23 februarie 2024, ora 13:55

Fostul vicepremier pentru Reintegrare, Alexandru Flenchea, nu crede că regiunii transnistrene îi arde acum de unire cu Rusia. Expertul consideră că reuniunea din 28 februarie, a așa-numiților deputați ai sovietului suprem de la Tiraspol, este mai degrabă un răspuns la noul Cod Vamal. 

„Acest așa-numit congres nu este o inițiativă a lui Vladimir Putin. Este o inițiativă internă de la Tiraspol, o inițiativă a companiei Sheriff care încearcă să exploateze ambițiile și acțiunile imperialiste ale lui Vladimir Putin ca să-și rezolve propriile probleme de afaceri, inclusiv punând presiune și amenințând Chișinăul prin scurgeri mediatice despre un eventual apel despre anexarea acestei regiuni”, a declarat pentru TV8, Alexandru Flenchea.

Fostul vicepremier pentru Reintegrare a ținut să precizeze că astfel de congrese au mai avut loc și anterior, iar în trecut, Tiraspolul a mai cerut aderarea regiunii separatiste la Federația Rusă, lucru care nu s-a întâmplat. 

Anterior, președintele WatchDog, Valeriu Pașa, a menționat că mesajele privind intenția Transnistriei de a discuta anexarea la Federația Rusă, ar fi cel mai probabil parte a unei ample campanii de dezinformare.

„Tot ceea ce circulă în legătură cu așa-numitul congres al deputaților de toate nivelurile din regiunea transnistreană seamănă mai mult cu o operațiune de dezinformare sau mai bine spus de influențare a opiniei publice. Cred că este un mix de interpretări exagerate ale declarațiilor politicianului din regiunea transnistreană Ghenadie Ciorba. Atrag atenție că acesta nu a afirmat precum că ar avea informații concrete că este un scenariu prin care acești deputați urmează să ceară alipirea la Federația Rusă. El doar a făcut o deducție a presupus da și este important să înțelegem acest lucru”, a spus Valeriu Pașa.

TV8.md reamintește că pe 22 februarie, un politician de opoziție din stânga Nistrului, Ghenadie Ciorba, a declarat că, pe 28 februarie, autoritățile separatiste vor cere alipirea la Federația Rusă în cadrul unui congres:„Ei nu au anunțat nimic deschis. Formal pe agendă este trecut faptul că condamnă acțiunile Chișinăului, dar am informații aproape 100% veridice că în cadrul reuniunii, va fi supusă votului o adresare lui Putin cu privire la acceptarea Transnistriei în componența Federației Ruse”.

Precizăm că Ghenadie Ciorba se crede victima sistemului separatist. În urma unui protest pașnic, în 2020, acesta a fost băgat în pușcărie, fiind eliberat după un an în urma presiunilor din exterior.

Guvernarea de la Chișinău, însă, este mai optimistă. Într-un comunicat, Biroul politici de reintegrare a subliniat că în prezent nu există temei să credem că situația din regiunea transnistreană s-ar putea deteriora. De asemenea, Chișinăul este convins că Tiraspolul e conștient de consecințele pe care și le asumă în cazul unor pași negândiți.

La congresul, convocat pe 28 februarie, sunt așteptați aproximativ 600 de participanți, aceștia fiind așa-ziși deputați ai sovietului suprem de la Tiraspol, aleși din consiliile raionale și orășenești.

23 noiembrie 2024, ora 18:00

Noua ediție a editorialului „Verde-n ochi” cu Mariana Rață este despre război și pace. Săptămâna aceasta s-au împlinit 1000 de zile de la începutul războiului de agresiune al Rusiei asupra Ucrainei. „Operațiunea specială” plănuită pentru trei zile de generalii de război ai lui Putin s-a transformat într-un război lung și istovitor pentru ambele părți. Spre surprinderea întregii planete, Ucraina rezistă cu stoicism împotriva ursului turbat, înnebunit după miros de sânge.

Cele 1000 de zile de război au arătat întregii lumi că eroii adevărați sunt oameni simpli care ascund în ei curaj și îl expun în situații extreme. Am văzut asta în persoana grănicerului ucrainean Roman Gribov de pe insula Șerpilor. Cel care a trimis la origini corabia militară rusă care i-a cerut să se predea. Am văzut asta în persoana soldatului voluntar ucrainean  Olexandr Mațievschi, împușcat în Bahmut, în față. Iar ultimele sale cuvinte au fost „Glorie Ucrainei!” Cei mai mulți dintre acești eroi, unii necunoscuți publicului larg, au fost uciși. 

