28 ianuarie 2024, ora 10:00

Se transformă în ruine și Moara Roșie, o altă construcție inclusă în Registrul monumentelor ocrotite de stat, de categorie națională. Se află nu departe de râul Bîc și are o istorie zbuciumată. Legenda urbană spune că la începuturi i se spunea Moara Albă, pentru că era prăfuită de făină, și avea doar un nivel din lemn. Apoi, proprietarul a decis să o modernizeze și a înălțat-o, folosind deja cărămidă roșie. Se mai zice că în timpul procesului de renovare, aici și-a pierdut viața fiica lui. Pe actele cadastrale, construcția nu există, chiar dacă o vedem în realitate. Figurează doar terenul, cu o suprafață de 270 de metri pătrați, care aparține municipalității. 

„Suntem în fața Academiei de Studii Economice din Chișinău și vedem acest indicator turistic, pe care scrie Moara Roșie. Acesta este un obiectiv foarte vechi, din anii 1850-1860. Vrem să mergem să vedem care e starea acestei clădiri, care e accesul acolo și dacă poate fi vizitată, pentru că este prezentată pe aceste indicatoare turistice. Hai să vedem care e starea clădirii.

Aici este intrarea, fosta intrare în clădirea Moara Roșie. Vedem că ușile sunt zidite, sunt două din câte ne dăm seama. Istoria clădirii e una foarte zbuciumată, ca să zicem așa. Astăzi, clădirea se află într-o stare foarte avansată de degradare și din păcate nu se întrevăd planuri de a o reabilita”. 

Moara Roșie, un monument de arhitectură de importanță națională, este una dintre cele mai vechi construcții de acest gen din oraș și printre primele mori cu abur din Chișinău. De ea sunt legate multe legende și povești. Moara a fost construită între anii 1850-1860, iar cinci decenii mai târziu a suferit un incendiu. Până să fie pârjolită de flăcări, purta denumirea de Moara Albă, din cauză că pereţii erau mai tot timpul acoperiţi de praf de făină. După acel incendiu devastator, proprietarul, un evreu pe nume Avram Levenzon, a decis să ridice celălalt etaj, care este din cărămidă roșie, devenind Moara Roșie. Se mai spune că proprietarul și-a oferit propria fiică drept jertfă, pentru ca această construcție să fie durabilă și prosperă. 

„Moara Roșie este o clădire interesantă, nu poate fi găsită ușor. Pe alături nu trec mulți oameni. Este o construcție interesantă și rezistentă. Se află în ruine de atâția ani, cu o soartă atât de tristă. Este ideală pentru a țese istorii urbane despre ea. La baza lor pot sta și informații faptice, adevărate. Legenda spune că atunci când Levenzon a cumpărat moara, era din lemn. A început să o renoveze, cu piatră. Acolo a murit fiica lui, într-un mod... Ceea ce urmează este o istorie antisemită plină de stereotipuri, de genul că fiica a fost oferită ca ofrandă. Levenzon, ca moara să reziste, și-ar fi sacrificat propria fiică. Din start menționez că nu există așa ceva în istoria poporul evreu, atât în perioada modernă, cât și cea de acum 2 mii de ani”, a spus directoarea Muzeului de Istorie a Evreilor, Irina Șihova.

Oamenii care au, deseori, drumuri pe lângă această clădire sunt de părere că moara trebuie păstrată și restaurată. 

„Cred că este un monument istoric pe care trebuie să-l păstrăm, în nici un caz să fie demolat, trebuie să fie renovat. Ar putea fi chiar și un business centru, într-o așa clădire cu istorie mare, de ce nu? La noi în oraș au rămas foarte puține asemenea clădiri, noi trebuie să menținem istoria. Cine nu-și știe istoria, nu are viitor”.

„Folosită nu cred, că tehnologiile din ziua de astăzi nu mai permit. - Dar nici demolată! - Nici demolată, dar...să fie un traseu istoric anume... - Ea este inclusă într-un traseu turistic. - Este inclusă dar, mă scuzați, eu nu aș crede că un turist ar veni să admire, ce să admire? Dacă au introdus-o, înseamnă că trebuie reconstruită. Dacă nu reconstruită atunci... Ar fi minunat dacă ar fi un muzeu, dar infrastructura nu ne permite aici, am în vedere traseul...e greu de ajuns, doar de pe jos. - Dar e păcat de ea. - Mie personal chiar îmi place, are o arhitectură, ceva. Trebuie refăcută, dar atâția bani nu cred că o să...” 

În ziua filmărilor, am întâlnit și un turist străin. Matt este din Marea Britanie și a fost surprins să vadă cât de veche este clădirea și în ce stare se află. 

