08 iulie 2024, ora 10:15

În centrul țării se află primul și, deocamdată, singurul parc național funcțional. Deși a fost înființat încă în 2013, timp de 7 ani, lucrurile nu s-au prea urnit din loc. Vorbim de Parcul Național Orhei, din care fac parte patru raioane cu 33 de localități. Tot în acest parc este amplasată și bucata de pădure, arendată de o firmă atribuită familiei Voronin. Legea oferă protecție parcului, în unele zone fiind interzise orice fel de intervenție. Satele și orașele, în schimb, își pot desfășura activitatea aproape nestingherit. 

„Noi suntem în Parcul Național Orhei și chiar suntem în preajma unui simbol al parcului național - stejarului, care este cu o vârstă de peste 400 de ani, care parcul are grijă de el ca mulți ani înainte să fie iarăși verde și să ne bucure cu aspectul său”, directorul Parcul Național Orhei, Mihail Cîrlig.

Stejarul secular, amplasat lângă traseul central Chișinău - Orhei, la circa doi kilometri de orașul Orhei, este o carte de vizită a Parcului Național Orhei, de care administrația instituției are grijă în mod special. Este singurul arbore ce are peste 400 de ani și face parte din cei 10 stejari înscriși pe lista copacilor protejați de stat de pe teritoriul acestui parc. Însă lista de comori naturale nu se oprește doar la copacii seculari. 

„Parcul Național este o zonă unicată, dar în același timp este și o zonă diversificată, foarte mare diversificare este in parcul național Orhei. Având în vedere că noi suntem pe o suprafață de 33 de mii de hectare, dar aceste 33 de mii de hectare sunt împărțite în mai multe zone. 19 mii de hectare este fond forestier, care necesită o abordare. Sunt zone turistice, zone silva-pastorale, avem 18 primării cu 33 de sate incluse în aceste primării, și zona turistică care este diversificată începând de la Orheiul Vechi până la partea de vest a parcului, raionul Călărași.

Parcul Național Orhei a fost înființat în anul 2013, dar abia în 2020 a fost instituționalizat, cu alte cuvinte abia atunci a început să activeze. De trei ani, instituția este condusă de Mihail Cârlig, în trecut fost pretor al sectorului Rîșcani, pe când primăria Chișinău era gestionată de liberalul Dorin Chirtoacă. Deocamdată, este singurul parc național instituționalizat. Deși Parlamentul a creat în 2022 încă un parc național - Nistrul de Jos - acesta încă nu și-a început activitatea. Conform legislației, în Republica Moldova, parcurile naționale sunt protejate de legea cu numărul 1538, privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Potrivit acesteia, pe teritoriul parcurilor naționale „utilizarea de resurse naturale, derularea de activităţi economice şi recreative se vor face în strictă conformitate cu regulamentul de funcţionare”. 

În realitate însă se comit abuzuri, spun reprezentanții Parcului Național Orhei.

„Dacă să vorbim de pază și protecție, luăm două aspecte: este paza propriu zisă de răufăcători, de extragere ilegală, de mai multe chestii care ar dăuna parcului. Este a doua - protecția parcului prin cercetările care le fac savanții noștri și dau recomandările ce specii trebuie de cultivat, cum sunt menținute speciile de bază a parcului, care specii sunt dăunătoare în acest parc. Cumva trebuie de activat în necesitatea parcului. Restricțiile sunt în zonele de activitate agricolă, sunt careva restricții de folosire a chimicatelor, care, într-adevăr, este o problemă că, pentru a avea roadă se folosește un chimicat, dar pentru speciile parcului poate să dăuneze. Aici sunt niște reglementări care sunt incluse în Hotărârea de Guvern care reglementează activitatea parcului.

Un aspect, care am putea spune - răufăcătorii, când ATV-urile intră în zonele protejate. Noi avem 4 zone de activitate. Este zona strict protejată unde vin savanții pentru a vedea unde pădurea se regenerează singură pe ea, fără intervenția omului. Dar iată cine intră cu ATV-urile în zona ceea, îl punem ca răufăcător. Dacă să punem aspectul de tăieri ilicite, dar în parc, având în vedere că este o protecție mai dezvoltată decât în alte zone, cât de pază și protecție a parcului, atât de pază și protecție a întreprinderii silvice, care activează pe teritoriul parcului. Eu aș spune că, în parcul național, poate că și lumea este mai conștientă că este parcul, sunt mai puține cazuri de infracțiuni forestiere decât în alte zone”. 

