04 mai 2024, ora 21:15

De câțiva ani încoace, Catedrala „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din orașul Bălți este mărul discordiei între Mitropolia Basarabiei și Mitropolia Moldovei. Cei dintâi susțin că aceasta le aparține din punct de vedere legal, deoarece a fost construită cu fonduri românești, în perioada în care actualul teritoriu al Republicii Moldova era parte a României. De cealaltă parte, Mitropolia Moldovei susține că a fost construită cu banii enoriașilor din zona de nord și că au tot dreptul să o utilizeze. În această catedrală slujește acum episcopul de Bălți și Fălești, Marchel. Într-un interviu pentru echipa „Moldova gândește”, episcopul a declarat că este gata să demonstreze dreptul de proprietate, inclusiv în instanță. 

Am ajuns în Bălți, la Catedrala „Constantin și Elena”, și mergem să-l vedem dacă îl găsim pe părintele Marchel să discutăm un pic cu dumnealui. Dar, pentru că nu l-am găsit pe episcopul de Bălți și Fălești, am decis să-l abordăm la telefon.

„Este săptămâna patimilor, săptămâna înainte de sfânta înviere, sfintele Paști. Zilele acestea noi suntem cu altceva ocupați, dar cu jurnaliștii... Nu, nu, atât. Răspunsul meu este nu. La revedere!”

Am mers, mai apoi, la palatul eparhial, în care se află sediul administrativ al eparhiei de Bălți și Fălești. În curte, l-am surprins pe episcopul Marchel, dar care și de această dată a refuzat discuțiile cu noi. 

„- Părinte, un minut aveți pentru noi? - Nu, nu băieți. Am spus. Îmi pare că cu dumneavoastră am vorbit la telefon. Deci nu. - Vreau să vă întrebăm despre catedrală, părinte. - Nu, nu, deci am spus nu. - Dar e simplu. Eu vreau să vă întreb, știți că Mitropolia Basarabiei cere dreptul asupra catedralei? - Nu vreau să vorbesc, gata, nu vreau să vorbesc, nici o secundă. - Dar de ce nu vreți să vorbiți? - Nu vreau. - Dar nu filmați, dacă nu se permite să filmați. De ce filmați? - Părinte Marchel, haideți un minut să vorbiți cu noi. - Dragă, nu vreau să pierd timpul în zadar”. 

În cele din urmă, episcopul a găsit timp și dorință pentru a discuta pe marginea subiectului despre cine este proprietarul catedralei „Constantin și Elena” din municipiul Bălți, în care el personal oficiază slujbe. 

„Catedrala nu e românilor, nu e moldovenilor, în genere - biserica este a lui Hristos. Apartenența aceasta la o eparhie sau la alta, de asemenea este blagoslovită de Dumnezeu pentru o diriguire, dacă vrei, a bisericilor în sensul duhovnicesc al cuvântului diriguire, pentru a fi ordonate unor legi oarecare, și acestea lăsate de la Dumnezeu, și ele în sensul acesta se află în Mitropolia Moldovei, de exemplu în biserica Ortodoxă din Ucraina sau în biserica ortodoxă română”.

Acesta a acuzat Biserica Ortodoxă Rămână de faptul că, atunci când moldovenii au avut mai mare nevoie de ei, au dat bir cu fugiții, abandonând credincioșii și, prin urmare, nu au niciun drept de a pretinde la ceva. 

„- A cere? Și eu pot să cer multe. Este vorba că dorința noastră trebuie într-un fel sau altul coordonată cu voința lui Dumnezeu. Dar faptul că noi istoric ne aflăm în componența Mitropoliei Moldovei, cel puțin hai să o luăm de la Gavriil Bănulescu-Bodoni, sfântul ierarh, în 1812-1813, nu este absolut nimic întâmplător. În ceea ce privește intervenția Mitropoliei Basarabiei, atât în 18 până în 40, cât și în 41 până în 44, eu bănuiesc că a fost o încercare pentru poporul moldovenesc, pentru că păstorul cel adevărat nu lasă oile și fuge, cum au făcut ei și în 40 și în 44. Bănuiesc eu că credincioșii, mai bine zis preoții, slujitorii, indiferent de ce rang. Fie diacon, fie preot, fie arhireu - trebuie să împărtășească aceleași probleme, aceleași bucurii precum și scârbe, ca și credincioșii. Dar atunci când eu îmi întorc spatele de la credincioși și-i las cu problemele lor, eu nu cred că aș avea dreptate morală și nu cred că aș fi fără de păcate în așa caz”. 

