11 aprilie 2024, ora 23:49

Butoiul uriaș din satul Scoreni, raionul Strășeni, care se vrea a fi cel mai mare din lume este aproape gata. Acesta nu este unul obișnuit. Are zece metri în înălțime, opt în lățime și un volum de 250 de mii de litri și va găzdui un centru cultural multifuncțional. Autoritățile publice locale, dar și oamenii din sat speră că butoiul impunător va atrage vizitatori în localitate și va fi inclus în circuitul turistic al țării.

„Mă aflu acum în ceea ce urmează să devină cel mai mare butoi din lume. Este la Scoreni, iar localnicii spun ca e deja mândria satului. Lucrările sunt pe ultima suta de metri, iar autoritățile locale își propun ca acesta să ajungă în cartea recordurilor”.

Butoiul este amplasat în centrul satului, are zece metri în înălțime, opt în lățime și un volum de 250 de mii de litri. Administrația publică locală are planuri mari pentru acest obiect. Pentru că este construit în două nivele, la primul etaj va fi amenajată o expoziție de vinuri și produse locale, iar la al doilea nivel va fi amplasat muzeul satului, unde vor fi expuse obiecte vechi adunate de localnici.

„Un proiect de suflet, foarte interesant, de la început nu înțelegeam prea multe, îl vedeam în ochi de mult timp, dar când am început să îl construim neam dat seama că este foarte greu, foarte complicat chiar tehnic, atunci când au venit cei cu metalul, când am început să întărim toate acest obiective neam dat seama că este un obiect inedit și nimeni nu își dădea seama, nu puteai să te conduci după ceva pentru că așa ceva nu mai există în lume”.

Conform proiectului, zona din jurul butoiului va fi amenajată cu spații verzi, o scenă și o plăcintărie, unde locuitorii satului, dar și vizitatorii vor putea petrece frumos timpul liber.

„În dreapta mea vom avea o plăcintărie, vreau să spun că acest obiect chiar trebuie să fie aici lângă butoi, altfel nu se poate să vii lângă un butoi și să nu miroase a plăcintă. În schimb mai avem să amenajăm pentru că avem nevoie de apă potabilă și canalizare și cel mai important este să aducem aici și energia electrică”.

Butoiul uriaș nu a fost construit întâmplător la Scoreni. Asta pentru că anume aici au fost confecționate pe vremuri primele butoaie din lemn, iar meșteșugul a fost transmis din generație în generație. Oamenii din localitate speră că butoiul gigantic va face cunoscut numele satului, mai ales că odată cu apariția acestuia și locul a prins viață. 

„- Butoiul este mândria satului?
 - Chiar și a țării, așa lucruri în Moldova nu mai sunt, este unic, teritoriul este amenajat frumos, sincer vă spun că sunt mândru că trăiesc în acest sat. De-ar fie acest butoi plin cu vin...”.

„Foarte frumos, ce putem spune, este o minune”.

„Vin mulți turiști, oaspeți la noi în sat care vor să vadă butoiul, acesta este prima întrebare”.

„- Foarte frumos.
 - Vă mândriți că este în satul dumneavoastră?
 - Da.
 - Cum arăta acest loc mai înainte?
 - Ca pe șes.
 - Acum a prins viață?
 - Da”.

„- Aici era pârloagă.
 - Dar acum?
 - Acum este frumos”.

„Este frumos, arată bine, atrage privirile. Este ceva frumos făcut și cu cât mai multe lucruri frumoase vor fi în Moldova, cu atât mai bine”.

Până acum, pentru realizarea proiectului s-au investit aproximativ patru milioane de lei. O parte din bani au fost alocați de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, iar o parte au fost colectați de la moldovenii din diasporă, prin intermediul programului Challenger. În prezent, primăria caută finanțări pentru a finaliza lucrările. Cel mai mare butoi din lume se află în Germania și are înălțimea de opt metri, lățimea de 6,5 metri și este plin cu vin.

23 noiembrie 2024, ora 18:00

Noua ediție a editorialului „Verde-n ochi” cu Mariana Rață este despre război și pace. Săptămâna aceasta s-au împlinit 1000 de zile de la începutul războiului de agresiune al Rusiei asupra Ucrainei. „Operațiunea specială” plănuită pentru trei zile de generalii de război ai lui Putin s-a transformat într-un război lung și istovitor pentru ambele părți. Spre surprinderea întregii planete, Ucraina rezistă cu stoicism împotriva ursului turbat, înnebunit după miros de sânge.

Cele 1000 de zile de război au arătat întregii lumi că eroii adevărați sunt oameni simpli care ascund în ei curaj și îl expun în situații extreme. Am văzut asta în persoana grănicerului ucrainean Roman Gribov de pe insula Șerpilor. Cel care a trimis la origini corabia militară rusă care i-a cerut să se predea. Am văzut asta în persoana soldatului voluntar ucrainean  Olexandr Mațievschi, împușcat în Bahmut, în față. Iar ultimele sale cuvinte au fost „Glorie Ucrainei!” Cei mai mulți dintre acești eroi, unii necunoscuți publicului larg, au fost uciși. 

