu în celebrul film al lui Emil Loteanu „Luceafărul”.
Acest rol a venit la pachet cu o mare responsabilitate, dar i-a adus și o recunoaștere națională, deși debutul în lumea filmului a fost într-o altă peliculă - „Lăutarii”. Născut în urmă cu 74 de ani la Nisporeni, actorul a jucat timp de două decenii la Teatrul „Luceafărul”, apoi s-a regăsit în echipa Teatrului Național.
Puțină lume știe că prima profesie a actorului a fost cea de tehnician în prelucrarea metalelor prin așchiere. Într-o zi, viața lui însă s-a schimbat la 180 de grade după ce a văzut un afiș cu anunțul că se caută tineri și tinere pentru actorie.
Curios din fire, a zis să se prezinte și el la preselecție. Intrând în sală, a dat ochii cu celebrul regizor Emil Loteanu, care, mulți ani după, i-a fost ca un părinte. Multe a uitat de atunci, dar momentul acela - niciodată.
Deși de mulți ani nu mai joacă pe scena Teatrului Mihai Eminescu, artistul este foarte des prezent aici. Fie ca un spectator fidel, fie îl găsim prin culise. Mai ales că aici joacă doi din cei patru copii ai săi. Am ajuns în cabina de machiaj, acolo unde-și lăsa identitatea și lua chipul personajelor, cărora le dădea viață pe scenă.
Are la inimă toate rolurile pe care le-a jucat. Două, îndeosebi, i-au marcat cel mai mult viața de actor.
Cu o experiență de jumătate de secol în spate, l-am întrebat ce crede despre actuala generație de actori și dacă este cineva care să-l joace pe Eminescu atât de profund precum a făcut-o el.
Departe de scena mare, dar foarte aproape de sufletul teatrului, actorul simte că încă nu a ajuns la ultimul său rol din carieră.
Pentru mulți actori, Vasile Zubcu-Codreanu a fost mentorul de care au avut nevoie. Și acum este plin de sfaturi pentru cei care sunt la început de cale.
„Fiți calmi... Dacă nu aveți astăzi un rol, mare ori mic, credeți-mă că dacă este speranță și răbdare, o să-l aveți”, a declarat actorul de teatru și cinema, Vasile Zubcu-Codreanu.
Maestrul și-a deschis nu doar sufletul, dar și ușa casei pentru noi. Ne-a invitat în apartamentul său modest ca să ne arate distincțiile pe care le-a primit ca recunoștință pentru munca depusă și meritele în dezvoltarea teatrului și cinematografiei moldovenești.
Și acum se amuză când își amintește cum a primit Ordinul Republicii, din partea fostului președinte Petru Lucinschi.