Înaltul prelat a susținut că banii folosiți pentru construcția catedralei nu au fost nicidecum din partea „românilor”, ci din munca și contribuția oamenilor locului. 

„- Cum pot sluji în catedrala românească. Nu. Este catedrala ortodoxă și chiar și acele din București, este catedrala ortodoxă. Este catedrala lui Hristos. În ceea ce privește catedrala „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Bălți, este, după cum știți și voi prea bine, dar nu știu de ce tăceți acest adevăr, că acolo cred că 97/98% toți banii au fost anume din buzunarul țăranilor creștini ortodocși din satele aferente a zonei Bălți-ului, despre care mărturisește însuși Mitropolitul Visarion Puiu. Aceste cuvinte sunt încrustate pe monumentul mântuitorului și-mi pare rău că am ispita aceasta, că o consider totuși ispită”. 

Pe de altă parte, preotul Constantin Olariu, secretarul Mitropoliei Basarabiei, l-a contrazis pe episcop, precizând că această catedrală a fost construită în perioada României Mari. 

„Catedrala episcopală, cât și casa eparhială a eparhiei de Bălți, a fost construită de episcopul Visarion Puiu. Episcop român, născut la Pașcani, care a fost mai întâi episcop al Bucovinei, iar mai pe urmă a devenit episcop de Bălți în perioada interbelică. Fondurile care au fost alocate pentru catedrala de la Bălți și casa episcopală, au fost fonduri ale casei regale, fond al credincioșilor din fostele eparhii, ale episcopului Visarion Puiu, și, desigur, din banii tuturor românilor, pentru că vorbim de perioada României Mari. Moldovenii de atunci erau români, precum sunt și în ziua de azi, cu toții suntem români. Ea a fost sfințită de însuși episcopul Visarion Puiu”.

Mitropolia Basarabiei susține că a deținut zeci de biserici și care au fost date, de rând cu multe alte imobile, pentru folosință Mitropoliei Moldovei, în urma unui contract de colaborare, inițiat de Ministerul Culturii în 2003. Respectiv, a cerut în instanță întoarcerea clădirilor în posesia statului. 

„Au fost făcute mai multe demersuri pentru catedrala episcopală din Bălți. Ea, în momentul de față, este sub proprietatea Ministerului Culturii, ca și marea majoritate a bisericilor din Republica Moldova construite în secolul trecut, fiind patrimoniu de stat. Dar în anul 2004, printr-o hotărâre de Guvern, toate aceste monumente istorice au fost date sub folosința Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldovei. Mitropolia Basarabiei se luptă în instanță pentru respectarea libertății religioase. Acțiunile din instanță nu se referă la restituirea bisericilor către Mitropolia Basarabiei, ci la anularea hotărârii de Guvern ca comunitățile religioase să fie libere și să aleagă sub ce jurisdicție vor să rămână”. 

L-am întrebat pe episcopul Marchel ce crede despre procesul intentat în instanță de către Mitropolia Basarabiei, în care este vizată și Catedrala din Bălți. Ne-a spus că, dacă va fi nevoie, se va adresa și el în judecată.

„Eu nu am de gând să o cedez, și asta nu este voința mea, cred că voința mea este în cele din urmă. O să mergem și noi în instanță”. 

L-am întrebat pe episcop ce se întâmplă cu acele biserici care trec, împreună cu parohul și comunitatea religioasă, de la Mitropolia Moldovei la cea a Basarabiei. Recent, eparhia a rămas fără câțiva preoți. 

„- Luăm Răuțel, bunăoară. Oamenii au fost duși în eroare. - Clădirea cine o administrează acum, Mitropolia Basarabiei? - Sigur că da”.

În timp ce mitropoliile sunt în așteptarea deciziei Curții Supreme de Justiție, Mitropolia Basarabiei, pe banii oferiți de Guvernul României, a achiziționat un teren în municipiul Bălți pentru a-și construi o catedrală, iar la fața locului lucrările sunt în toi.

