În sala de judo a manejului de atletică ușoară, povestea impresionantă a judocanului nevăzător Ion Basoc prinde viață. Originar din Dănuțeni, raionul Ungheni, Ion Basoc și-a transformat deficiența într-o forță motrice, ajungând campion european și premiant la numeroase turnee internaționale de anvergură. Iar recent, Ion Basoc a aflat că va participa și la Jocurile Paralimpice de la Paris 2024. Istoria sa de succes a descoperit-o jurnalistul TV8, Stas Cernavca, în cadrul emisiunii „Campionii”.
Provenind dintr-o familie cu trei copii, Ion își amintește cu drag de copilăria sa fericită și simplă, petrecută în Dănuțeni alături de mulți prieteni. Încă de mic, era pasionat de fotbal, jucând adesea la bloc după școală.
„De mic copil mi-a plăcut fotbalul, jucam la bloc. După școală lăsam ghiozdanul acasă, și plecam să jucăm fotbal pe stadion, veneam obosit acasă și făceam temele. Asta a fost singura pasiune. Nu aveam atunci idei in cap de sporturi cu oameni profesioniști sau sporturi de rang înalt”.
Cu șapte ani în urmă, viața lui Ion a fost zguduită de o pierdere treptată și inexplicabilă a vederii. Diagnosticat cu atrofie a nervului optic, Ion și-a pierdut complet vederea la doar 19 ani. Deși a fost un șoc emoțional imens, el a găsit puterea să continue, evitând depresia și dedicându-se sportului.
„Deja sunt 7 ani de când am rămas fără vedere. Am rămas doar cu ceață în ochi, pot să văd doar umbre, dar nu pot deosebi absolut nimic. Mă bucur foarte mult că Dumnezeu mi-a dat multă răbdare, mi-a dat foarte multă încredere, ca să nu cad în depresie și să mă apuc de lucruri urâte. Da, la început a fost foarte greu, ridicam mâinile în sus și nu le vedeam și nu înțelegeam de ce nu le văd, asta a fost cea mai importantă întrebare, de ce nu văd. Nici până acum nu am răspuns la asta, atunci mi s-a pus atrofia nervului optic. Mi-a spus că șansele sunt minime. Eu țin minte că atunci un medic din Italia mi-a spus că dacă am dorință să fac sport, oricare fel de sport, însă vederea cu timpul înapoi nu o sa apară”. povestește Ion.
În ciuda provocărilor, Ion a reușit să se califice la Jocurile Paralimpice de la Tokyo în 2021, unde a ocupat locul șapte. Acest succes l-a motivat să continue să lupte pentru medalii, dovedind că dorința și munca asiduă pot depăși orice obstacol. Anul 2023 a adus o altă victorie importantă pentru Ion, care a devenit campion european la para judo în Rotterdam, Olanda. În momentul în care imnul țării a răsunat pe podium, Ion a simțit o bucurie de nedescris.
„Până la această medalie de aur am avut două medalii de bronz, la Grand Prix și la campionatul european. Eu gândeam că doar bronz o să am toată viața, dar când ieși pe piedestal și cântă imul țării, asta e ceva de nedescris, E un moment foarte surprinzător, plus că adversarul era foarte titrat. Adică el mi se pare că din nou e campionul european, dacă nu greșesc. Ilham Zachiev a fost în finală”, își amintește el cu emoție.
Pandemia de COVID-19 a fost o perioadă dificilă pentru Ion, care a trebuit să se întoarcă acasă la Ungheni, unde s-a antrenat în condiții limitate. În acele momente de restricții și dificultăți financiare, Ion a fost tentat să renunțe la sport. Cu toate acestea, sprijinul familiei, antrenorilor și prietenilor l-au ajutat să depășească aceste provocări și să continue să lupte.
„Eu atunci lucram în Chișinău, a început COVID-ul în martie, deja eram nevoit să plec înapoi în Ungheni acasă, cantinele erau închise, nu se putea să ieși în parc, cu cineva să alergi, nu puteai să faci absolut nimic, adică în aer liber, tot deja era închis. Am plecat în Ungheni, deja de acolo făceam sport cu doi prieteni, pe Viber aveam indicațiile să fac în casă câteva exerciții. A fost foarte complicat, deoarece anume atunci, în COVID am vrut să las sportul, am vrut să pun punct. Bani nu aveam, nu aveam financiar cu ce trăi, nu aveam cu ce cumpăra hrană, medicamente, alimente, cum să fac sport. Și am pus punct, dar cu timpul am vorbit cu antrenorul meu, m-am mai gândit și m-am întors în sport, dar a fost greu”, spune Ion.
Relația sa cu Oleg Crețul și Vitalie Gligor, doi mentori și prieteni apropiați, a fost esențială pentru dezvoltarea sa ca sportiv. Ei l-au ghidat și l-au susținut constant, devenind pilonii de fier în viața sa. Fratele său, Dănuț, a jucat și el un rol crucial în susținerea morală și financiară a lui Ion.
Pe lângă succesele sportive, Ion a trebuit să facă față și provocărilor financiare. În 2018, el primea o pensie de invaliditate de 1.500 de lei pe lună, sumă insuficientă pentru a se întreține. Cu timpul, sumele primite din partea statului au crescut, dar nevoile sale ca sportiv de performanță rămân considerabile, incluzând cheltuieli pentru antrenamente, alimentație, medicamente și recuperare.
În ciuda dificultăților, Ion Basoc continuă să-și urmărească visul. Calificat la Jocurile Paraolimpice de la Paris, Ion speră să obțină medalii și să aducă mândrie țării sale. Determinarea sa de a munci asiduu și de a-și depăși limitele proprii îl transformă într-un exemplu de curaj și perseverență pentru toți cei care îl cunosc.
„Acum a rămas să mă bat singur pe mine, să pot câștiga psihologia mea. Asta a rămas. Dacă o să trec de mine ca adversar principal, o să fie foarte ușor. La început e greu când faci primul pas și te cobori. Nu îți dai seama ce sport e acesta, de unde a apărut acest gen de sport”, afirmă Ion cu hotărâre.
