Mariana Rață - Senior Editor al postului de televiziune TV8 și realizatoare a talk-show-ului „Cutia Neagră" știe foarte bine ce înseamnă justiție corectă și cum, de-a lungul istoriei, Femida a constituit un factor decisiv pentru dezvoltarea țării noastre. Cu aproape 20 de ani de experiența profesională în spate, deținătoare a mai multor premii pentru jurnalism, de aproape trei ani, Mariana Rață a dat startul unui nou proiect marca TV8 - Cutia Neagră PLUS. Un format nou, care merge dincolo de discuțiile în platou, și „ajută cetățeanului să înțeleagă ce se întâmplă cu adevărat în țară”. Acesta și este de fapt scopul cel mare al unei investigații, ne spune jurnalista.
Cine stă în spatele schemelor de la Aeroport, ce moștenire ne-a lăsat Plahotniuc și cum se fură la greu banii publici? Despre aceste fărădelegi, Mariana Rață, împreună cu echipa, ne relatează în fiecare weekend într-o nouă serie de investigații. Care sunt reușitele „Cutiei Negre PLUS” din acest an, cum e să fii jurnalist de investigații în Moldova, i-a fost oare vreodată frică de a-și face munca și ce alte secrete sunt ascunse în „cutia neagră” a justiției din Moldova - aflați din interviul cu jurnalista Mariana Rață.
-Având o experiență de aproape 20 de ani în jurnalism, ai trecut prin toate treptele posibile dezvoltării profesionale. Actualmente, dezvolți un nou proiect de investigații - Cutia Neagră PLUS. Сum a apărut ideea proiectului?
- Jurnalist de investigație nu te faci peste noapte. Primele încercări de a face investigații le-am avut la patru sau cinci ani după ce am venit în profesie. Ce ține de Cutia Neagră PLUS - am mers foarte încet spre acest scop. Ideea mi-a venit încă în 2010 când eram la Jurnal TV, dar nu a fost nici momentul și nici locul potrivit.
Am revenit la vis când am lansat TV8. Chiar de la început, Cutia Neagră a realizat câteva investigații și mici anchete. În toamna anului 2020, în virtutea unor circumstanțe pe care le-am înțeles abia peste un an, Natalia Morari a insistat ca ea să aibă mai multe emisiuni, cel puțin trei. Pentru a-mi păstra cele două emisiuni pe care le aveam, se propunea să renunțăm la emisiunea Nataliei Ghețu. Nu am fost de acord. Am înțeles că cel mai înțelept este să renunț, nu distrug pe altcineva ca să-mi rezolv problema, nu procedez așa niciodată. Cu un singur talk-show pe săptămână aveam destul timp pentru a-mi realiza visul de a porni un proiect de investigații tv.
“Am înțeles că cel mai înțelept este să renunț, nu distrug pe altcineva ca să-mi rezolv problema, nu procedez așa niciodată”
- Ai alături o echipă de jurnaliști de top pe care îi cunoști de mai mulți ani. Ilie Gulca a luat premiul I pentru cea mai bună investigație în anul 2016 atunci când și tu ai fost premiată pentru cea mai bună investigație despre Mafia anabolizantelor. Cu Stela Mihailovici ai lucrat mai mulți ani la Ziarul Național, iar colegul tău, Ștefan Bejan, combină jurnalismul cu munca de profesor de istorie la un liceu din capitală.
-Da, exact, Ilie atunci a publicat o investigație foarte bună despre Vaja Jhashi, dar ne-am cunoscut cu Ilie încă la Jurnal. Avem o echipă fantastică. Ilie și Ștefan sunt istorici, doctori în istorie. Iar deprinderile de cercetare din istorie le sunt de mare folos în investigații. Eu cu Stela suntem jurnaliste de profesie. Stela este una dintre cele mai mari descoperiri pentru mine în jurnalism. Este foarte ambițioasă, corectă și perfecționistă. Eu cred că astăzi ea este deja mult mai bună decât mine în investigații. Uneori îi lipsește încrederea - și atunci rolul meu este de a o încuraja. Ștefan este la început de cale în jurnalismul de investigații, dar are o evoluție fantastică. Ilie este un jurnalist de investigație experimentat. Sunt tare mândră de echipa noastră.
-Cutia Neagră PLUS ne relatează despre scheme și corupție de mai bine de trei ani. Care sunt, după părerea ta, investigațiile cele mai importante? Și care din ele au avut cel mai mare impact?
-E tare complicat să măsori impactul unei investigații. Iată tu de exemplu ce înțelegi prin impact?
