06 februarie 2024, ora 08:05

Capitala abundă în mesaje publicitare. Municipalitatea îndeamnă oamenii să semneze petiția „50% pentru Chișinău” prin poștă, pe paginile oficiale ale direcțiilor municipale și chiar în troleibuze. Deși mai bine de o săptămână vrem să aflăm cât ne costă campania de promovare a petiției, primăria refuză să ne răspundă la întrebări. Experții în economie politică susțin că inițiativa nu-și are rostul. Potrivit lor, dacă Guvernul va întoarce cele 11 miliarde de lei capitalei, vor avea de suferit centrele raioanele.

În ultimele două săptămâni, pe rețelele sociale au fost publicate numeroase fotografii cu căsuțele poștale pline cu pliante în care primăria îndeamnă oamenii să voteze petiția lansată de edilul Ion Ceban. Publicitate la acest subiect găsim și în stațiile de așteptare, unde zilnic mii de oameni așteaptă transportul public.

„Mai nou, la stațiile de așteptare au fost amenajate și astfel de cutii poștale pentru oamenii care au semnat petiția fizic. Am răsfoit site-urile a câteva magazine și am constat că o astfel de cutie costă între 200 și 250 de lei. În Chișinău, cu tot cu suburbii, avem circa 880 de stații. Iar un simplu calcul arată că, instalarea cutiilor poștale la jumătate dintre ele, ar costa primăria în jur de 88 de mii de lei”.

Îndemnul răsună și în timpul călătoriei cu troleibuzul. În mesajul audio primăria încearcă că convingă oamenii de ce are nevoie de acești bani. 

„Asta ar permite Chișinăului să se dezvolte mai rapid. Și ar ajunge pentru mai multe drumuri, transport, școli și grădinițe, servicii sociale și multe altele. Semnează petiția pe site-ul petiții.chișinău.md”.

Mesaje de promovare a petiției apar și atunci când deschizi pagina oficială a primăriei și chiar a direcțiilor municipale. Inițiativa nu-și are rostul, spune Mihaela Sirițanu, expertă în economie politică.

„Nu este de competența autorităților locale această decizie de redistribuire a contribuțiilor. Asta face parte dintr-o reformă mai largă administrativ teritorială a Republicii Moldova”, a declarat experta în economie politică și relații internaționale, Mihaela Sirițanu.

Potrivit experților, în cazul în care Chișinăul va primi banii înapoi, atunci vor avea de suferit centrele raionale unde urmau să ajungă contribuțiile. Asta pentru că majoritatea companiilor care operează la nivel național sunt înregistrate în Chișinău, unde achită toate impozitele. 

„Dat fiind faptul că Chișinăul este capitala. Aici este concentrată cea mai mare populație a țării, economia țării. Respectiv celelalte raioane vor avea mult de suferit. Foarte multe dintre ele și așa sunt în situația că nu-și pot acoperi cheltuielile, deci nu sunt autosustenabile. Deci campania este folosită mai mult în scop de PR, în scop politic, decât o încercare autentică de a îmbunătăți viața cetățenilor din Chișinău”, a menționat experta în economie politică și relații internaționale, Mihaela Sirițanu.

Nici unii oameni nu sunt încântați de ceea ce văd prin oraș și spun că municipalitatea ar trebui să se concentreze mai mult pe problemele capitalei, decât pe lupta cu autoritățile centrale. 

„Am auzit peste tot și avem o părere negativă. Avem o părere negativă. Toate chestiile pe care le face primăria sunt parcă împotriva oamenilor. Împotriva copiilor de la program prelungit, împotriva asistenților sociali și așa mai departe”.

„Au furat bine banii, au luat împrumut pe care nu pot să-l dea și acum cer ca cineva să plătească. Nu-i bine”.

„Ar fi bine să rămână aici banii, dar nu să se ducă nu știu unde. Eu consider că s-au gândit foarte bine”.

„- Pe multe fleacuri se cheltuie bani publici, dar nu noi hotărâm.
 - Ați semnat petiția?
 - Nu.
 - De ce?
 - Așa s-a primit”.

Astăzi, Ion Ceban care este în concediu, s-a lăudat pe facebook că, în două săptămâni, inițiativa a fost semnată de 30 de mii de oameni. Raportat la cifra locuitorilor din Chișinău și suburbii, ar fi mai puțin de patru la sută. Primăria tace despre sumele cheltuite pentru promovarea petiției. La 29 ianuarie am expediat în adresa municipalității o solicitare în scris, însă deocamdată nu am primit un răspuns. Am încercat să obținem detalii și de la viceprimara Irina Gutnic.