Un reportaj de Constantin Niculae 

Imagine de Vlad Glinjan

Montaj de Constantin Niculae

20 noiembrie 2024, ora 10:51

Din lipsă de forță de muncă de pe piața locală, proprietarul unei brutării a găsit o soluție ce poate fi multiplicată la scară largă: a adus muncitori din țări, considerate de mulți moldoveni, exotice. Aici, plăcintele sunt frământate de mâini din Camerun și prăjite de tineri din India. În timp ce unii au fost angajați prin intermediul unei companii de recrutare, cu sediul în România, alții sunt studenți care, după ce ies de la ore, vin să dea o mână de ajutor la copt plăcinte. 

Denise a venit din Camerun ca să lucreze în Moldova. A făcut această alegere la recomandarea fiului ei, care studiază la o universitate de la noi.

„Ne place Moldova și am preferat să lucrăm la brutărie pentru că ne permite să descoperim tradițiile Moldovei, mai ales că sunt forme de prăjituri pe care le facem și nu le avem acasă, așa că ne place să o facem. Lucrez acum aici, dar la un moment dat trebuie să merg acasă. Am familia mea, am familia mea în Camerun, așa că la un moment dat trebuie să merg acasă. Dacă Moldova îmi oferă ceva mai mult, voi rămâne”.

Este bucuroasă că învață și limba română, de la colege din bucătărie, locuitoare ale satului Bardar. Cât despre viața din Camerun în comparație cu cea din Moldova, spune că diferențele nu sunt foarte mari din punct de vedere financiar, iar dificultățile întâmpinate aici cât și acolo, sunt cam aceleași.

„E adevărat că viața din Camerun și cea din Moldova nu diferă prea mult. Doar puțin, nu mult. Nu este o diferență foarte mare, dar e în regulă. Nici salariul nu diferă foarte mult, dar putem lupta puțin mai mult pentru a avea mai mult ca în orice altă țară. Când avem puțin, facem efort ca să avem mai mult. Țara mea este frumoasă. Dar Moldova este țara mea gazdă, așa că e în regulă”.

„Acum opt luni am venit în Moldova. Îmi place limba, limba romană. Aici există o altă limbă, iar asta îmi permite să mă cultiv, să înțeleg o altă limbă. Camerunul este bilingv, avem mai multe limbi acolo, iar aici avem română, așa că aici vorbim și românește. - Dar de ce nu ai ales Franța, de exemplu, acolo ți-ar fi fost mai ușor. - Vorbesc deja franceza, ceea ce înseamnă că dacă ajung în Franța m-aș descurca și nu aș învăța nimic nou. Dar dacă sunt aici și vorbim romană, asta este un mare avantaj pentru mine”.

Pamela este tot din Camerun și e bucuroasă că aici este împreună cu mai multe fete din țara ei. În acest fel, poate comunica în voie, nesimțind lipsa casei atât de tare. Și ea are cuvinte de laudă pentru Moldova.

„Este prima dată când călătoresc. - De ce ai decis să vii aici, să pleci din Camerun? - De fapt, pentru descoperire, îmi place să călătoresc, chiar și în Camerun făceam deja călătorii scurte. Fiind studentă am fost la obiectivele turistice, am făcut descoperiri. Și apoi m-am întâlnit cu cineva care a fost aici și care mi-a povestit despre Moldova că este o țară bună și dacă vii, te vei bucura de ea. Și am spus, de ce nu? Și deodată am avut un contract de muncă, am ajuns, am văzut-o, a fost foarte bine”.

Ea a venit în Moldova alături de una dintre surorile ei, acasă lăsând alte surori mai mici și pe tatăl său. Aici cel mai greu i-a fost să se dea cu temperaturile neobișnuite pentru ea.

