12 octombrie 2024, ora 21:09

Cazul fetei de 11 ani, care a devenit mamă mult prea devreme, este șocant din mai multe motive. Cel care a violat-o este tatăl ei vitreg, în grija căruia se afla, pentru că mama ei era plecată la muncă, peste hotare. Despre abuzuri, care au fost 6 la număr, conform probelor procurorilor, știa fratele ei mai mare, însă, de frică, a decis să tacă. 

Fata, deși frecventa școala din sat cu regularitate, a fost depistată însărcinată abia când era în 7 luni, datorită unui părinte. Iar ultimul viol a avut loc cu puțin timp înainte ca victima să nască și în timp ce mama fetei se întorsese deja acasă. Pe de altă parte, agresorul a declarat instanței că relațiile erau benevole, plus că fata mai și primea bani pe deasupra. Ce lecție au învățat autoritățile de nivel local și raional din această tragedie? Este întrebarea la care am vrut foarte mult să aflăm răspuns.

Despre cazul fetei care a adus pe lume un copil, la doar 11 ani, s-a aflat abia după ce nașterea a avut loc. Medicii de la Institutul Mamei și Copilului, acolo unde a fost internată mica lăuză, anunțau că procesul a decurs bine, fără complicații.

„În instituție a fost acordată toată asistența medicală și psihologică posibilă. Asta a permis ca atât mama, cât și copilul născut, să fie deja externați cu bine la domiciliu”, spune purtătorul de cuvânt al Institutului Mamei și Copilului, Maxim Cazacu.

Fata a născut la mijlocul lunii ianuarie, iar în acel moment încă nu se știa cu certitudine cine este tatăl copilului. 

„La 13 decembrie, poliția din a fost sesizată de reprezentanții unui centru de sănătate din raion care ne-au comunicat că, în urma examinării unui control medical a unei minore de 11 ani, s-a constatat că aceasta este însărcinată. Pe cazul dat a fost pornită o cauză penală pentru viol săvârșită asupra unei persoane care nu a atins vârsta de 14 ani. În cadrul cercetărilor urmează a fi efectuate acțiuni procesuale pentru stabilirea tuturor circumstanțelor. Totodată, a fost inițiată procedura de audiere a minorei în condiții speciale”, a zis purtătoarea de cuvânt a IGP, Diana Fetco.

Inițial, ea dăduse vina pe un băiat mai mare, dintr-un alt sat, dar, deși oamenii legii au încercat să-l găsească, nu au mai reușit. În cele din urmă, printr-o probă ADN, s-a aflat că fata a rămas însărcinată de la tatăl ei vitreg. Bărbatul, în vârstă de 49 de ani, rămăsese să aibă grijă de ea, și de frații ei, după ce mama lor plecase la muncă peste hotare. După confirmarea paternității, care a arătat o certitudine de 99,9%, acesta a fost reținut și acuzat de viol. În fața jurnaliștilor, bărbatul a refuzat să dea orice comentariu. 

Dosarul a fost examinat în instanță timp de trei luni, iar la final, completul de judecată l-a condamnat la detenție pe viață. Am consultat și noi sentința, din care am aflat că tatăl vitreg a fost învinuit în șase episoade de viol. 

Primul abuz a avut loc la sfârșitul lunii martie, iar ultimul în luna ianuarie, în primele zile, când fata era deja pe punctul de a naște. Potrivit mărturiilor din dosar, inculpatul a aflat despre sarcină în luna august și tot atunci a încercat să aplice metode despre avortare, care nu au dat rezultat. I-a cerut fetei să bea inclusiv oțet pentru a opri sarcina. În tot acest timp, copila mergea la școală, dar primele indicii, pentru cei din jur, despre faptul că ar putea să fie gravidă, au început abia în luna noiembrie, la Balul Bobocilor. 

După ce autoritățile locale au reușit să obțină acordul mamei pentru a o verifica pe fată, în luna decembrie, medicul ginecolog a constatat că fata era în 33 de săptămâni de sarcină. După ce s-a constatat fapta, în țară a revenit și mama minorei. Femeia și-a luat fiica de la Centrul de Plasament și a adus-o acasă. Însă, chiar dacă se afla pe loc, acest fapt nu l-a împiedicat pe inculpat să mai abuzeze sexual fata. Cităm un fragment din sentința de judecată:

„Ultima dată a fost când eram însărcinată, în ianuarie. Mama a fost în ***** cu fratele mai mic să-i scoată o măsea. Pe fratele mai mare l-a trimis la magazin, tata vitreg i-a spus să meargă la magazin pentru că el vrea relații cu mine. Fratele mai mare știa”. 