„- Din ce bani se face această campanie?
 - Vă rog să faceți un demers oficial.
 - Noi am făcut.
 - Cred că nu a trecut suficient timp ca să vă răspundem, dar vreau să spun că e corect ca chișinăuenii să primească înapoi ceea cu ce au contribuit.
 - Totuși din ce bani se achită?
 - O să fiți informați în scris”, a vorbit viceprimara capitalei, Irina Gutnic.

Nici viceprimarul Ilie Ceban, care l-a înlocuit pe pe edil la ședința operativă a primăriei, nu a fost de găsit la telefon. Petiția „50% pentru Chișinău” a fost lansată acum două săptămâni. Astfel municipalitatea insistă ca jumătate din banii achitați către bugetul stat din taxe și impozite să rămână în Chișinău. Este vorba de o sumă de aproximativ 11 miliarde de lei.

21 decembrie 2024, ora 23:11

Astăzi vorbim Verde-n ochi despre educație și salariile mizerabile pe care le primesc profesorii din R. Moldova versus majorările obraznice la pensii pe care le-ar putea primi din anul viitor judecătorii Curții Constituționale.

Zilele trecute, profesorii au ieșit la proteste să ceară salarii decente. În urmă cu o lună, Guvernul le-a promis majorări de 15% de la începutul anului viitor, dar pe ultima sută de metri le-a înjumătățit. În formula votată de Parlament la început de decembrie, profesorii ar urma să beneficieze de o majorare salarială netă între 600 și 900 de lei. Asta în condițiile în care salariul mediu pe economie va crește anul viitor cu 2.400 de lei. Simțiți diferența?

Cu sau fără această majorare, un lucru este cert: Profesorii sunt printre cei mai prost plătiți salariați din R. Moldova. Salarii mai mici au doar angajații din agricultură și cei din domeniul artei. Chiar dacă toate guvernările din ultimii 20 de ani au promis că educația va reprezenta o prioritate pentru ei, salariile cadrelor didactice au fost dintotdeauna sub media pe economie.

De exemplu, în 2020, salariul mediu din învățământ era de circa 7.000 de lei, cu 12% mai puțin decât media pe economie. În 2024, chiar dacă salariul unui profesor a crescut până la aproape 11.000 de lei, el este de fapt cu 24% mai mic decât salariul mediu pe țară. Astăzi, în Moldova, un sudor, electrician sau croitor este mai bine plătit decât un dascăl, pe umerii căruia stă sarcina de a educa următoarea generație de cetățeni.  

Dincolo de declarațiile siropoase ale politicienilor despre importanța imensă a învățătorilor, cifrele oficiale cu privire la distribuția bugetelor arată o realitate total diferită. De exemplu, în 2012, cheltuielile statului pentru învățământ reprezentau 8,4% din PIB, iar anul acesta – ele au scăzut până la 5,4% din PIB. Cei mai mulți bani au fost alocați protecției sociale, adică compensațiilor și ajutoarelor pentru cei vulnerabili financiar.

Și dacă alocarea banilor pentru compensații la facturi este de înțeles, atunci o ultimă inițiativă a Guvernului care își propune să vină cu stabilirea unor pensii nesimțit de mari pentru judecătorii Curții Constituționale este de-a dreptul scandaloasă. Dacă această modificare va fi acceptată de Parlament, cei șase judecători ai Curții vor putea beneficia de pensii în valoare de până la 80 la sută din salariile lor de funcție. Salariul unui judecător constituțional este de 82.000 de lei, astfel pensia acestuia ar putea ajunge la 65.000 de lei.

Când statul spune că nu are bani pentru profesori, dar îi găsește cu ușurință pentru un cerc de elită de judecători, revolta publică este firească. Salarii mici pentru învățători înseamnă și o educație mai proastă, iar prin consecință și o economie mai puțin dezvoltată. Această relație cauzală este demult demonstrată. Statele în care s-a investit sistematic în educație au ajuns economii mondiale. Statele care au neglijat domeniul educației se bălăcesc în sărăcie și corupție.  

Cât despre salarii, profesorii moldoveni pot doar visa la veniturile unor dascăli din Uniunea Europeană. Spre exemplu, un profesor din Olanda sau Danemarca are un salariu mediu lunar de 5.600 de euro, iar unul din România sau Bulgaria – de circa 1.100 de euro lunar. Și asta în condițiile în care prețurile de la noi și cele din România sunt aproape identice.

În concluzie, vă spun verde-n ochi, profesorii noștri merită mult mai mult, iar preocupările Guvernului și Parlamentului pentru confortul financiar nesimțit de mare al judecătorilor Curții Constituționale sunt cel puțin amorale în actualul context economic al țării. 

Pentru ce merite deosebite au meritat magistrații constituționale venituri lunare de peste 7.000 de euro, într-o țară în care profesorii ies la proteste pentru salarii care să-i scape de sărăcie?