„Este foarte interesantă, nu-i știu istoria, nu cunosc povestea din spatele ei, nu știu nimic despre ea, dar arată foarte veche. Este o moară, nu? Din afară arată de parcă ar fi o clădire normală. Cu siguranță nu ar trebui distrusă, trebuie restaurată și ar deveni o atracție turistică, pentru ca oamenii să afle de ce este aici și ce a fost aici”. 

Tânărul s-a arătat mirat că potențialul unor asemenea clădiri de patrimoniu nu este valorificat, așa cum e în țara sa natală, de exemplu.

„Da, avem asemenea clădiri și în Anglia, dar de obicei clădirile vechi în Anglia sunt transformate în muzee și așa oamenii le pot vizita și le pot afla poveștile. E ciudat pentru mine, când văd că o asemenea clădire atât de veche cu acea placă pe ea stă abandonată. E puțin amuzant”. 

Anetta Dabija, fondatoarea asociației „Save Chișinău”, în prezent consilieră municipală, ne-a spus că beneficiile obținute în urma reabilitării unei clădiri istorice sunt multiple și deloc de neglijat.

„Eu cred că beneficiul e cumva indirect, adică contribuie la dezvoltarea unei zone. O clădire istorică restaurată înseamnă mai mulți agenți economici interesați de zonă și de bunul imobil propriu-zis. De regulă sunt foarte atractive zonele astea și apar tot felul de agenți economici, cafenele, magazine și tot așa. Eu cred că beneficiul cel mai mare e cel indirect, în cazul în care se reabilitează o clădire sau un ansamblu de clădiri istorice”.

Și directoarea Muzeului de Istorie a Evreilor din Moldova, Irina Șihova, consideră că această construcție nu trebuie nicidecum pierdută. 

„Putea fi un centru atractiv, chiar dacă e să fie doar conservată așa cum este acum, ca să nu se ruineze la un viitor cutremur, deja ar fi bine. Poate deveni un muzeu orășenesc. Acest spirit al istoriei, nu este important cum este folosit, cu ce scop, dar e importantă care este atitudinea pentru istorie”. 

Astăzi, clădirea se află într-o stare de degradare accentuată, nimic din ceea ce am remarcat noi nu sugerează că cineva și-ar dori să o reabiliteze și s-o includă în circuitul socio-economic al capitalei. La verificarea numărului cadastral, aici figurează doar un teren neproductiv, cu o suprafață de 270 de metri pătrați, fără construcții pe el, care aparține municipalității. 

Actualul pretor al sectorului Rîșcani, pe teritoriul căruia se află fosta moară, ne-a declarat la telefon că nu deține informații despre cine este proprietarul clădirii și ne-a recomandat să aflăm răspunsuri de la Direcția municipală Arhitectură și Urbanism. Am telefonat-o pe arhitecta-șefă a capitalei, Svetlana Dogotaru, dar și la numerele fixe de telefon, însă nu am reușit să discutăm cu cineva. 

De altfel, la începutul săptămânii, am expediat și o solicitare de interviu în adresa direcției la tema patrimoniului cultural-istoric al capitalei, dar nu am primit răspuns până acum. Singurul act, care atestă că imobilul Moara Roșie există, este Registrul Monumentelor Republicii Moldova, ocrotite de stat. Această construcție apare cu titlul de „Monument de istorie și arhitectură de categorie națională”, fapt ce îi conferă o protecție în fața unor eventuale tentative de demolare.

Un reportaj de Constantin Niculae 

Imagine de Vlad Glinjan

Montaj de Constantin Niculae

01 octombrie 2024, ora 15:40

O bună parte din violatori și ucigași au început cu abuzarea animalelor. Este o mare legătură între aceste două categorii de infractori. Și încă ceva: mulți dintre cei care agresează animalele au fost și ei, la rândul lor, victime ale violenței. Sunt câteva dintre concluziile unui fost detectiv britanic, în prezent apărător al animalelor, care timp de doi ani a făcut instruiri cu polițiștii moldoveni. În cadrul acestor traininguri, le-a vorbit inspectorilor cât de important este ca aceste infracțiuni să fie cercetate complex și cu maximă seriozitate. 

„De cele mai multe ori sunt animalele de companie, câinii sau pisicile, dar, de asemenea, și în industria crescătoare de animale. Cred că este o lipsă de educație, referitor la necesitățile animalelor. În 1965, deci cu mult timp în urmă, s-au stabilit niște standarde internaționale referitor la care sunt cerințele minime pentru animale. La început au fost standarde pentru animalele crescute în ferme, ca să aibă destul spațiu, să poată avea condiții pentru a avea singure grijă de ele, ajutor veterinar etc. Acum, se vorbește despre animalele de companie, să aibă parte de veterinari, să poată face mișcare, să existe posibilitatea să se manifeste libere și să poată fugi, decât să fie puse în lanțuri. Deci, există regulamente internaționale de aproape 80 de ani deja”, spune expertul internațional în investigarea crimelor față de animale, Mark Randell.