O altă ilegalitate, înregistrată pe teritoriul parcului, este culesul florilor, în special al plantelor pe cale de dispariție. Anterior, oamenii legii au împărțit și amenzi pentru comercializare ilegală. 

„Sunt flori care sunt în Cartea Roșie și noi cunoaștem că de mulți ani localnicii din satele din preajmă au fost obișnuiți ca să facă un ban, să strângă aceste flori din fondul forestier, care pe marginea drumului le vând. Da, noi facem acțiuni de preîntâmpinare, la început facem educație ecologică, ce ar însemna extragerea acestor flori, să poată fi o floare în cartea roșie, pe cale de dispariție.

Dar procentajul este foarte mic, lumea chiar este conștientă că această zonă pe care noi o numim un parc și este primul și unicul parc național, noi trebuie să avem și o abordare specială, fiindcă este un parc pentru timpuri, nu pentru azi și nu pentru mâine”. 

Pe teritoriul acestui parc național se află și bucata de pădure pe care o firmă atribuită familiei Voronin a închiriat-o în scop cinegetic. Acum cinci luni, într-un alt reportaj marca „Moldova Gândește”, vicedirectorul parcului, Vladislav Grati, a declarat că arendașul a renunțat la vânătoare pe teritoriu.

„În cadrul acestei păduri, nu se mai practică vânătoarea, ca gen de recreare. Treptat, pădurea își reintră în drepturile sale, de când este o arie protejată, acolo nu se mai practică așa gen de relaxare. Din 2013? Deci, de la 2020 încoace. Arendașul respectiv a înțeles că nu este posibil și nu trebuie să practice așa gen de distracție”, a spus vicedirectorul Parcul Național Orhei, Vladislav Grati.

„Pădurea, evident, vrea liniște. Vrea ca ea să poată autoregla, autoregenera, să autodetermine să spunem așa. Dar evident, după vreo trei secole de îngrijire sau cultivare, evident s-au schimbat și condițiile, s-a schimbat fondul genetic a pădurii. Apropo, se schimbă condițiile climaterice acuma. Normal, cu schimbările respective pădurea cea de trei secole în spate, să dați seama ce condiții erau atunci și ce condiții sunt acuma, nu mai face față. Și atunci ce trebuie să facă homo-silvaticus adică omul, silvicultorul, omul pădurii? Să ajute pădurea. Să o ajute ca ea să poată facă față acelor condiții, care de fapt sunt mult mai drastice decât altădată. Și atunci orice lucrare care este executată în interiorul unei păduri, suprafețe, trebuie să fie făcută pentru păduri”, a zis inginerul silvic și secretarul științific, Parcul Național Orhei, Dionisie Boaghie.

Dionisie Boaghie este unul dintre savanții care lucrează de ani buni în Parcul Național Orhei, dar activează în acest domeniu de circa patru decenii. Este responsabil de cercetarea arborilor din parc și coordonează plantarea acestora de către angajații ocolurilor silvice. 

„Noi am încercat anul trecut să facem o lucrare, să adunăm niște semințe sau ghinde din mai multe suprafețe din parcul nostru, inclusiv aduse și din altă zonă, ca să vedem, să evaluăm, să studiem nivelul de creștere și, evident, dinamica. Ca ulterior, să mergem pe suprafețe, volume mai mari de ghindă ca să putem crea o mică pădure aici în parc.

Noi suntem într-o zonă, să spunem așa, a codrilor centrali, podișul central moldovenesc, unde evident avem o varietate de ecosisteme forestiere, care dominantă este, clar lucru, stejăretele, că-i tei și frasin, că-i stejărete goronete ... - Un procentaj? - Eu cred că în procente, 80 la sută sunt stejărete”.

În ultimii ani, din cauza copacilor mai puțin sănătoși, este tot mai greu să obții ghinde puternice, din care să răsară arbori de calitate.