„În primul rând este clima. Aici în Moldova când e frig, e atât de frig, când e cald, e atât de cald. - Când e cald este ca acasă, nu? - Nu, nu, este atât de cald aici, la noi nu este așa. Ei bine, încetul cu încetul, încetul cu încetul, mă obișnuiesc. Nu a fost chiar ușor, dar treptat fac descoperiri, sunt anumite condimente pe care țara asta le are și noi nu le avem. Încercăm, învățăm despre gusturi, iar asta ne mărește cultura, cunoștințele de fapt. De aici și scopul călătoriei, cred. Nu numai că ar trebui să se audă despre Moldova în afară, când merg acasă le spun că am fost și eu acolo. Dacă cineva mă întreabă despre mâncarea de aici, le spun despre plăcinte, există plăcinte. Și dacă mă va întreba cum se face, le arăt, o facem așa, așa, da”.

Și dacă fetele frământă plăcintele în bucătărie, ele sunt prăjite de Thanreer. Acesta a venit la studii în Moldova, tocmai din aglomerata și îndepărtata Indie. 

„Ce faci aici? - Fac plăcintă. Plăcintă cu varză. - Îți place plăcinta? - Bineînțeles. - De unde ești? - Din India. - Și care e numele tău? - Thanreer. - Încă odată, te rog. - Thanreer. - Asta e greu pentru mine. - Aa, da. - De ce ai ales Moldova, de ce ai dorit să vii aici? - Am venit să studiez medicina, dar lucrez aici part-time. - Dar spune-mi de ce Moldova și nu oricare altă țară? - Păi în Moldova e bine, pentru educație e mult mai bine ca în India. Universitățile sunt foarte bune”.

Thanreer ne-a mărturisit că Moldova îi oferă mult mai multe oportunități decât India, acolo totul fiind foarte scump și greu de obținut, din cauza numărului mare de oameni care populează această țară.

„Cum e Moldova pentru tine? - E bine, se dezvoltă în fiecare zi. - E mai bine decât în India? - Nu. India și Moldova sunt foarte diferite. India este mult mai populată, Moldova mai puțin, oamenii sunt buni și în India și în Moldova. Maia Sandu dezvoltă Moldova, văd că drumurile devin mai bune, viața devine mai bună. - Cu ce te-a impresionat Moldova? E diferită, așa-i? - Da, aici chiar dacă stăm puțin, putem de asemenea să lucrăm, în India asta e dificil. Acolo sunt foarte mulți oameni șie greu să-ți găsești de lucru. - Deci asta e o problemă. - Da. Aici poți să-ți faci și bani, cât timp stai aici. Și de-asemenea e dificil să-mi fac studiile acolo, deoarece e foarte scump. De aceea prefer Moldova.

- Cum e salariul? E diferit între Moldova și India? - Da, da. - Cât de mult diferă? - În India câștigăm cam 200 de euro, să zic așa. Aici e mai bine, câștig 300, 350. - Poți să trimiți ceva bani acasă? - Da, da”.

Cât despre mâncarea moldovenească, acesta nu este foarte încântat de ea, preferând kebab și alte mâncăruri apropiate de cele de acasă. Totuși, nu se dă înapoi de la o plăcintă cu varză. 

„Să spunem că un prieten de-al tău din India te întreabă ceva despre Moldova. Ce i-ai spune, ce i-ai recomanda? - Păi, Moldova e o țară foarte bună pentru trăit, e în Europa, poți trăi foarte ieftin aici , față de alte țări Europene și oamenii sunt foarte buni. - Hai să te întreb, care țară este mai bună pentru tine acum, Moldova sau India? - Oh, e greu de zis. Dacă vorbim de studii, de locuit sau muncit, este Moldova. Pentru că aici foarte ușor să îți obții de lucru sau să studiezi. În India este totul foarte aglomerat și să-ți găsești ceva de lucru acolo este foarte greu. Mulți dintre cei din țara mea se mută acum în țări din Europa. - Deci pentru tine Moldova e mai bună acum. - Da, mult mai bună și cred că în câțiva ani va fi mult mai bine”.

Studiile pe care le face în Moldova îl costă 4 mii de euro pe an ceea ce îl încântă, în India fiind nevoit să achite mai mult decât dublu, pentru același domeniu de studiu. S-a gândit și la faptul că ar putea să rămână aici după terminarea studiilor, fiind foarte mulțumit de ceea ce îi oferă țara noastră.