-Spre exemplu ca alta presa din Moldova să preia investigația, să fie pornită anchetă la procuratura sau o persoană vizată să-și dea demisia.
- Avem o problemă în Moldova cu solidaritatea presei. Colegii de la alte instituții de presă evită să preia investigațiile pentru a nu-și cita concurenții. Reacții în Parlament? Da, au fost mai multe cazuri. Cele mai multe legate de furtul miliardului și schemele din sectorul energetic. Inclusiv, grație anchetelor noastre am reușit să prevenim câteva ilegalități, să blocăm câteva tendere de stat de sute de milioane, bani care urmau să ajungă în buzunarele unor persoane dubioase. De exemplu, acum un an, a fost adoptată o lege care prevedea că la procurarea energiei electrice instituțiile de stat sunt obligate să organizeze licitații. Din cauza situației pieței, singura companie care ar fi putut participa la licitații și deci ar fi putut câștiga era firma lui Andronachi. Noi am explicat asta într-o investigație și drept urmare toate licitațiile de procurare a energiei au fost anulate și implementarea legii a fost lăsată pe mai târziu.
“Din cauza situației pieței, singura companie care ar fi putut câștiga era firma lui Andronachi. După investigația noastră toate licitațiile au fost anulate”
Și cam același lucru s-a întâmplat și cu tenderele câștigate la stat de compania de pază a lui Șor. Noi am aflat că firmele lui Șor ofereau paza și supravegherea video a celor cinci sedii ale Judecătoriei Chișinău. Respectiv, după investigația TV8, aceste licitații au fost anulate și a fost schimbată legea, astfel încât numai întreprinderile de pază de stat pot astăzi asigura protecția instituțiilor de stat.
În 2021, înainte de schimbarea puterii, ne-a venit ideea să facem o serie de investigații despre “dinozaurii tranziției” - politicieni sau demnitari care au condus timp de 30 de ani instituții de stat, au luat salarii mari, nu s-au remarcat prin succese deosebite, dar în schimb au devenit foarte bogați. Vorbim de mici oligarhi cu imperii imobiliare. Practic printre primele măsuri întreprinse de PAS când a venit la putere a fost să-i demită pe toți acești oameni.
Cât ține de dosare penale pornite după investigațiile noastre, nu cred că suntem din categoria presei din care se autosesizează procurorii :). Evident, am reușit să facem presiune asupra organelor de anchetă pentru a investiga ilegalitățile comise de exemplu de Andronachi. Am publicat zeci de investigații despre el și asta nu se putea de ignorat. Noi am demonstrat modul în care procurorii au mușamalizat dosare care îl vizau, au distrus probe. Ulterior, unul dintre acești procurori i-a devenit avocat.
-Dacă ar fi să comparăm Moldova cu democrațiile mai avansate. Există oare în țările europene un impact mai mare la investigațiile jurnalistice?
-Eu cred că regula asta funcționează peste tot aproape la fel. Haideți să nu fim ipocriți! Am fost recent în Germania, o democrație avansată, și am discutat cu mai mulți jurnaliști de investigație din Berlin. Nici la ei după investigațiile din presă nu urmează demisii sau dosare penale decât în cazuri particulare. Și doar atunci când coincid mai multe interese. Adică jurnalistul și-a făcut onest munca investigând o ilegalitate, dar mai sunt și alte cercuri de influență interesate în demisia unui funcționar sau cercetarea lui penală și atunci se fac presiuni mari pentru a-l elimina din funcție. Jurnaliștii de regulă nu știu nici cu spatele despre aceste lucruri.
“Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Când vorbim de persoane cu funcții importante, demisiile lor nu se întâmplă aproape niciodată urmare a unor investigații jurnalistice”
Investigații jurnalistice după care au urmat demisii ale unor demnitari importanți sunt foarte puține. Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Când vorbim de persoane cu funcții importante, demisiile lor nu se întâmplă aproape niciodată urmare a unor investigații jurnalistice.
-E ușor să intri în depresie după ce înțelegi că nu există dreptate în unele cazuri…
-Observ o mare dezamăgire la jurnaliștii începători din cauza lipsei impactului pe care au contat. „Dar pentru ce am scris?”, - se întreabă ei. „Atâta efort am depus și nu s-a schimbat nimic.”