În cele 1000 de zile de război, rachetele, tancurile, dronele criminalului de la Kremlin au luat viața a peste 25.000 de civili. Oameni simpli, ca noi, care au fost omorâți când dormeau în casele lor, mergeau la magazin sau la serviciu, își duceau copiii la plimbare sau la grădiniță. Printre cei uciși se găsesc și 660 de copilași. 660 nu este o cifră. Sunt bebeluși - fetițe și băieței nevinovați, cărora Putin și generalii lui le-au furat viața. Numărul acestor îngerași crește cu fiecare zi de război.

Cele 1000 de zile de război nu sunt doar despre vieți pierdute. Chiar dacă, desigur, asta este cea mai mare pierdere a unui stat. Pagubele provocate de armata lui Putin în Ucraina se ridică la circa 500 de miliarde de dolari. O bună parte din infrastructura vecinei noastre este făcută praf. Vor fi necesari zeci de ani pentru a șterge urmele distrugătoare lăsate de monstrul de la Kremlin.

Între timp, în Moldova, fiecare al treilea cetățean continuă să creadă că crimele de război comise de Rusia în Ucraina sunt justificate. Spălați pe creier de propaganda rusească și de coloana a cincea a Moscovei, mulți dintre creștinii moldoveni mai cred că o moarte de om poate fi justificată de un argument manipulator și abstract ca „denazificarea”.

Zilele acestea am urmărit reacțiile speriate ale publicului la știrile despre dronele rusești căzute în Moldova. Oamenii erau revoltați de ce autoritățile nu îi protejează, de ce nu se face nimic pentru a doborî aceste obiecte până ca ele să ajungă la pământ. Atunci când pericolul trece hotarul și ajunge lângă casa ta începi să îl tratezi cu mai multă responsabilitate. 

Cam așa a fost și în Ucraina. Războiul le-a oferit o lecție dură fanilor lui Putin din țara vecină. Printre cei morți și răniți se găsesc laolaltă și dintre cei care l-au admirat, și dintre cei care îl detestau. Rachetele și dronele rusești au lovit și case în care trăiau pro-ruși. În loc de salam de o rublă și înghețată de 5 copeici, „russkii mir” le-a adus distrugeri și moarte. 

Astăzi, 80 la sută dintre ucraineni își doresc aderarea țării lor la UE și NATO. Pentru ei, aceste două organizații politice sunt echivalentul vieții și al salvării. 

„Vorbind cu Donald Trump i-am spus: Care este soluția - fie Ucraina va avea arme nucleare și atunci aceasta este apărarea noastră, fie ar trebui să avem un fel de alianță. Astăzi nu cunoaștem alianțe mai eficiente decât NATO. Țările NATO nu sunt în război. Țările NATO nu duc un război. Toți oamenii din țările NATO sunt în viață - slavă Domnului. Acesta este motivul pentru care alegem NATO, nu armele nucleare. Alegem NATO”, a declarat președintele ucrainean Volodimir Zelenski.

În 2012, UE a obținut Premiul Nobel pentru Pace, în semn de recunoaștere pentru contribuția sa la promovarea păcii, reconcilierii, democrației și drepturilor omului în Europa. Grație UE, Europa s-a transformat dintr-un continent al războiului, în unul al păcii menținute de peste 70 de ani. Nu există o altă parte a lumii care să trăiască mai mult de jumătate de secol în pace.

Rusia, pe de altă parte, în ultimii 50 de ani a fost implicată direct în cel puțin 7 conflicte miliare, dintre care în patru în calitate de stat agresor. Cât despre NATO, cea mai bună recenzie i-o oferă însăși frica și obsesia lui Putin legată de Alianța Nord Atlantică. Principiul NATO de apărare colectivă descurajează toți potențialii agresori. Or, un atac asupra unui membru este întâmpinat cu un răspuns unificat, căruia cu greu i-ar putea face față orice inamic.

Faima proastă pe care Rusia și-a câștigat-o pe arena internațională face ca niciun alt stat al lumii, să nu și-o dorească nici ca aliat, nici ca dușman. Toți cei care astăzi îi sunt alături lui Putin, sunt aliați de conjunctură, ajunși lângă el mai degrabă de nevoie, decât din simpatie. Este și cazul lui Alexandr Lukașenko. În 2010, liderul de la Minsk acuza public Rusia că tratează celelalte state aliate drept niște cobai. 

Nici măcar Ilan Șor, ascuns astăzi sub laba ursului, nu are încredere în promisiunile pe care le face Moscova. Ascutați ce spune el despre asta în urmă cu 10 ani. „Ei în ochii mei sunt atât de mincinoși că…Aceștia nu mai sunt acei ruși care ne-au fost arătați în filmele din Uniunea Sovietică.  Dar să trăiesc toată viața în Rusia eu nu vreau”, declara Șor într-un apel telefonic cu Veaceslav Platon.

În concluzie, vă întreb verde în ochi, cum vă doriți să trăiți? În pace și siguranță în familia UE, sau într-un spațiu al războiului în care viața unui om valorează exact cât un glonte.