„Noi acuma, evident, avem nevoie ca ele să fie reînnoite. Dat fiind faptul că majoritatea stejăretelor s-au produs aici în Parcul Național Orhei. Sunt provenite din lăstari au proveniență vegetativă, evident că au nevoie de un proces de reînnoire, trecere, adică un proces de conversiune. Să trecem la proveniența din semințe, și atunci e foarte important să avem ghinda. Dar, cu cât arborele este mai puțin sănătos, cu atât mai prost fortifică, și chiar dacă fortifică, calitatea semințelor este mult mai proastă. Și atunci, dacă înainte spuneam că putea face față la 5-6 ani aveam o perioadă de producere mai masivă, acum deja suntem la 8-9 ani”.

Parcul Național Orhei se extinde pe o suprafață de circa 34 de mii de hectare și cuprinde păduri, terenuri și sate din patru raioane: Orhei, Strășeni, Călărași și Criuleni. 

„Dacă să vorbim despre legea ariilor protejate, sunt careva restricții pentru ariile protejate la nivel general, dar orice arie protejată este formată printr-o hotărâre de guvern, și dă un regulament care-i bazat pe studiile științifice, pe o bază științifică: ce trebuie să facă parcul? cum trebuie să fie? care sunt acțiunile? ce se poate și ce nu se poate. Având în vedere că noi avem patru zone în Parcul Național Orhei, zona A de protecție integrală, zona B care e împărțită în două zone: pentru activități silvotehnice. Zona C pentru zonele de agrement, zone turistice, și zona D se are în vedere suprafețele primăriilor unde este activitatea economică”, a spus directorul Parcului Național Orhei, Mihail Cîrlig.

Cu alte cuvinte, cea mai protejată zonă, este zona A, acolo unde echipele de cercetători fac studii asupra florei și faunei. Lucrările silvo-tehnice au loc în zona B, iar activitățile turistice sunt permise în Zona C. Și deja teritoriile unde sunt amplasate satele și orașele fac parte din cea mai liberalizată zonă din tot parcul național - zona D. Însă, dacă aici urmează să aibă loc lucrări ce pot afecta mediul, cum ar fi construcțiile, este nevoie de coordonarea lor cu administrația parcului.

Gestionarea parcului presupune și cheltuieli. În acest an, instituția a primit, de la Ministerul Mediului, 5 milioane de lei, deși a cerut de două ori mai mult.

„Dacă să vorbim despre studiul care s-a făcut pentru anul 24, a fost elaborat bugetul prin niște argumentări, atât economice, cât și științifice, de 11 milioane. Dar având în vedere bugetul, cunoaștem că bani nu prea sunt în bugetul de stat, a fost limitat cu o sumă de 5 milioane. Noi nu putem influența la aceasta și împărțim prioritățile. Luăm prioritățile care putem să le facem cu sumele acestea pentru a efectua toate sarcinile care ni le-am pus în planul de acțiuni. Noi în fiecare an facem planul de acțiuni, pe perioade, pe un an de zile, și având în vedere că s-a micșorat acest buget, noi luăm prioritățile și vedem deja mai departe cum o să fie”. 

Conducerea instituției își dorește ca, în viitor, Parcul Național Orhei să ajungă în cartea parcurilor europene. 

Un reportaj de Gabriela Ursu 

Imagine și montaj de Vlad Glinjan

19 octombrie 2024, ora 20:57

Salariile mici ale actorilor de la noi îi plasează în categoria celor vulnerabili. Pentru a-i ajuta, într-o oarecare măsură, acum 17 ani, Uniunea Teatrală a oferit un teren, pe care avea gratis de la primăria Chișinău, unui dezvoltator imobiliar. În schimb, acesta urma să construiască actorilor apartamente la preț atractiv, iar restul - să le vândă la cost de piață altor doritori, pentru a-și acoperi investițiile. 

Cu greu, complexul a fost finisat, dar nici în momentul de față recepția finală nu a avut loc. A fost numit și un administrator special, pentru că firma intrase în insolvență, din cauza problemelor financiare, ce împiedicau continuarea lucrărilor. Potrivit planului de restructurare, validat în instanță, actorii urmau să achite sume în plus. Unii au acceptat, alții însă șiau retras banii. Printre ei este și Sergiu Finiti, care, cu ajutorul unui avocat, a reușit să-și scoată cei 14 mii de euro, pentru un apartament cu două camere. 

