Feștelița, de altfel primul sat inteligent energetic din țară, încearcă de mai mulți ani să aibă o stație de epurare. Pentru aceasta, instalația a fost inclusă într-un proiect pornit încă acum 10 ani. Însă, s-a reușit doar instalarea unei carcase din beton. 

Dar, pentru că speranța moare ultima, primarul din localitate a căutat alte fonduri pentru a reînvia proiectul. Vara trecută, a depus dosarul la programul național Satul European și... a primit finanțarea. Circa 5 milioane de lei pentru finalizarea stației și pentru circa un kilometru de canalizare.

„S-a reușit carcasa aceasta să fie turnată, de doi ani. Avem construiți și 3,7 kilometri de rețea de canalizare, în zona centrală a satului, unde sunt toate instituțiile publice. Sunt conectate, de fapt, pentru că acest proiect durează de 10 ani deja. În 2013 am lansat proiectul de reabilitare a unei fântâni arteziene și asigurarea cu apă potabilă a unui sector din sat. 

Lucrările au fost duse la bun sfârșit, dar, din nefericire, am avut contractul de finanțare cu Fondul Ecologic de Stat care a finanțat cu țârâta aceste lucrări. Am avut și ghinionul să avem un agent economic de rea credință, care nu și-a onorat termenii contractuali”, ne-a spus Nicolae Tudoreanu, primarul satului Feștelița din Ștefan Vodă.

Stația de epurare din satul Feștelița urma să fie amenajată în cadrul proiectului vechi, început încă acum 10 ani, dar nefinalizat în totalitate. A fost montată doar carcasa stației și... cam atât. 

„- Carcasa asta vă amintiți cât a costat? - Separat nu pot să vă zic. - E umplută cu apă... De doi ani nu a mai trecut nimeni pe lângă ea... - Nu a mai trecut nimeni. Apele vor fi pompate în râu. - Aveți și broaște pe aici. - Da. - Mai credeți că este acum în stare funcțională? - Desigur. Ea tot cu apă va lucra, doar că uzată”.

Un loc bun pentru broaște acum, construcția are toate șansele să devină acea stație de epurare pe care primarul încearcă, de mai multă vreme, să o vadă gata. Pentru aceasta, a inclus proiectul de finalizare a lucrărilor la apeduct și stația de epurare în programul național „Satul European”, reușind să obțină finanțarea. 

„Acuma, anul trecut, când a fost anunțat Satul European, am reactualizat devizele, am inventariat volumele rămase, acum suntem în proces de contract semnat la Trezorărie. Nu s-au prea înghesuit agenții economici să participe la această licitație, nu știu care este cauza. Tot ce este legat de școală, centrul de sănătate, primărie, sectorul comercial va veni aici, la epurare. - Epurarea, stația de epurare, proiectul, nu ați scos-o aparte? - Nu, este inclusă în rămășițele de volume neterminate. Nici măcar carcasa asta nu am scos-o la licitație”.

În condițiile în care instituțiile publice sunt conectate la rețeaua de apeduct și canalizare, toată apa murdară, inclusiv din WC-uri, se depozitează, la momentul de față, în haznale. Grădinița, de pildă, are haznaua la un colț de stradă. Puțul subteran este evacuat o dată la trei săptămâni, iar pentru o singură evacuare, primăria achită circa o mie de lei. Apa uzată este dusă la stația de epurare din orașul Ștefan Vodă.

„Foarte des curățăm haznalele, evităm acumularea apelor uzate. Școala are probleme și ea. Apele freatice sunt la suprafață și din cauza lor se acumulează, se umple repede”.

Dacă ar activa stația de epurare, primăria va scăpa de procesul anevoios de curățare a haznalelor și de cheltuielile suplimentare pentru evacuare. 

„În trei luni de zile, lucrările acestea s-ar face dacă agentul va fi de bună credință. Din trei bucăți o să vină apele uzate. Noi am mai avut aici alături o stație, dar a fost devastată de oameni. În primul rând, o să punem stația de epurare, după ce punem stația de epurare, lucrăm cu ce va mai trebui. Atâta timp cât ea va fi testată, ei, muncitorii, să fie cu canalizarea. 1,5 km de rețea de canalizare pentru două străzi și toate să ajungă uite aici”.

Finalizarea proiectului are un buget de circa 5 milioane de lei. Agentul economic care a câștigat licitația susține că în curând va începe montarea stației de epurare care deja a fost adusă în țară.

