Rusia și Coreea de Nord au semnat miercuri, 19 iunie, un parteneriat strategic, iar acordul prevede ca ambele țări să folosească toate mijloacele disponibile pentru a oferi asistență militară imediată în caz de război, potrivit presei de stat nord-coreene, care a publicat textul integral al documentului, relatează AP și Libertatea.
În timp ce acordul, semnat miercuri în cadrul unui summit la Phenian, ar putea reprezenta cel mai puternic acord semnat de cele două țări după Războiul Rece, există opinii diferite cu privire la cât de puternic este angajamentul de securitate, scrie sursa citată.
Kim a susținut că acordul a ridicat relațiile bilaterale la nivelul unei alianțe, în timp ce Putin a fost mai discret și nu l-a numit alianță. Presa de stat nord-coreeană a publicat textul acordului, care include, de asemenea, o cooperare mai largă în domeniul militar, al politicii externe și al comerțului.
Unul dintre primele efecte în lanț ale acordului a venit joi, când guvernul Coreei de Sud a declarat că își va reconsidera politica de limitare a sprijinului acordat Ucrainei la livrări neletale. Astfel, Coreea de Sud analizează posibilitatea de a furniza arme Ucrainei ca răspuns la pactul de securitate semnat de Moscova și Phenian. Coreea de Sud, un exportator de arme în creștere, a oferit ajutor umanitar Ucrainei, dar nu a furnizat direct arme Kievului.
Ce se știe despre noul parteneriat
Cea mai mare parte a dezbaterii cu privire la acordul de parteneriat se învârte în jurul articolului care promite ajutor reciproc. Potrivit presei de stat nord-coreene, articolul prevede că, dacă una dintre țări este invadată și este în stare de război, cealaltă trebuie să desfășoare „toate mijloacele de care dispune fără întârziere” pentru a oferi „asistență militară și de altă natură”.
Dar se mai spune, de asemenea, că astfel de acțiuni trebuie să fie în conformitate cu legile ambelor țări și cu articolul 51 din Carta Națiunilor Unite, care recunoaște dreptul la autoapărare al unui stat membru al ONU.
Pentru unii analiști, acest lucru sună ca o promisiune că oricare dintre națiuni va interveni dacă cealaltă va fi atacată, reînnoind o promisiune făcută în cadrul unui tratat din 1961 între Coreea de Nord și Uniunea Sovietică. Acel acord a fost abandonat după prăbușirea URSS, fiind înlocuit în 2000 cu unul care oferea garanții de securitate mai slabe.
Cheong Seong Chang, analist la Institutul Sejong din Coreea de Sud, a declarat că acordul reia limbajul tratatului din 1961, precum și prevederile tratatului de apărare reciprocă dintre SUA și Coreea de Sud privind activarea canalelor de coordonare în cazul în care ambele țări se confruntă cu amenințarea unei invazii.
Coreea de Nord și Rusia și-au restabilit complet alianța militară din perioada Războiului Rece.
Alți experți au fost mai prudenți, spunând că secțiunea este formulată cu atenție pentru a evita să implice intervenții automate și limitează strict circumstanțele în care oricare dintre țări ar fi obligată să intervină. Iar limbajul acordului este mult mai puțin important decât ceea ce fiecare națiune este, de fapt, capabilă și dispusă să facă, a declarat Du Hyeogn Cha, analist la Institutul Asan pentru Studii Politice din Seul.