„Căsuța noastră, cuibușor de nebunii, te așteaptă ca să vii. Oh, Doamne, Nu m-a mai așteptat. Am 72 de ani, dintre care 15 ani i-am pierdut așteptând casa. Ni s-a promis, conform contractului, erau niște povestiri că timp de un an, totul va fi gata, va fi ieftin, nu fiți proști. Ne-am aventurat, dar nici până acum nu e gata. Am dat 14 mii, apartament cu 2 camere, la acel preț. Banii mi s-au devalorizat, totul s-a scumpit”, spune actorul Sergiu Finiti.

Complexul locativ, în care urma să aibă apartament și actorul Sergiu Finiti, alături de alți zeci de artiști, a început să prindă viață în 2007. A fost gândit ca un proiect de locuințe accesibile pentru reprezentanții Uniunii Teatrale din Moldova. Pentru aceasta, uniunea a oferit companiei de construcție Ecosem Grup SRL un teren de pe strada Băcioii Noi, pe care, la rândul ei, îl primise gratuit de la primăria Chișinău. Dezvoltatorul urma să contruiască apartamente actorilor la preț mic, vorbim de prețuri ce începeau de la 200 de euro, pentru fiecare metru pătrat, în două dintre cele patru blocuri ale complexului imobiliar. 

„- Prin ce împrejurări ați ajuns să investiți aici? - Am fost amăgiți simpatic. Naiv fiind, mi-a părut că e o variantă bună. Cu mare greu, mi-am restituit banii. Mersi avocatului. După 15 ani, am reușit. Nu am ajuns până la judecată”.

Complexul nici astăzi nu este dat în exploatare. 

„Treceam pe aici și mă uitam că sunt doar schele, mă întrebam când se va termina toată treaba asta. Pe dinafara arată bine, pe interior e Doamne ferește. Iaca acesta mi se promitea jos, dar vă spun că ridicai mâna și dădeai de tavan. Apoi mi s-a propus altul, dar trebuia să mai dau bani mulți. În primul rând, din teatrul Satiricus, mai mult de jumătate au investit. Unii nu au mai ajuns să-și vadă locuințele. S-au prăpădit. Mișu Curagău, luase și pentru fiică. Iaca nu știu dacă ea și-a restituit banii. 

Văd că sunt câteva apartamente care au locatari... Păi, unii nu au mai avut răbdare și au început să facă reparație. Au plătit, e al lor. Mie îmi făceau scandal când am cerut banii înapoi. Apoi ni s-a cerut încă 3 mii, dacă vrem să ne luăm apartamentul. - Văd aici că scrie Complex Teatral. - Am venit într-o zi, să-mi văd apartamentul, dar paznicul zice că el nu are chei. Mi-a zis că asta e casa lui Grecu, cu el discutați”.

Nu am putut intra în bloc, dar am reușit să purtăm o scurtă conversație cu o femeie care ieșise la balcon, după ce ne-a văzut în curte. 

„- V-au promis, o să rezolve cu gazul...? Eu din câte știu... - Au promis că de luna viitoare. - De luna viitoare... - Clădirea, din câte cunosc, nu a fost dată în exploatare... - Nu”.

Un alt actor care a dat bani pentru un apartament în acest complex este Vitalie Țapu.

„- La nivel de judecăți. V-ați recuperat ceva bani? Nu. Mi-au sechestrat și mașina. Doi ani a fost blocată la Trușeni. Eu am plătit suma în câteva tranșe, pe urmă mi-au calculat încă 7 mii de euro. O parte dintre actori au plătit, alții și-au scos banii. Prima tranșă a fost în 2007. Eu nu am putut achitat toată suma. Ei au reziliat contractul unilateral, au pus sechestru. - Ce sumă ați dat? - Sincer nici nu mai știu. Sunt peste 20 de mii de euro. Ori 26 de mii. Îi vorba, cu toate cheltuielile, am trecut de 30 de mii, dacă nu chiar 40 de mii”. 