Răspunsul meu este simplu. Probabil acești colegi și-au setat greșit obiectivele. Scopul unui jurnalist nu este să răstoarne puterea, să obțină demisii și să pornească dosare penale. Rolul jurnalistului este să informezi publicul. În momentul în care am publicat o investigație, ea a fost privită/citită, despre această anchetă se vorbește - sunt împlinită! Eu mi-am făcut datoria față de societate, munca echipei mele a fost apreciată, iar ce fac alții (ANI, CNA, procuratură, etc.) este treaba lor. Jurnaliștii nu pot controla reacțiile organelor de drept la anchetele lor.
După aproape 15 ani de investigații pot să spun că aproape toate investigațiile mele au fost urmate de anchete penale și procese de judecată, doar că el vin cu întârziere de câțiva ani. Atunci când e „momentul potrivit” pentru justiția noastră, iar anumite persoane devin indezirabile.
“Scopul unui jurnalist nu este să răstoarne puterea, să obțină demisii și să pornească dosare penale. Rolul jurnalistului este să informeze publicul. ”
-Bănuiesc că la începutul carierei ai fost și tu idealistă?
- 15 ani în urmă și eu credeam că pot să schimb lumea. Credeam că toți cei care vin și îmi vorbesc despre vreo ilegalitate sunt mari luptători cu nedreptatea. Cu timpul am înțeles că de multe ori cei care fac dezvăluiri pentru presă urmăresc propriile interese - de răzbunare, de preluare a unei funcții sau afaceri. O mare dilemă a jurnaliștilor este cum să nu se lase folosiți de cei care dezvăluie ilegalități, dar o fac în interes propriu. Soluția pe care am ales să o aplic în asemenea cazuri este de a nu mă grăbi. Aceasta este abordarea mea.
„ Experiența amară din 2021 m-a maturizat foarte mult”
Trebuie să recunosc faptul că m-am schimbat mult în ultimii ani. Evit să mai pun etichete pe oameni, să mă expun dacă un om este bun sau rău, bazându-mă pe zvonuri, bârfe și neavând probe. Ceea ce mi s-a întâmplat în toamna anului 2021, când am fost atacată de o armată de troli și oameni care nu mă cunoșteau, dar s-au grăbit să arunce cu noroi, m-a maturizat foarte mult. Atunci mi-am dat seama cât este de ușor să arunci gunoi în oameni, să-i distrugi, fără a-ți asuma responsabilitate pentru asta. Cu mine așa s-a întâmplat. Este foarte greu să lupți împotriva bârfelor și a acuzațiilor nefondate. Pentru mine a fost o lecție dură, dar cred că am însușit-o. Eu nu-mi mai permit să bârfesc, să acuz oameni fără avea siguranța că ceea ce spun este adevărat.
Cu anii am înțeles că mulți oameni au fost demonizați pentru că societatea avea nevoie de personaje negative, iar politicienii au nevoie de personaje negative pentru a-și justifica nereușitele. Și pentru că mi-am dat seama că sunt multe capcane, am zis că singurul filtru pentru mine sunt probele. Am învățat să mă informez din multe surse, să discut și cu cei buni și cu cei răi pentru a-mi putea face o părere obiectivă și pentru a nu mă lăsa influențată, pentru că adevărul întotdeauna e undeva la mijloc.
“Din dosarul „furtul miliardului” lipsesc episoade foarte importante. Fie că nu există voință, fie procurorilor le este frică”
-Dacă vorbim de putere, în momentul când s-a schimbat guvernarea, PAS a zis un NU categoric corupției în toate eșaloanele. Reiese că deja nu mai aveți ce să investigați?
- Sigur că nu. Corupția a existat dintotdeauna și peste tot. Doar că este foarte greu să scrii despre corupția care se întâmplă în prezent pentru că sunt foarte puțini oameni gata să vorbească și să te ajute cu dovezi. De obicei oamenii încep să vorbească în momentul în care apar neînțelegeri între ei. Chiar și investigațiile despre crimele și schemele lui Plahotniuc au început să apară în presă spre sfârșitul guvernării lui, atunci când a crescut gradul de nemulțumire chiar și în anturajul lui. Multe scheme vechi continuă să existe. Pe cine deservesc, în beneficiul cui funcționează vă vom spune atunci când vom avea suficiente probe.
-Vorbind despre „Jaful secolului” care a pus Moldova în centrul unui scandal internațional. La aproape 10 ani după deconspirarea schemei de furt din băncile Moldovei, cei vinovați rămân nepedepsiți. Ce ați descoperit voi?