În cele 1000 de zile de război, rachetele, tancurile, dronele criminalului de la Kremlin au luat viața a peste 25.000 de civili. Oameni simpli, ca noi, care au fost omorâți când dormeau în casele lor, mergeau la magazin sau la serviciu, își duceau copiii la plimbare sau la grădiniță. Printre cei uciși se găsesc și 660 de copilași. 660 nu este o cifră. Sunt bebeluși - fetițe și băieței nevinovați, cărora Putin și generalii lui le-au furat viața. Numărul acestor îngerași crește cu fiecare zi de război.

Cele 1000 de zile de război nu sunt doar despre vieți pierdute. Chiar dacă, desigur, asta este cea mai mare pierdere a unui stat. Pagubele provocate de armata lui Putin în Ucraina se ridică la circa 500 de miliarde de dolari. O bună parte din infrastructura vecinei noastre este făcută praf. Vor fi necesari zeci de ani pentru a șterge urmele distrugătoare lăsate de monstrul de la Kremlin.

Între timp, în Moldova, fiecare al treilea cetățean continuă să creadă că crimele de război comise de Rusia în Ucraina sunt justificate. Spălați pe creier de propaganda rusească și de coloana a cincea a Moscovei, mulți dintre creștinii moldoveni mai cred că o moarte de om poate fi justificată de un argument manipulator și abstract ca „denazificarea”.

Zilele acestea am urmărit reacțiile speriate ale publicului la știrile despre dronele rusești căzute în Moldova. Oamenii erau revoltați de ce autoritățile nu îi protejează, de ce nu se face nimic pentru a doborî aceste obiecte până ca ele să ajungă la pământ. Atunci când pericolul trece hotarul și ajunge lângă casa ta începi să îl tratezi cu mai multă responsabilitate. 

Cam așa a fost și în Ucraina. Războiul le-a oferit o lecție dură fanilor lui Putin din țara vecină. Printre cei morți și răniți se găsesc laolaltă și dintre cei care l-au admirat, și dintre cei care îl detestau. Rachetele și dronele rusești au lovit și case în care trăiau pro-ruși. În loc de salam de o rublă și înghețată de 5 copeici, „russkii mir” le-a adus distrugeri și moarte. 

Astăzi, 80 la sută dintre ucraineni își doresc aderarea țării lor la UE și NATO. Pentru ei, aceste două organizații politice sunt echivalentul vieții și al salvării. 

„Vorbind cu Donald Trump i-am spus: Care este soluția - fie Ucraina va avea arme nucleare și atunci aceasta este apărarea noastră, fie ar trebui să avem un fel de alianță. Astăzi nu cunoaștem alianțe mai eficiente decât NATO. Țările NATO nu sunt în război. Țările NATO nu duc un război. Toți oamenii din țările NATO sunt în viață - slavă Domnului. Acesta este motivul pentru care alegem NATO, nu armele nucleare. Alegem NATO”, a declarat președintele ucrainean Volodimir Zelenski.

În 2012, UE a obținut Premiul Nobel pentru Pace, în semn de recunoaștere pentru contribuția sa la promovarea păcii, reconcilierii, democrației și drepturilor omului în Europa. Grație UE, Europa s-a transformat dintr-un continent al războiului, în unul al păcii menținute de peste 70 de ani. Nu există o altă parte a lumii care să trăiască mai mult de jumătate de secol în pace.

Rusia, pe de altă parte, în ultimii 50 de ani a fost implicată direct în cel puțin 7 conflicte miliare, dintre care în patru în calitate de stat agresor. Cât despre NATO, cea mai bună recenzie i-o oferă însăși frica și obsesia lui Putin legată de Alianța Nord Atlantică. Principiul NATO de apărare colectivă descurajează toți potențialii agresori. Or, un atac asupra unui membru este întâmpinat cu un răspuns unificat, căruia cu greu i-ar putea face față orice inamic.

Faima proastă pe care Rusia și-a câștigat-o pe arena internațională face ca niciun alt stat al lumii, să nu și-o dorească nici ca aliat, nici ca dușman. Toți cei care astăzi îi sunt alături lui Putin, sunt aliați de conjunctură, ajunși lângă el mai degrabă de nevoie, decât din simpatie. Este și cazul lui Alexandr Lukașenko. În 2010, liderul de la Minsk acuza public Rusia că tratează celelalte state aliate drept niște cobai. 

Nici măcar Ilan Șor, ascuns astăzi sub laba ursului, nu are încredere în promisiunile pe care le face Moscova. Ascutați ce spune el despre asta în urmă cu 10 ani. „Ei în ochii mei sunt atât de mincinoși că…Aceștia nu mai sunt acei ruși care ne-au fost arătați în filmele din Uniunea Sovietică.  Dar să trăiesc toată viața în Rusia eu nu vreau”, declara Șor într-un apel telefonic cu Veaceslav Platon.

În concluzie, vă întreb verde în ochi, cum vă doriți să trăiți? În pace și siguranță în familia UE, sau într-un spațiu al războiului în care viața unui om valorează exact cât un glonte.