Compania care a construit complexul este Ecosem Grup SRL. Potrivit bazelor de date publice, aflăm că, în trecut, firma a fost administrată de Adrian Rucan, iar mai apoi de soția acestuia. De șapte ani, compania, care se află în insolvabilitate, are un administrator special, Vladimir Balan. Am discutat de două ori, la telefon, cu Adrian Rucan, încercând să-l convingem să ne dea un interviu la cameră. A refuzat de fiecare dată. 

„- Clădirea este dată în exploatare? - Stați puțin. Dvs faceți ingerință în afacerile mele. Eu, de exemplu, nu vă dau voie să scrieți despre compania mea și despre proiectul meu”.

Rucan ne-a mai prevenit că riscăm un proces de judecată dacă vom scrie denaturând informațiile. În schimb, ne-a îndemnat să trimitem solicitare pe adresa companiei, ceea ce am făcut. Însă, la ora publicării acestui material, nu am primit încă răspunsurile. Acum un an și jumătate, omul de afaceri a fost reținut de Centrul Anticorupție, fiind bănuit de trafic de influență și corupere activă, dosarul neavând o finalitate, deocamdată. Acesta, la rândul lui, a negat acuzațiile, fiind un dosar fabricat.

Din discuția cu administratorul special al companiei de construcție, aflăm că una dintre problemele ce au dus la insolvență a fost și structura terenului. Compania care a evaluat starea acestuia ar fi oferit date eronate și, în loc de 6 metri pentru săparea fundamentului, a fost nevoie de 18 metri, din cauza apelor subterane. Deci, de trei ori mai multe cheltuieli. Lucrurile nu au mers bine nici atunci când s-a ajuns la vânzarea apartamentelor, îmi spune administratorul.

„Noi suntem în proces de insolvabilitate, e plan de restructurare, în baza căruia finalizăm construcția, ca sunt patru blocuri acolo. Conform planului, si-au asumat responsabilitate si debitorul și creditorii. Debitorul și-a asumat să termine construcția, iar creditorii să achite datoriile, conform contractului încheiat și al planului de restructurare. - Asta a însemnat creșterea preturilor? - Nu creșterea, dar achitarea diferenței de preț. Oamenii nu au fost puși să achite plăți în plus, pentru că banii au fost folosiți nu conform destinației, dar pentru că o bună parte din contracte, din două blocuri, au fost încheiate la preț foarte preferențial, cu 200 de euro m2. În situația în care doar sinecostul, în acea perioadă, era de 380 de euro m2. 

Din explicațiile lor, acesta și a fost temei de declararea a insolvabilității, s-a constatat că ei au mizat că restul a două blocuri le vor vinde la preț comercial, dar lucrurile nu au fost chiar așa. Planul prevede că toți urmează să achite în termen de 3 luni diferența de sinecost, ca compania să poată relua construcția blocului si termina lucrările. Cine nu dorește, sunt în drept să renunțe. Asta înseamnă că apartamentele alea se vând către alți oameni, nu către actori, UNITEM este în pierdere? - Nu chiar, ei lotul tot gratuit l-au primit de la primărie”, zice administratorul Vladimir Bălan.

În curând, mai dă asigurări administratorul special, complexul imobiliar urmează a fi dat în exploatare. 

„La momentul de față, ce-i împiedică să dea blocul în exploatare? - Nimic practic, construcția este gata. A mai fost un bloc la Ciocana, l-am terminat pe acela, am dat în exploatare. AST nu a lucrat doi ani, nu a dat nimic în exploatare, de jumătate de an lucrează și actele trebuie să faca actele din nou. De la o zi la alta se va da în exploatare”.

Pe de altă parte, președintele uniunii, Sandu Grecu, afirmă că, în cazul în care actorii ar fi fondat o asociație, deznodământul putea să fie cu totul altul.

„Oamenii au intrat în relații directe cu compania. Cum dumneavoastră, de pildă, ați încheia un contract cu orice companie de construcție, în care dumneavoastră intrați în relații directe cu compania. Când au intrat în restructurare, oamenii care au dat toți banii, practic au fost validați la judecătoria botanica, unde au fost validați și li s-a confirmat că ei au dreptul la apartamente și la investițiile care le-au făcut. Acum compania urmează să le dea logic apartamentele, ceea ce blocul este deja construit. Și noi insistăm acum în uniunile teatrale, pe toate căile legale, de a impune să dea în exploatare clădirea, fiindcă o parte de oameni deja locuiesc acolo, o parte așteaptă să le se dea cheile și să intre”.