Apa epurată, ce va ieși din stație, ar urma să ajungă în râul Babei ce trece nu departe de acest loc. Pentru asta, albia râului a fost curățată și adâncită. În lipsa unei stații de epurare, în apele lui se varsă o mulțime de impurități ce provin de la săteni. 

„E o mică Albișoara. Mulți își conectează haznalele proprii prin grădini, care se scurg în râu. Sunt solidari, nu se spun la primărie”.

Am luat la pas gospodăriile care se află chiar pe malul opus al râului. În mare parte, oamenii pe care i-am întâlnit pe afară văd cu ochi buni apariția stației de epurare, dar nu sunt siguri că și ei vor beneficia de aceste servicii. Până una alta, continuă să-și satisfacă nevoile fiziologie în latrine, așa cum se întâmplă practic în toate satele din țară, iar apa menajeră, în cele mai bune cazuri, o colectează în haznale. 

„- Aveți o groapă. - Deasupra este construit WC-ul. - Din groapa aceea, unde se duce toată mizeria? - Nu se duce nicăieri. Îl astupăm. - Păi, ea se mai scurge în pământ, că doar nu-i betonat fundul... - Eu sunt una, cât pot eu să grămădesc? Unde-s mulți”.

„- Fiecare om, iată la fiecare om du-te și unde te-ai duce, fiecare are groapă are în grădină undeva. Cum să ieși din încurcătură? Altfel nu-i. Poate or hotărî întrebarea cumva și ne-om uni și noi. - Ați vrea să scăpați de latrinele de lângă casă? - Eu am ieșit din încurcătură. Am făcut aici o groapă și am pus trei inele de un metru și jumătate și aici curge. - E departe de casă, nu ajunge la fântână, la ape... - Deamu unde ajunge, ce ajunge...”.

„- Cu WC-ul cum faceți? - Eu nu am WC în casă. E afară. Se scurge în harman și gata. - Dar din harman unde se duce? - Din harman se duce pe râpă. - Iar din râpă se duce în apă și... - Nu, doar pe harman, canalizație. Nu canalizație, dar așa... - Dar se murdărește pământul, știți, înțelegeți asta. - Se duce, toate zoile nu le arunc în râpă. Le aruncăm la noi în harman. Umezeala se duce, oleacă putrezește, în altă parte unde să se ducă? - Miroase vara, cred că... - Așa, mă rog”.

Potrivit experților de mediu, latrinele reprezintă cea mai insalubră, incomodă și învechită metodă de a stoca fecalele și urina. Poluează solul, apele subterane, apele din fântâni, mai ales dacă fântâna este la mai puțin de 50 de metri de WC. Construcția latrinei însă este cea mai ieftină și accesibilă soluție. Pe platforma media Ecopresa este disponibil un joc interactiv despre sistemul de canalizare și despre cât de periculoase sunt WC-urile din grădini. 

Și fosele septice ori haznalele poluează mediul înconjurător. Soluția propusă de jurnaliști este o stație de epurare individuală sau comună, pentru o mahala, de pildă, acolo unde nu există sistem de canalizare. Și toaletele de tip eco-sun, cunoscute și ca toalete uscate, sunt recomandate.  

Pentru a proteja solul, apele de suprafață şi subterane, cea mai bună soluție pentru localități întregi este sistemul centralizat de canalizare, neapărat cu stație de epurare. În lipsa stației, toată apa uzată, colectată de la gospodării, ajunge, prin conducte, în râuri sau lacuri, poluând în acest fel mediul ce ne înconjoară. 

Conform datelor prezentate de Biroul Național de Statistică, în anul 2021, în țară erau 101 stații de epurare, pe când localități sunt circa 1.680. În ciuda numeroaselor proiecte dedicate sectorului alimentării cu apă și canalizare din 2014 și până în anul 2021, numărul de stații a crescut doar cu 14 unități noi. De altfel, o mare parte a stațiilor de epurare a apelor uzate nu asigură epurarea la nivel normativ. La sfârșitul anului 2021, doar 13,9% de stații de epurare a apelor uzate funcționează corespunzător, relevă un raport de audit prezentat recent de Curtea de Conturi. 

Alte 15 stații de epurare ar urma să fie construite, în acest an, prin intermediul programului național „Satul European”. În medie, valoarea unui proiect de acest gen este de circa 5 milioane de lei. 

Un reportaj de Veronica Gherbovețchii 

Imagine și montaj de Vlad Glinjan