Oficial am intrat în sezonul rece, iar asta înseamnă că păsările ne vizitează deja pe la ferestre în căutarea hranei. În acest sens, Societatea Pentru Protecția Păsărilor și a Naturii vine cu recomandări pentru cetățeni despre cum anume ar trebui să hrănească păsările sedentare.
De exemplu, în timp ce pițigoii și vrăbiile se mulțumesc cu semințe, păsări precum ciocănitorile sau gaițele preferă nuci, alune sau arahide, iar păsările acvatice cum ar fi rațele și lebedele vor alege alimente vegetale care le amintesc de hrana pe care o găsesc sub apă.
De regulă, păsările care au decis să rămână pe iarnă la noi sunt rezistente la temperaturile joase și au o dietă variată și orientată astfel încât să aibă ce mânca și iarna. Însă sezonul rece rămâne a fi provocator pentru majoritatea animalelor, căci multe surse clasice de hrană au dispărut ori s-au rărit (insectele, fructele, semințele, alte animale mici).
Din acest motiv, păsările vor aloca mai mult timp și mai multe resurse pentru a găsi hrană. Multe se apropie de oameni, se adună în număr mare prin grădini și pe lângă case, căutând surse alternative de mâncare.
Noi putem să le ajutăm instalând o hrănitoare pentru păsări și s-o umplem zilnic cu mâncarea lor preferată.
Ce mâncare putem pune?
Diferite păsări preferă tipuri diferite de mâncare, în funcţie de tipul de cioc. Există păsări care consumă mâncare moale (bucăţi de fructe moi, ovăz și stafide) și cele cărora le plac seminţele (mei, nuci, seminţe de dovleac, dar cele mai bune și mai ușor de procurat sunt semințele de floarea soarelui).
Foarte potrivită, dar mai scumpă, este sămânța de cânepă, cea de bostan și cea de mei (doar că este însă mai puțin hrănitoare). Pe lângă acestea, se mai poate da păsărilor păsat, făină de porumb măcinată gros (sau mămăligă), orez și ovăz (de preferință fiert), coji de cartofi, morcovi și alte zarzavaturi fierte (le vor mânca mai ales mierlele), bucăți de măr (inclusiv mere bătute sau parțial stricate), alte fructe, miez de nucă, fructe de pădure strânse toamna și uscate, scoruș, porumbele, soc.
În perioadele foarte geroase se recomandă adăugarea unei hrane mai grase, de origine animală (bile de seu sau untură). Slănina (nesărată și neafumată), carnea fiartă (de exemplu cea care a rămas pe oase de la mâncarea noastră), ouăle fierte, brânza – toate sunt foarte apreciate de micii înfometați zgribuliți care vor devora totul pentru a-și asigura suportul de calorii necesare supraviețuirii nopților geroase.
Se pot face amestecuri, de exemplu de semințe înglobate în untură topită, care apoi, la frig, se întărește. Putem să agățăm sau să înfingem mere și alte fructe în apropierea hrănitorii, din care mierlele vor rupe bucățele.
Ce mâncare nu trebuie să punem?
Nu punem în hrănitori semințe sărate, pentru că sarea este dăunătoare pentru păsări. Nici semințele prăjite sau prelucrate termic nu sunt bune. Sunt indicate semințele crude, așa cum păsările le găsesc în mod normal în natură.
Nu oferim pâine, biscuiți și orice alte produse de patiserie, căci acestea conțin aluat și nu trebuie să facă parte din dieta păsărilor sălbatice (le dă o falsă senzație de sațietate și nu le oferă nici un element nutritiv).
În general, nu le dăm hrană gătită, condimentată pentru că sistemul lor digestiv nu e adaptat la această hrană ne-naturală. De asemenea, nu le dăm hrană pentru câini, pisici, papagali sau alte animale de companie.
Când punem mâncarea?
Cel mai bine este să punem mâncare dimineaţa devreme sau târziu după-amiază, pentru ca păsările să compenseze consumul de energie din timpul nopţii.
În funcție de dimensiunea hrănitorii, avem grijă s-o umplem frecvent și să nu lăsăm o pauză prea mare între 2 reîncărcări. Păsările tind să se obișnuiască repede cu sursa de hrană și, în perioade de criză, devin chiar dependente, astfel încât o întrerupere bruscă și îndelungată le pune în dificultate pe timp de iarnă.
Dacă există un strat de zăpadă și un strat permanent de gheaţă pe pământ, e bine să continuăm hrănirea până la sfârșitul lui martie.
Construcția hrănitorii
Putem găsi pe internet o sumedenie de modalități ieftine și practice pentru a face acest lucru. Dacă avem acasă bucăți de lemn, le putem asambla sub forma unei căsuțe cu acoperiș (ca să nu intre zăpada sau ploaia) și face câteva găuri pentru ca pasărea să-și ia semințele. Se pot folosi câteva scânduri pentru a crea o tavă și pereții laterali ai unei căsuțe, iar partea frontală poate fi înlocuită de o plasă (ca în imaginea de mai jos).
Există de asemenea oportunități de cumpărare a hrănitorilor gata făcute.
Varianta cea mai simplă și economă este să utilizăm o sticlă din plastic pe care o vom umple cu semințe și pe care o vom perfora în două locuri: un orificiu pentru ca pasărea să poată lua sămânța din recipient, și încă un orificiu situat puțin mai jos prevăzut cu un suport pentru ca pasărea să se așeze în timp ce scormonește după semințe.
Dacă locuim la bloc, putem confecționa sau procura hrănitori speciale pentru pervaz. Putem folosi pe post de hrănitoare farfurioarele din plastic sau jardinierele în care în mod normal creștem florile. Dacă locuim mai sus de etajul 5 nu mai are rost să punem hrănitoare la pervaz căci păsările nu se vor ridica atât de sus.
Cine este inventiv poate folosi orice alte materiale pentru a confecționa o hrănitoare, așa cum este cea din imaginea de mai jos care arată corpul unei benzi adezive căreia i s-a atașat capac la bază pentru a forma un recipient simplu.
Alte sfaturi
Suportul pe care punem hrănitoarea trebuie astfel ales încât pe el să nu poată urca pisicile, deci vom folosi un stâlp, o țeavă metalică sau peretele casei unde vom fixa o hrănitoare suspendată. Aceasta va descuraja veverițele, gaițele sau ciorile (mai puțin agile decât pițigoii) care sunt capabile să golească repede hrănitorile, lăsând flămânde păsările de talie mică. Dacă nu găsim un stâlp la îndemână, putem pune hrănitoarea într-un copac aflat la o distanță mică de câteva locuri de refugiu (arbuști, șoproane, alți copaci, sârme de rufe etc.).