„Cât de multe plăcinte ai făcut într-o singură zi? Le-ai numărat? - Le-am numărat, da. Fac în jur de 250, acum când lucrez aici trei ore. Când lucrez șase ore, fac în jur de 300 sau chiar 400, în funcție de comenzi”.

Proprietarul brutăriei a decis să facă acest pas, după ce activitatea companiei s-a extins și nu mai făcea față cererii crescânde pentru produsele sale de panificație pe piețele europene. După ce a observat că nu găsește muncitori acasă, a ales să își extindă căutările dincolo de granițele Moldovei.

„Am început să ne interesăm prin canale media, pe la colegi de industrie, din alte industrii și am găsit soluții ca să ne creștem echipa. Experiența este interesantă pentru că lucrăm în diferite setup-uri. De exemplu, avem colegii din Camerun care s-au angajat printr-o agenție de recrutare care îi aduce aici în Moldova și facem o formă de leasing de personal. Adică avem contract cu această agenție și respectiv ei sunt plătiți prin compania data. Pe când ați văzut, avem studenți de la medicină care până la amiază, cei din India, care până la amiază merg la facultate, după amiază vin și ne ajută pe noi la prăjit plăcinte.

Clar este interesant pentru noi, mai ales acolo unde vorbindu-se franceză ne și înțelegem un pic. Cel mai interesant este pentru ei, că ați văzut ce zic și ei, că îi motivează faptul să vin într-o țară nouă, să învețe o limbă nouă. Și cam la șase luni de aflare aici, încep să înțeleagă, cum ziceau, câte un pic și înțeleg. Adică atât colegii din India care sunt de șase ani aici, înțeleg binișor, cât și ceilalți, deja facem așa un fel de schimb de experiențe culturale.

Este cu atât mai exotică sau atractivă munca, credem, pentru că, acum gândiți-vă ce fel de combinație avem, când plăcintele tradiționale moldovenești, la tigaie în cazul dat, sunt făcute de niște mâini din Camerun, prăjite de niște mâini din India și pleacă spre niște consumatori din Franța sau Irlanda. Eu cred zic că e un mix frumos, care adaugă culoare și frumusețe produselor noastre”, spune antreprenorul Victor Nistorică.

Lucrătorii locali au legat relații de prietenie cu cei de peste hotare, devenind foarte apropiați chiar și în afara lucrului.

„Poate a fost un pic de mirare să zic la început, nicidecum rezistență, pentru că ei înțeleg că avem nevoie să producem și cei ce sunt ne ajută să răspundem cererii. Și acum văd înțelegere, văd discuții frumoase, văd schimburi de tradiții, cum se fac plăcintele. Am văzut și mici petreceri la care au participat împreună. De asta, chiar familia noastră se extinde și devine foarte diversă și interesantă”.

Proprietarul brutăriei e decis să continue acest proces de recrutare a forței de muncă de peste hotare, chiar dacă procesul nu este unul ușor. 

„Noi dacă vrem să ne dezvoltăm țara și să creștem economia, singura soluție pe care o văd exact este importul calificat de forță de muncă. La momentul dat procesul nu este ușor. Este ușor pentru forța de muncă din uniunea europeană, dar nu este ceea ce se pretează pentru profilul nostru. Și atunci gândiți-vă, ca să aducem pe contul nostru, atunci o persoană care ar veni din India, Nepal, Bangladesh, trebuie în primul rând să-și obțină o viză pentru a veni în Moldova. 

După care, venind în Moldova, să-și facă un cazier judiciar, după care să aplice pentru statutul de migrant. Să i se elibereze această carte de sejur, carte de ședere, de reședință pe care noi o plătim. Și după care să-i semnăm un contract de muncă. Deci toate astea adunate, costul ar fi de numai puțin de 10.000 lei de persoană. Și asta încă, este un risc al nostru, al angajatorului, pe care noi ni-l asumăm, dar nu întotdeauna avem rezultatul garantat că această persoană va sta minim un an, sau va performa minim un an. Este clar, noi pledăm ca aceste proceduri să fie mult mai simplificate dacă vrem să satisfacem această nevoie de resursă umană care se prezintă cam în toate industriile”.

Un reportaj de Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan
Montaj de Constantin Niculae