Lipsa informației publice înseamnă că cetățenii nu pot urmări modul în care sunt implementate politicile, cum sunt cheltuiți banii publici, nu cunosc care sunt serviciile publice disponibile și nu pot participa activ la procesele de luare a deciziilor. Dacă este asigurat accesul liber la informațiile deținute de stat, creşte încrederea societăţii în actul de guvernare și procesele democratice.
Dreptul accesului la informația de interes public este o parte componentă a dreptului la libertatea exprimării, stipulat în Articolul 19 al Declarației Universale a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generala a Organizatiei Națiunilor Unite la 10 de septembrie 1948.
Republica Moldova este parte la Convenția Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale, cunoscută și drept Convenția de la Tromsø, care prevede principalele standarde privind accesul la informațiile oficiale. Și articolul 34 din Constituția Republicii Moldova consolidează acest deziderat: „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.”
Accesul la informații este reglementat de Legea nr. 148 privind accesul la informațiile de interes public, adoptată în anul 2023, și intrată în vigoare la începutul lui 2024, care stabilește că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la accesul la informațiile de interes public, iar furnizorii de informații sunt obligați să asigure accesul la aceste informații.
Centrul de Politici și Reforme din Moldova a rezumat experiența în acest scurt ghid practic privind accesarea informației de interes public, bazat pe prevederile Legii nr. 148 privind accesul la informațiile de interes public, unde explică, pe pași și prin exemple, cum să obținem de la autorități informația de care avem nevoie și ce să facem în caz că suntem refuzați.
Informația de interes public poate fi solicitată de oricine: persoane fizice, ONG-uri sau companii private.
Nu doar cetățenii au acest drept. Străinii și apatrizii, chiar și cei care nu trăiesc în Moldova, sunt și ei protejați în dreptul lor de a accesa informații oficiale, iar autoritățile sunt obligate să le furnizeze, de exemplu, jurnaliștilor străini sau persoanelor refugiate, care vor să cunoască despre drepturile lor și serviciile disponibile.
