12 martie 2024, ora 12:40

Șeful NATO, Jens Stoltenberg, s-a delimitat de comentariile Papei Francisc potrivit cărora Ucraina ar trebui să aibă „curajul steagului alb” și să negocieze încheierea războiului declanșat de invazia Rusiei.

„Dacă vrem o soluție negociată, pașnică și durabilă, modul de a ajunge acolo este să oferim sprijin militar Ucrainei”, a spus Stoltenberg, scrie Reuters.

Într-un interviu acordat la sediul NATO din Bruxelles, Stoltenberg a declarat că „ceea ce se întâmplă în jurul unei mese de negocieri este legat de forța de pe câmpul de luptă”.

„Nu este momentul să vorbim despre capitularea ucrainenilor. Aceasta va fi o tragedie pentru ucraineni. De asemenea, va fi periculos pentru noi toți”, a spus șeful NATO.

Între timp, Ucraina l-a convocat luni pe trimisul Vaticanului în țară pentru a protesta față de declarațiile Papei Francisc, care sâmbătă a cerut Kievului să aibă „curajul să ridice steagul alb și să negocieze” cu Moscova. 

Anterior, îndemnul Papei a fost respins de conducerea de la Kiev. Președintele Ucrainei Volodimir Zelenski a făcut aluzie la comentariile Papei afirmând că „adevăraţii lideri spirituali sunt în prima linie şi îi ajută pe oameni cu rugăciuni, vorbe şi fapte” și „nu la două mii şi jumătate de kilometri distanţă”.

Totodată, Stoltenberg, a precizat că NATO nu are planuri de a trimite trupe în Ucraina.

„NATO nu este parte în conflict, nici aliaţii NATO”, a spus Stoltenberg într-un interviu acordat agenţiei Reuters, potrivit Agerpres.

El a subliniat că inclusiv în situaţia în care state membre ale NATO ar trimite trupe în Ucraina, o asemenea acţiune ar afecta alianţa în ansamblu, întrucât statele membre ale NATO sunt parte a unui pact de apărare colectivă.

Întrebat dacă preşedintele Macron a făcut o greşeală când a criticat ceea ce a descris drept „ambiguitatea strategică” asupra unei posibile desfăşurări de trupe occidentale în Ucraina, Stoltenberg a declarat: „Cred că este important să ne consultăm şi să avem o abordare comună asupra acestor teme, întrucât ele sunt importante pentru noi toţi”.

La 26 februarie, Emmanuel Macron a afirmat că nu exclude trimiterea trupelor terestre occidentale pentru a atinge obiectivul Europei de a învinge Moscova.

„Suntem convinși că înfrângerea Rusiei este indispensabilă pentru securitatea și stabilitatea Europei. Rusia arată o atitudine mai agresivă nu doar în Ucraina, ci în general. În timp ce nu există „consens” cu privire la trimiterea trupelor terestre occidentale în Ucraina, „nimic nu ar trebui exclus. Vom face tot ce este necesar pentru a ne asigura că Rusia nu poate câștiga acest război”, a spus el.

Macron a refuzat să ofere detalii despre națiunile care iau în considerare trimiterea de trupe, spunând că preferă să mențină o „ambiguitate strategică”.

Comentariile lui Macron au provocat reacții din partea altor țări europene și membre NATO.

Totodată, președintele american Joe Biden consideră că „calea spre victorie” este furnizarea de ajutor militar „pentru ca trupele ucrainene să aibă armele și muniția de care au nevoie pentru a se apăra”, se arată într-un comunicat al Casei Albe, scrie BBC.

14 decembrie 2024, ora 18:00

Ați primit răspunsul la cererile de compensații pentru energie? Sunteți revoltați de suportul modest oferit de stat sau de lipsa lui? Haideți să vorbim astăzi Verde-n ochi despre una dintre cele mai mari vulnerabilități ale R. Moldova, cea din domeniul energetic.

30 de ani de DEPENDENȚĂ de gazul rusesc

Timp de 30 de ani de independență, R. Moldova nu s-a preocupat niciodată serios de asigurarea independenței sale energetice.  A fi la degetul mic al Rusiei și a depinde în exclusivitate de gazul  rusesc a fost mult mai simplu pentru toate guvernările de până acum, decât a căutat alternative sănătoase pentru a ieși de sub controlul energetic al Moscovei.

Asta chiar dacă și comuniștii, în frunte cu Vladimir Voronin, au simțit pe propria piele biciul energetic al Rusiei.  Refuzul lui Voronin de a semna Memorandumul Kozak în 2003 și apropierea de UE în anii următori a dus la creșterea semnificativă a prețurilor la gazele rusești. Gazul de la Moscova, ajunsese atunci la același preț ca cel de la Paris.

