30 mai 2024, ora 12:47

Lipsa informației publice înseamnă că cetățenii nu pot urmări modul în care sunt implementate politicile, cum sunt cheltuiți banii publici, nu cunosc care sunt serviciile publice disponibile și nu pot participa activ la procesele de luare a deciziilor. Dacă este asigurat accesul liber la informațiile deținute de stat, creşte încrederea societăţii în actul de guvernare și procesele democratice.

Dreptul accesului la informația de interes public este o parte componentă a dreptului la libertatea exprimării, stipulat în Articolul 19 al Declarației Universale a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generala a Organizatiei Națiunilor Unite la 10 de septembrie 1948.

Republica Moldova este parte la Convenția Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale, cunoscută și drept Convenția de la Tromsø, care prevede principalele standarde privind accesul la informațiile oficiale. Și articolul 34 din Constituția Republicii Moldova consolidează acest deziderat: „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.”

Accesul la informații este reglementat de Legea nr. 148 privind accesul la informațiile de interes public, adoptată în anul 2023, și intrată în vigoare la începutul lui 2024, care stabilește că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la accesul la informațiile de interes public, iar furnizorii de informații sunt obligați să asigure accesul la aceste informații.

Centrul de Politici și Reforme din Moldova a rezumat experiența în acest scurt ghid practic privind accesarea informației de interes public, bazat pe prevederile Legii nr. 148 privind accesul la informațiile de interes public, unde explică, pe pași și prin exemple, cum să obținem de la autorități informația de care avem nevoie și ce să facem în caz că suntem refuzați.

Informația de interes public poate fi solicitată de oricine: persoane fizice, ONG-uri sau companii private.

Nu doar cetățenii au acest drept. Străinii și apatrizii, chiar și cei care nu trăiesc în Moldova, sunt și ei protejați în dreptul lor de a accesa informații oficiale, iar autoritățile sunt obligate să le furnizeze, de exemplu, jurnaliștilor străini sau persoanelor refugiate, care vor să cunoască despre drepturile lor și serviciile disponibile.

14 ianuarie 2025, ora 22:30

Carte la domiciliu la Slobozia-Cremene, Soroca. Localnicii umbriți de povara anilor au parte de un serviciu inedit oferit de bibliotecara din sat, care merge zilnic pe la casele lor și le aduce cărți. Bucuroși că cineva le mai pășește pragul și le aduce hrană pentru suflet, bătrânii spun că îi sunt recunoscători femeii care, în timpul pauzei sale de masă, are grijă de ei. 

De patru ani, în fiecare zi, la ora mesei, Clavdia Buzinschi își umple traista cu cărți și pornește prin sat. O face pentru oamenii care nu pot ajunge la bibliotecă, dar sunt dornici de a citi. 

„Pentru un bătrân, mă duc cu o carte, mai discutăm, ei stau singuri la vârsta asta, pentru dânșii este o plăcere. Ori pe Facebook, ori pe telefon mă sună și îmi spun că au nevoie de o carte, dacă este, dacă nu, să le duc ce cărți doresc, ei le citesc pe toate cu mare plăcere. Eu le du, într-adevăr, le duc și ei își aleg”, a menționat bibliotecara Clavdia Buzinschi.

Pentru munca suplimentară pe care o depune, bibliotecara este răsplătită cu câte un zâmbet, un mulțumesc sau o vorbă bună.

„Când e timpul mesei eu plec, că trebuie să plec, asta e o plăcere și acesta e serviciul meu, eu lucrez și asta înseamnă că eu trebuie să fac. Aleg cartea și aici pe ușăscriu, ca să nu mă caute, că-s plecată la grădiniță sau la școală sau sunt la domiciliu, peste jumătate de oră mă întorc. Deja lumea știe. De la 12 până la 13 am masa, dar ultima vreme am schimbat, mă duc la 11 și la 12 sunt înapoi, că vin elevii de clasele primare, să nu mă aștepte”, a punctat bibliotecara Clavdia Buzinschi.

Pentru vârstnicii din satul Slobozia-Cremene, cititul este ca o gură de aer proaspăt, mai ales că alte griji nu mai au. De exemplu, Agafia Cerchez a muncit aproape 40 de ani la școală ca profesoară de limba și literatura română. Acum, la 85 de ani, nu-și imaginează viața fără lectură.

„De subt șerpuia roua lucios, urcând până la sanatoriu, drumul pe care venise în ajun... De asta am și luat și „Cartea foametei”, pe care nu demult am căpătat-o, dacă mai citești și cartea asta cu adevărat. Știm noi de multe cazuri când tremurăm de soarta oamenilor, multe de toate. Proverbul acesta, ai carte, ai parte, s-a adeverit și pentru mine. În anul 63 până în 66 am făcut școală la Chișinău. Eram foarte fericiți pe atunci. Am carte. Și am și parte. Am 300, 3000 de lei tocmai pentru cartea asta care am făcut-o. E bine”, a subliniat Agafia Cerchez.

Clavdia Buzinschi a absolvit Institutul Pedagogic din Bălți, iar apoi, timp de 25 de ani a activat în calitate de directoare și învățătoare în satul Ruslanovca din raionul Soroca. Cu timpul, școala din sat s-a închis, așa că femeia a revenit în localitatea sa de baștină unde și-a găsit menirea. 

„Din 2014 activez ca bibliotecar principal în satul meu natal. Cartea, să vă spun cinstit, mi-a plăcut de mic copil. Mama a fost învățătoare, iar la noi în casă, nu numai la noi în casă, chiar în satul meu natal, cartea este în capul mesei.”, a menționat bibliotecara Clavdia Buzinschi.

Femeia spune că nicăieri nu s-a simțit mai în apele sale ca la bibliotecă.

„Cel mai bătrân om care citește la noi are 92 de ani. Sunt oameni în vârstă și vor să citească, de aceea am pus noi așa un serviciu: „Biblioteca la tine acasă”, a spus bibliotecara Clavdia Buzinschi.

„Chiar oamenii mai în vârstă, la pensie, copiii se duc. Vedem în toată ziua lucrează și trebuie la sat. Am auzit că umblă pe la învățători mai în vârstă, pe la oameni care nu pot să se miște. Trebuie așa ceva să fie într-un sat”.

Localnicii spun că se mândresc că localitatea lor are așa un serviciu unic și o bibliotecară atât de dedicată.