Acum 13 ani, Mark Randell a plecat din poliție, dar nici pentru o zi nu s-a oprit din a proteja victime. În noua sa aventură, este alături de patrupede și își dedică toată experiența acumulată ca ofițer în prevenția cazurilor de cruzime față de animale. Pentru aceasta, a fondat o organizație în acest domeniu, iar printre activitățile de bază este să presteze instruiri pentru polițiști, două fiind oferite și pentru cei din Republica Moldova. 

„Am fost în Chișinău în 2022 cred, pentru a face astfel de lecții. - De asemenea pentru polițiști? - Am fost de două ori, da și cred că putem face mai multe. Toate țările au parte de astfel de lecții pentru că este important. - Vedeți vreo diferență de la primele lecții și cele pe care le-ați făcut în 2022? Mentalitatea polițiștilor s-a schimbat? - Cred că da, cred că este în schimbare, totul se mișcă ușor, nu e ceva ce se va schimba imediat, peste noapte. În fiecare țară, unde am făcut aceste lecții, a durat ceva timp, în Grecia a durat cred că vreo zece ani, în Ucraina vreo cinci sau șase ani pentru a începe să se schimbe lucrurile. România are, de asemenea, probleme pe care încercăm să le rezolvăm, Bulgaria - la fel. Deci, lucrurile se schimbă ușor, dar se vede o schimbare, asta e clar”.

Fostul polițist a remarcat, de-a lungul anilor, că mulți infractori au abuzat, la început, animale. Tocmai de asta susține că aceste cazuri trebuie cercetate atent și de sancționat pe măsura faptei comise. 

„- Vedeți o legătură între cruzimea față de animale și cea față de oameni. Ăsta ar fi primul pas spre așa ceva? - Absolut. Exact asta explicam în perfecționările pe care le-am făcut pentru ofițerii de poliție, pentru politicieni, pentru procurori. Câteodată, oamenii care încep să abuzeze animalele, continuă apoi să abuzeze alți oameni și sunt cazuri numeroase la nivel mondial care arată asta. Iar dacă oprești acest comportament, poți preveni cazurile de violență asupra oamenilor, dacă investighezi aceste cazuri de cruzime împotriva animalelor așa cum se cuvine”.

Și mai există o legătură. De regulă, o bună parte dintre cei care strangulează, lovesc, schingiuiesc animale au avut parte, la rândul lor, de asemenea tratamente în copilărie. 

„Câteodată, oamenii, în special tinerii, comit acte de cruzime pentru că ei au fost, la rândul lor, abuzați. Deci, fie au fost abuzați în cadrul familiei lor sau în societate, aceștia iau acel abuz și-l săvârșesc mai departe asupra unui animal, de aceea trebuie să înțelegem motivarea din spatele acestui comportament. Dar, de asemenea, oamenii sunt cruzi din cauza lipsei de educație, pentru că un comportament responsabil față de un animal te învață că dacă ai un animal de companie sau un animal de fermă, trebuie să știi cum să îl îngrijești. Câteodată, oamenii nu comit aceste abuzuri intenționat, dar o fac pentru că nu înțeleg de ceea ce e nevoie pentru a avea grijă de aceste animale. 

De aceea, este important să avem un sistem educațional care să fie aplicat național sau local, prin care să explicăm necesitatea protejării animalelor și care sunt consecințele dacă nu luăm problema asta în serios. Una dintre aceste consecințe este că ajungi să ai o societate violentă asupra populației. Vor fi mai multe atacuri, vor fi mai multe crime, vor fi mai multe abuzuri psihologice asupra altor oameni, iar toate astea se vor reflecta apoi în situația economică a țării, deoarece toate aceste urmări vor costa pentru a fi investigate. Oamenii suferă, dar și comunitatea suferă, din cauză că toate aceste investigații ar fi putut fi foarte ușor prevenite”.

În Republica Moldova, investigarea cazurilor de cruzime față de animale este responsabilitatea inspectoratelor de poliție. Începând cu anul 2018, când a fost modificat din nou Codul Penal, tratarea cu cruzime sau torturarea animalelor care a cauzat mutilarea ori moartea acestora săvârșite în public sau în prezența minorilor atrage răspunderea penală, iar persoanele vinovate riscă amendă în mărime de până la 675.000 lei sau muncă neremunerată în folosul comunității până la 240 de ore sau închisoare până la 3 ani. 

Un reportaj de Veronica Gherbovețchii 
Imagine și montaj de Vlad Glinjan