Pe lângă bisericile din lemn, cu o valoare istorică inestimabilă, Republica Moldova adăpostește și alte comori. Printre ele se află și un conac, construit la începutul secolului XX, pe moșia unor boieri de origine poloneză, în satul Soloneț, raionul Soroca. În perioada Uniunii Sovietice, această clădire a fost naționalizată și transformată în școală pentru copiii care aveau tulburări de comportament. În curte, au fost construite clădiri noi. Cu timpul, școala a fost închisă, iar acum ar urma să ajungă la Ministerul Muncii, după reforma Restart. Clădirea încă mai are un potențial turistic. Găsim aici un beci de dimensiuni impresionante, conacul propriu-zis și un parc, cu specii rare de copaci.
„Știu că a fost un boier foarte bogat, foarte bun la inimă. Adică oamenii din împrejurimi lucrau la dumnealui, iar după strânsul roadei, li se achita atât în bani, cât și în cereale. A avut două fete, cu păreri de rău, fetele n-au mai avut urmași. Ultima fată a decedat în 1996, în România cu titlul de cucoană. A fost publicată în ziar chiar. Atât cunoaștem”, a spus administratorul Jan Manolii.
Pentru perioada în care a fost construit, conacul boierului polonez Biojovschiz era dotat cu utilități pe care unele gospodării nu le au nici astăzi.
„Avea canalizare, apă centralizată. - Povestiți-mi puțin despre traseul rețelei, cum aducea el apă aici? - Dar cum? Sunt fântânile și în ziua de azi, apa se scurgea într-un rezervor mai mare, din rezervor se pompa în rezervoarele de sus, pe urmă venea apa centralizată pe teritoriu. Noi până în ultimul timp neam folosit de apeductul făcut de pe timpul boierului”.
Asemeni altor clădiri importante, în perioada sovietică, și aceasta a fost folosită de stat după necesitățile vremii. Perioada modernă a adus multe alte modificări asupra conacului, ultima intervenție fiind la nivel de ferestre, care au devenit termopane.
„Piatra a fost adusă de la Cosăuți, Egoreni, piatră cioplită în cinci fețe. Vedeți în partea dreaptă turnul s-a păstrat, în partea stângă s-a fărâmat, adică timpul și vremea și-au făcut treaba. Cred că așa meșteri nu mai sunt. - Dar în perioada sovietică el cum a fost folosit? - Când activa școala specială el a fost folosit ca depozit, pentru legume, fructe. Localnicii care au fost mai în vârstă spun că are la o sută de ani, construcțiile date, moara, beciul, conacul boieresc și parcul. „Aici este, noi am astupat ca să nu se vadă. Este de al wc, venea aici și se ducea în canalizare. Când s-a prăbușit oamenii s-au speriat, că oare ce e acolo? -Credeau că este o comoară? - Da, cred că. Iată aici e baia. E făcută de ruși în 64, vedeți cum se... - Se prăbușește. - Iar asta e făcută la 100 de ani, tencuiala e făcută rusească, dar clădirea nu are nici o crăpătură. Dar celelalte...toate sunt”.
De-a lungul anilor, clădirea a avut mai multe destinații și mai mulți proprietari. Astăzi, pare că nimeni nu o mai vrea.
„Pe timpul războiului a fost deschis lazaret, ba chiar avem și un mormânt frățesc, dacă l-ați observat la intrare. Adică avem un pilot rus care a fost îngropat pe teritoriu. După al Doilea război Mondial au fost aduși copiii dificili. Prin hotărâre de guvern a fost deschisă școala specială... Colonie. Până în 64 a fost colonie. Pe urmă s-a reprofilat în școala specială pentru copii dificili, care a funcționat până în 2010. În 2010 a fost lichidată. - Și din 2010 nu s-a mai întâmplat nimic aici. - A fost o tentativă de a deschide un centru de plasament pentru copii. De la bun început era în gestiunea ministerului de învățământ. Pe urmă, în 2010, când a fost instituția dată lichidată, a fost transmisă Consiliului raional. În ultimul timp, cum am înțeles, trebuia s-o transmită înapoi la Ministerul Muncii. Nu știu ce s-a primit, nu s-a primit, încă negociază sau îl transmit înapoi Consiliului raional sau rămâne la Ministerul Muncii”.
Clădirea are 12 camere, baie și toaletă în interior și toate construcțiile au fost făcute de meșteri aduși special din Lituania. Parcul conacului este de o frumusețe rară, iar oricine ajunge aici savurează liniștea naturii.
„Da, niște specii de plop rar, în Moldova în câteva localități sunt, copacii foarte mari, adică groși. Câțiva putrezi au căzut. Este unul jos, dacă doriți să-l vedeți. Așa și localnicii numesc aleea, Aleea boierilor. Se spune că boierul fuma luleaua și seara ieșea la plimbare, cât aprindea focul. Mergea pe alee până acolo, apoi se întorcea. Oamenii așa și o numesc, aleea boierului”.
Vechiul conac și celelalte clădiri din satul Soloneț aparțin Consiliului raional Soroca, dar fuseseră date în folosință, prin comodat, Centrului multifuncțional de servicii sociale „O șansă”. După reforma Restart, această instituție a ajuns în administrarea ministerului Muncii și Protecției Sociale. Însă, după inventarierea bunurilor, ministerul a decis că nu are nevoie de conacul din Soloneț și a cerut consiliului rezilierea contractului. Am telefonat președintele consiliului raional Soroca, pentru a afla dacă există planuri privind conacul și celelalte imobile învecinate, dar Veaceslav Rusnac nu ne-a răspuns la telefon.
Un reportaj de Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan
Montaj de Constantin Niculae