- Ceea ce îmi lipsește mie cel mai mult din logica acțiunilor procurorilor care investighează Furtul Miliardului este anchetarea factorilor de decizie care au schimbat cadrul legislativ pentru a permite furtul banilor din bugetul de stat prin cele două garanții de stat în valoare de peste 13 miliarde de lei. Chiar dacă în discuții particulare cu procurorii ei recunosc că aceste episoade trebuie investigate penal, nu avem dovezi că acest lucru se întâmplă. Nu știu care sunt motivele - fie le e frică, fie nu există voință să investigheze această crimă în totalitate. Este multă lipsă de determinare în rândul procurorilor. Încercările de destabilizare a puterii politice îi face pe unii procurori să fie circumspecți. Și dacă mâine se schimbă puterea? Instituția Procuraturii este încă una foarte slabă. Influențele politice încă foarte puternice. Procurorii se tem să pornească dosare pe cei care ar putea să vină în locul guvernării actuale. Este și vina PAS că a întors sistemul împotriva sa. Au pornit-o pe picior greșit, acuzând procurorii și judecătorii că sunt corupți și vor fi dați afară. Dar nu i-au putut încă schimba și astăzi stau cu „dușmanul” în casă. E o tactică greșită să afirmi că oamenii pe mâna cărora ai lăsat lupta cu corupția sunt niște corupți. În asemenea situații e firesc să te aștepți la blocaje și sabotaj.
-Recent Aeroportul din Chișinău a revenit în proprietatea statului. În acea zi, ai scris pe Facebook că oligarhii fugari s-au pregătit cu cel puțin 3 ani în urmă pentru acest scenariu de pierdere a aeroportului și probabil au plasat mai multe „capcane”. Despre una din ele, Cutia Neagră PLUS a scris încă în 2020.
-Am realizat mai multe investigații despre concesionarea Aeroportului și cine s-a „hrănit” din această schemă. Prima anchetă am făcut-o cu colega mea Stela Mihailovici în 2015, la doi ani după ce Aeroportul a fost concesionat. Am arătat atunci ce scheme erau aplicate, cum circulau banii, de unde veneau investițiile și am dezvăluit cine erau funcționarii care se făceau vinovați de semnarea unui parteneriat atât de păgubos pentru stat.
„Amenințări pe foiță că cineva îmi va tăia gâtul - nu am primit niciodată. În schimb, campanii concertate de discreditare - mereu"
-Ai avut probleme după acele investigații?
-Nu am primit niciodată amenințări de răfuială fizică. Amenințări pe foiță că cineva îmi va tăia gâtul - nu am primit niciodată. În schimb, am fost constant expusă unor campanii ample de discreditare, atacuri concertate din partea unor armate de trolli și din partea unor indivizi dubioși plătiți pentru a mă demoraliza. Interceptări, filaj? Mulți ani am vrut să cred că asta este o paranoia. Îmi era oarecum amuzant să aud jurnaliști care nu făceau “mare brânză”, dar se plângeau că sunt urmăriți, filați, fotografiați, înregistrați. Când eram întrebată despre asemenea presiuni, răspundeam că probabil nu sunt așa importantă ca colegii mei. În 2019, după schimbarea puterii, Chiril Moțpan, deputat în comisia parlamentare pentru securitate, apărare și ordine publică, a ieșit într-o conferință de presă și a anunțat că deține probe că eu, Natalia Morari și Angela Gonța am fost vizate în interceptări. Urmare a acestor declarații a fost pornit un proces penal, dar nu mai știu soarta lui. Doi ani în urmă, în toamna lui 2021, m-a telefonat un procuror ca să îmi zică că el a fost unul dintre cei implicați în interceptări și filare a persoanelor din societatea civilă, că știe cine și de ce m-a filat și interceptat pe mine și ce au descoperit. „Stim că îți iubești copilul”. Mesajul a fost unul foarte clar de intimidare. Procurorul care m-a sunat era cel care l-a scos pe Platon de la pușcărie și pe care mai târziu acesta l-a ajutat să scape de proceduri disciplinare. Astăzi, acest procuror este cercetat în dosarul interceptărilor.
Un an în urmă am primit prin poștă un extras din dosarul meu de filaj, probabil de la direcția nr 5. Bănuiesc că cei care mi-au trimis pozele au făcut o incercare să mă intimideze. Fișierele arătau că cineva mi-a studiat atent familia, a fost filaj. Erau poze cu locuința socrilor mei. Nu știu ce era în capul lor, dar cert este că pentru aceste abuzuri s-au cheltuit o groază de bani publici.
-Asta apropo nu a fost primul caz de intimidare. Un articol de-al tău despre fostul comisar al mun. Chișinău a servit drept pretext pentru pornirea unui proces penal.
