Pe 28 noiembrie începe Postul Crăciunului pentru creștinii ortodocși de stil vechi, o perioadă de 40 de zile în care se consumă doar alimente de origine vegetală, fără carne, lapte sau ouă. Aceasta este o perioadă de reflecție spirituală, dar și de respectare a unor tradiții și obiceiuri populare care, conform bătrânilor, aduc noroc și sănătate.
Un obicei popular spune că fetele nemăritate care doresc să-și întâlnească ursitul trebuie să adune câte o surcină (ramură de brad) în fiecare zi a postului. În Ajunul Crăciunului, ele vor fierbe crupe fără sare și le vor pune pe masă, pentru a-i oferi umbra ursitorului lor.
Alte superstiții recomandă ca, după Lăsatul Secului, oalele din casă să fie așezate cu gura în jos pentru a alunga paguba și boala. De asemenea, vremea din această perioadă este considerată un semn al vremii din primăvara viitoare: dacă nu este prea aspră, primăvara va aduce multe ploi.
În unele zone, fetele nemăritate bat pernele pentru a-și îmbunătăți soarta și a atrage pețitori. Se spune că dacă pieptul găinii este gras, iarna va fi grea și viscolită, iar dacă este lipsit de grăsime, iarna va fi blândă și vara roditoare.
Un alt obicei este spălarea veselei cu cenușă sau leșie, pentru a îndepărta orice urmă de carne sau produse de origine animală.
În perioada postului, sărbătorile religioase sunt, de asemenea, încărcate de semnificații.
Când se sărbătorește Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, se spune că „se deschide cerul, vorbesc vitele, le aud cei neprihăniți”. Dacă în această zi este senin, soare, se spune că vara va fi secetoasă, iar dacă ninge, iarna va fi grea. Se dă de pomană pentru cei înecați şi cei care au murit fără lumină şi se arde câte o lumânare şi se ung ferestrele şi uşile cu usturoi, deoarece „încep să lucreze fermecătoarele”.
În ajunul Sfântului Andrei sau „Noaptea strigoilor" se ung uşile, ferestrele cu usturoi contra strigoilor şi se apără vitele cu mac şi sare, nu se mătură de teama lupilor şi se fac „vrăji de aflarea ursitei, de noroc, de dragoste”. Se spune că dacă este lună plină şi cer senin, iarna va fi călduroasă, iar dacă sunt nori, zăpadă sau ploaie zăpezile, vor fi mari.
De Sfântul Andrei, se mănâncă bucate cu usturoi, nu se piaptănă, nu se pronunță numele lupului, nu se împrumută din casă, fetele fac vrăji de dragoste, se fac vrăji de întors pentru obiectele furate, pierdute, se pune o crenguță de măr în apă iar dacă aceasta înflorește de Sfântul Vasile anul viitor va fi roditor.
De Sfântul Nicolae, considerat protector al copiilor, femeilor şi corăbierilor, apărător de rele şi făcător de minuni, se spune că dacă nu a nins, va fi iarna grea şi lungă.
Ultima zi a Postului Nașterii Domnului, numită ajunul Crăciunului, este, de obicei, zi de post mai aspru decât celelalte zile: nu se mănâncă nimic până după-amiază, iar în alte zone se mănâncă doar la răsăritul Luceafărului de seară, care aduce aminte de steaua ce a vestit magilor Naşterea Domnului.
Postul Crăciunului durează şase săptămâni şi îi pregăteşte pe credincioşi pentru marea sărbătoare a Naşterii lui Iisus Hristos. Semnificația postului are rădăcini în Vechiul Testament. Personajele biblice apar postind în diverse ipostaze - patriarhii şi drepţii dinainte de Hristos, printre care Noe, Moise şi David petrec timp îndelungat în post şi rugăciune. Ei aşteptau venirea lui Mesia, se rugau pentru iertarea păcatelor şi ajutor divin în misiunea lor de conducere a poporului ales.