Grecu mai spune că firma a fost cea care a oferit acest preț avantajos, pentru procurarea locuințelor, nu uniunea. 

„După cum am spus, noi am cedat un teren, iar ei trebuie să construiască pentru oamenii noștri, deoarece nu s-a plătit pentru teren. În contul terenului am obținut un preț accesibil pentru artiști. Mediu era 275 de euro metru pătrat în perioada aceea. Și a fost practic. Greșeala, dacă nu se dădeau banii direct lor, ci se forma asociația, atunci vă dați seama că nu lucrează, antreprenorul se aruncă și se ia alt antreprenor și se merge mai departe. Aici e greșeala cea mai mare care este. 

Noi, practic, oamenii au dat banii și uniunea teatrală n-a mai avut acces la contabilitate și la relațiile în care au intrat oamenii cu această companie. - Da, domnul Grecu, dar tot procesul ăsta durează de aproape 20 de ani. - Da, da, da. Noi acum ne aflăm în... o parte de oameni au dat la judecată și îi impunem prin judecată să dea în exploatare și sperăm ca... Dar iarăși, aceasta au dreptul oamenii, cei care au dat banii, ei au fost validați și ei sunt investitorii, ei concret”.

Dintre cele peste 300 de apartamente, practic jumătate urmau să fie pentru actori. Dar, după ce au apărut problemele, unii au renunțat, cerând recuperarea banilor investiți. Președintele uniunii consideră că, probabil, au rămas vreo sută de actori. 

„ - UNITEM-ul rămâne în pierdere pentru că a dat terenul contra apartamentelor construite, dar dacă actorii se dezic de apartamente toți, cine este în pierdere? - În primul rând, ca absurd, actorii, nimeni nu. El ar vrea să facă așa ceva, fiindcă prețurile astăzi pe piață sunt destul de mari. Și probabil este, cred că asta e unica de ce nu vrea să dea clădirea. - Ca să renunțe oamenii, da? - Da. Că atunci, întrebarea mea este, nimeni nu vrea să renunțe în primul rând. Oamenii au băgat bani în 2008, 2009, 2010. Vă dați seama cât timp a trecut. Și mulți oameni deja locuiesc. Acolo, în primul rând, sunt vreo 10-15 actori care locuiesc deja. Și, trei, nimeni nu vrea. Cei care au vrut s-au retras și și-au luat banii. Iar ceilalți nu vor. Și ei vor și apartament fix. Scopul nostru a fost să facem o casă ieftină pentru actori”. 

Pentru a-și întoarce investițiile, în jur de 20 de actori, printre care și Sergiu Finiti, au apelat la avocatul Vlad Pantaz. Din spusele lui, majoritatea au reziliat contractele cu firma de construcție și au cerut restituirea banilor. Aproape toți șiau primit sumele. 

„Am mers în instanță, am depus cerere, în felul acesta i-am obligat. - Dl Finiti spunea că nu s-a ajuns în instanță. - Cum nu? S-a ajuns, dar a fost așa: dacă ne întorc banii, retrag cererea”.

Acest caz nu este singular, deseori jurnaliștii au scris despre cazuri similare, cu oameni care așteptau cu anii ca să-și primească locuințele plătite. Începând cu anul 2019, legislația din domeniu a fost modificată astfel încât investitorii să fie mai protejați. 

„Am întâlnit situații în care investitorii, pentru că asta sunt cei care dau banii, au titluri executorii, dar nu-si pot recupera banii. - Vedeți că în 2019, s-a schimbat Codul Civil, iar investitorii nu mai încheie contracte de investit, dar de cumpărare, el devine proprietarul bunului. Indiferent cât procent e construit din bloc”. 

De-a lungul anilor, zeci de companii de construcții au intrat în insolvență, motivul de bază fiind probleme financiare. Cele mai multe au fost în perioada crizei financiare din 2008. 

Un reportaj de Constantin Niculae și Veronica Gherbovețchii
Imagine și montaj de Vlad Glinjan