-Da. Acel caz m-a ambiționat să mă implic în proiectul TV8. Au încercat să mă sperie și au obținut o luptătoare determinată împotriva regimului lui Plahotniuc :)
Fostul comisar Vladimir Botnari a cerut să fiu cercetată penal pentru divulgarea datelor cu caracter personal ale lui, adică a numelui și prenumelui fostului funcționar. O prostie care s-a terminat cu o adevărată campanie a jurnaliștilor împotriva protecției abuzive a datelor cu caracter personal. Acela cred că a fost unul din puținele cazuri de solidaritate a întregii prese care timp de o zi a blurat fețele demnitarilor în știri și în loc de nume de oficiali a scris XXXX și YYYY. Era exact Ziua Procuraturii, iar oamenii legii au pregătit un mega eveniment care a ajuns blurat la TV.
„Cetățenii Republica Moldova au aflat despre furtul miliardului, Laundromatul și alte crime din anchete de presă, nu de la procurori. Dacă n-ar fi existat presa de investigație, aceste crime ca și cum nu ar fi existat".
- TV8 s-a născut în timpul unui stat cleptocrat ca să lupte pentru democrație. Tu făceai investigații și pe vremea lui Plahotniuc. Atunci era mai greu să-ți faci munca? Cum ai păstrat tăria de caracter și motivația de a continua?
- Să faci investigații este greu în toate timpurile. Dar, ai dreptate, pe timpul lui Plahotniuc era foarte complicat să obții informații, sistemul era mult mai închis. Oamenii se temeau să vorbească și să se întâlnească cu jurnaliștii. Era mult mai greu să îți faci surse sau să obții răspunsuri la solicitări oficiale. Dar tocmai de aici izvora motivația mea.
Să știi că este foarte ușor să-ți găsești motivația și să lupți împotriva cuiva pe care îl consideri rău. Este ușor să găsești și probe, să faci anchete bune. Este mult mai greu psihologic să faci asta când descoperi că oameni în care aveai încredere sunt corupți sau fac ilegalități. Dar nu e o barieră peste care un jurnalist de investigație să nu poată trece.
Eu sincer cred că schimbarea din 2019 se datorează în bună parte muncii jurnaliștilor de investigație. Noi, prin anchetele noastre, am semănat acea sămânță care a crescut în mintea oamenilor și a adus la schimbare.
„Eu sincer cred că schimbarea din 2019 se datorează în bună parte muncii jurnaliștilor de investigație”
-Plahotniuc, Șor, Andronachi deja nu mai sunt la putere, dar “schemele” lor au rămas și continuă să aducă bani.
-Câteva luni în urmă am scris despre Air Moldova, o “bombă” care tocmai a „detonat”. Carierele - până în prezent nu este clar în interesul cui sunt folosite. Dacă vorbim despre scheme care aduc bani din contracte de stat, o bună parte din ele au fost stopate. "Bass Systems" de exemplu nu mai este principalul beneficiar al achizițiilor publice în domeniul IT, schemele cu pașapoarte tot s-au închis. Rămân însă încă multe oportunități de corupție mai mică. Eu nu le cunosc pe toate. Achizițiile publice sunt principalul domeniu vulnerabil la corupție. Acolo unde sunt mulți bani - sunt și vor fi scheme.
-Suntem în anul 2023, ar trebui să ne așteptăm că veți avea mai puține subiecte de investigat? Mai puține investigații de presă ar fi un semn că deja trăim mai bine?
Când se vor face mai puține investigații cred că va fi momentul de maximă îngrijorare pentru noi ca societate: fie nu mai sunt jurnaliști, fie le este frică, fie totul s-a închis atât de tare încât ei nu mai pot obține informații.
În state cu o democrație fragilă, ca Republica Moldova, jurnaliștii de investigație sunt cei care fac lumină în cazurile de mare corupție. Cetățenii Republica Moldova au aflat despre furtul miliardului, Laundromatul și alte crime din anchete de presă, nu de la procurori. Dacă n-ar fi existat presa de investigație, aceste crime ca și cum nu ar fi existat.
Când bunicii sau părinții noștri spun că în Uniunea Sovietică nu existau crime sau corupție, trebuie să înțelegem că de fapt atunci era atâta cenzură, încât despre corupție și ilegalitățile puterii nu era voie să vorbești. Există doar ceea despre ce se vorbește, de asta orice regim autoritar când preia putere primul lucru pe care îl face este închide gura presei. Îmi doresc ca Moldova să poată rămâne un spațiu al oamenilor liberi, în care avem ne simțim în siguranță să vorbim despre ilegalitățile celor care sunt la putere.
