Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a transmis un mesaj cu ocazia celor 32 de ani de la proclamarea Independenței Republicii Moldova. Oficialul a dat asigurări că Uniunea Europeană va continua să susțină reformele și calea Moldovei către aderarea la UE.
„Europa este Moldova. Moldova este Europa. Pe măsură ce Republica Moldova sărbătorește Ziua Independenței, continuăm să susținem suveranitatea țării, reformele și calea acesteia către aderarea la UE. Oamenii curajoși din Moldova au ales să fie liberi să-și decidă propriul destin”, a menționat Metsola.
Republica Moldova marchează duminică 32 de ani de la adoptarea Declarației de Independență față de Uniunea Sovietică în anul 1991.
Acum 31 de ani, în 27 august 1991, în urma puciului de la Moscova, Republica Moldova şi-a declarat independența „având în vedere trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa neîntreruptă în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”, aşa cum se menţionează în Declarația de Independență.
Evenimentul a fost precedat de adoptarea Declarației de suveranitate, în 23 iunie 1990, şi de neparticiparea la referendumul asupra menţinerii URSS, pe data de 17 martie 1991.
Momentul independenței a fost pregătit câțiva ani la rând de Mișcarea de Eliberarea Națională din Moldova de la sfârșitul anilor `80.
România a fost primul stat care recunoscut oficial independența și suveranitatea Republicii Moldova. În 21 decembrie 1991, Republica Moldova semnează actul de constituire a Comunității Statelor Independente, iar în anul 1992, Republica Moldova devine stat-membru al Organizației Națiunilor Unite.
Declaraţia de Independență a fost semnată de 278 deputaţi din 380 de parlamentari aleşi nominal, conform circumscripţiilor. În urma declarării independenței, Republica Moldova a devenit un stat suveran şi independent.
Drumul spre obţinerea independenţei faţă de URSS a fost unul complex, fiind marcat de manifestări civile, iar rezultatul final întârziind din cauza activiştilor proruşi din stânga Nistrului sau adepţilor Partidului Comunist. Deşi a existat o dorinţă enormă de menţinere a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti în componenţa URSS, succesul mişcărilor naţionale de la sfârşitul anilor ’80 ai secolului trecut a fost incontestabil.
„În calitatea sa de stat suveran şi independent, Republica Moldova ADRESEAZĂ Organizaţiei Naţiunilor Unite cererea de a fi admisa ca membru cu drepturi depline în organizaţia mondială şi în agenţiile sale specializate; DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitînd, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la mecanismele sale; CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova”, se menţionează în Declaraţia de Independenţă.
Perioada care a urmat nu a fost deloc uşoară. În primul an de la proclamarea independenţei, în estul şi sudul ţării au început mişcări separatiste, iar în 1992 în Transnistria, regiune care se consideră în continuare independentă faţă de Republica Moldova şi care este susţinută de Moscova, a avut loc un război sângeros.