În 2011, în timpul guvernării Alianței pentru Integrare Europeană, Gazprom a presat Moldova să renunțe la reformele pro-europene în schimbul menținerii unui preț favorabil la gaze. Moldova a refuzat, iar Gazprom a majorat din nou prețurile la gaze. Totuși, cel mai bine, crizele energetice le-am resimțit începând cu 2021, când relațiile dintre Chișinău și Moscova au ajuns la cuțit.

Nu vreau să mă opresc mult la scandalurile din domeniul energetic din ultimii 3 ani. Le-am văzut și discutat pe larg pe toate. De la vizite jenante la Gazprom, un protocol controversat, audit al datoriilor nerecunoscut de ruși, reducerea volumului de gaze, șantaj cu întreruperi de gaze, gaz scump procurat anapoda din vest, facturi usturătoare pentru cetățeni, flash-mob de solidaritate națională, demisii, stare de urgență, iar demisii, iar situație excepțională... Și... am ajuns nu departe de unde am plecat.

Gaz pentru regiunea transnistreană - o nouă provocare din partea Rusiei

Chiar dacă de doi ani, prin țevile de pe malul drept al Nistrului, nu mai curge gaz rusesc, tot la ruși ne ducem să ne poclonim pentru gaz. Nu pentru malul drept, ci pentru malul stâng, ca să nu înghețe, să nu stea pe întuneric, să le meargă economia. Evident, și ca să avem posibilitatea să asigurăm malul drept al Nistrului cu energie electrică ieftină. 

Dar, colac peste pupăză, zilele trecute, autoritățile nerecunoscute din Transnistria, care în toată această perioadă nu au părut preocupate de riscul de sistarea a livrării de gaze către ei, au introdus stare de urgență în economie. O condiție importantă din decretul lui Krasnoselski prevede oprirea exportului de energie către malul drept, în contextul riscului de stopare sau reducere a livrărilor de gaze rusești în regiune.

În timp ce autoritățile moldovenești dau asigurări că nu vor lăsa pe întuneric și frig cetățenii din stânga Nistrului, în cazul în care Gazprom închide robinetul, liderul nerecunoscut al regiunii ne previne că NU ar avea o problemă să ne lase pe întuneric în plină iarnă. Preocuparea cea mare a acestuia nu sunt cetățenii din regiune, ci economia aflată în exclusivitate în mâinile unor elite oligarhice locale. Evident, propaganda transnistreană aruncă toată vina pentru situația incertă privind livrările de gaze pe umerii autorităților de la Chișinău. Asta chiar dacă, problema aprovizionării cu gaze a Transnistriei este artificială, căi alternative de transport al gazelor, evitând Ucraina, există. O nouă provocare a Moscovei pentru a crea tensiuni și a putea, probabil, justifica sistarea livrărilor de energie pe malul drept.

În UE, crizele energetice se simt altfel

Prinși din nou în menghina Gazpromului, autoritățile moldovenești s-au îndreptat din nou după ajutor la Uniunea Europeană. Numai în ultimii 4 ani, UE a oferit R. Moldova peste jumătate de miliard de euro pentru a depăși crizele energetice care s-au ținut lanț în țara noastră. Dacă astăzi nu mai depindem în exclusivitate de gazul rusesc, asta se datorează aproape în întregime Uniunii Europene. Am fost auziți și ni s-a oferit bani și suport să cumpărăm gaze de pe piețe alternative, să dezvoltăm proiecte de energie verde, să ne reparăm CET-urile, să izolăm termic spitale, școli, grădinițe, blocuri de locuit.

Numai în 2023, UE a oferit 1,5 miliarde de lei pentru compensarea sumelor impunătoare din facturile la gaz și energie pe care le-am primit. 

Ce ne-a cerut în schimb UE? Nimic. Să creștem, să ne dezvoltăm, să implementăm reforme care vor face R. Moldova mai bună pentru viața propriilor cetățeni și mai atractivă pentru investitorii străini.

În UE, crizele energetice se simt altfel. Între statele membre există mecanisme de solidaritate energetică care permit unui stat membru să primească gaze din alte state în caz de criză. Cetățenii europeni nu stau cu frica în sân că vor îngheța la iarnă sau că nu își vor putea plăti facturile. Pe ei, Gazprom nu îi șantajează cu gaz pentru a obține concesii politice. Și asta pentru că și-au construit independența energetică an cu an.

Suedia, Danemarca, Estonia, au ajuns la performanța de a produce acasă între 70 și 80 la sută din energia pe care o consumă. Nu din gaze, că nici ei nu le au, ci din surse regenerabile.

Vă spun Verde-n ochi: și noi putem ajunge ca ei dacă vom gândi strategic, vom fi consecvenți și vom pedepsi pe cei vinovați de eșecuri.