Pe de altă parte, inculpatul a declarat în instanță că relațiile sexuale au fost cu acordul fetei și neagă că au fost 6 episoade. În prezent, după ce a fost condamnat la închisoare pe viață, inculpatul se află la Penitenciarul 13, acolo unde își ispășește deja pedeapsa. Am încercat să înregistrăm un interviu cu acesta, dar a refuzat.

Și cu avocatul familiei victimei am încercat să discutăm, pentru a afla ce pași vor fi întreprinși în continuare, dar la fel nu a dorit să ofere comentarii. Recent, am revenit în localitatea unde s-a produs infracțiunea, intenția noastră a fost să discutăm cu autoritățile locale despre lecțiile învățate.

„Suntem în satul în care a avut loc acest caz, care a bulversat opinia publicată. Am revenit aici la 9 luni distanță, după ce fata de 11 ani a născut. Vrem să aflăm de la principalele autorități ale satului - primarul, asistenta socială, directoarea școlii și polițistul de sector - ce măsuri au fost luate ca astfel de situații să nu se mai repete”.

De la secretara primăriei, am aflat că primarul nu se află în țară, iar ea, fără acordul lui, nu oferă niciun comentariu. Am încercat să-l contactăm la telefon, însă nu ne-a răspuns. Am lăsat un mesaj, în speranța că ne va contacta, dar acesta a fost doar citit.

Am telefonat a treia oară primarul localității, însă acesta nu ne-a răspuns. Am încercat să discutăm cu secretara și asistenta socială din localitate, însă acestea au refuzat să ne vorbească fără acordul primarului.

Am mers și la polițistul de sector din localitate, dar nu l-am găsit la fața locului.

În cele din urmă, am reușit să vorbim la telefon cu directoarea adjunctă a școlii.

„Fetița merge la școală, fetița e bine. Fetița e copilul cel de clasa 6a care ar trebui să fie. Învață pe 6, pe 7, așa cum a învățat. Totul este bine, slavă Domnului că a trecut peste toate... și noi ca profesori, și fetița. Asta s-a întâmplat. Am lucrat mult cu dânsa și acuma se lucrează. Altceva nu vă pot spune. Cu noi se lucrează ca cadre didactice. Avem până la anul nou niște seminare de prevenire a cazurilor acestea, cu profesorii facem. De la direcția Chișinău vine o doamnă.

- Vreau să vă întreb, cum credeți, în acel moment la ce trebuia să atragă atenția cadrele didactice, pentru că asta s-a depistat foarte târziu? - Bun, dvs. v-ar fi trecut prin gând că un elev de clasa, de 11 ani, să-i atrageți cumva atenția, că ceva s-a schimbat? - Da, dar totuși schimbări oricum sunt, atât timp cât cu fiecare lună... - Copilul a venit după vacanța de vară, normal, ca un copil la școală. Septembrie, octombrie și noi în noiembrie depistat. Eu cred că nu s-a depistat târziu de către cadrele didactice.

De bănuit nouă nu ne-a dat. Eu știu că peste tot suntem puși noi ca cei mai vinovați, dar credeți-mă, eu am dus sarcina la doi copii, eu nu am văzut sarcina în ea. Chiar când s-a depistat, eu am spus: hai să nu vorbim, că nu cred. Așa că, da, eu știu că dintr-o parte e bine că, cum așa nu s-a observat? Iaca așa, nu am observat. Nu s-a observat”, ne-a spus directoarea adjunctă a gimnaziului, Larisa Dodon.

De la șefa direcției educație a raionului, am aflat că elevei i s-a oferit un program de studii special, adaptat noului statut, fiind încurajată să continue studiile.

„Noi ca comunitate locală ne-am văzut misiunea în a fi foarte flexibili pentru a asigura posibilitatea acestui copil, acestei eleve, să poată să-și urmeze parcursul școlar. De aici a venit și flexibilitatea în orarul organizării frecvenței către școala acestui copil, cu pauze mai mari care erau necesare, ținând cont de sarcina pe care o avea eleva respectivă. Cadrele didactice s-au dovedit a fi foarte înțelegătoare ca să organizeze în afara orelor de program obligatoriu, pentru susținerea, suportul și asistența de care a avut nevoie acest copil pe domeniul cunoașterii materialelor de studii, pe domeniul asistenței psihologice. 

Iată pe acest al doilea domeniu s-au dovedit a fi foarte active ONG-urile din domeniul protecției copilului, serviciul republican de asistență psiho-pedagogică, ombudsmanul copilului, centrul de informare și documentare în domeniul dreptului copilului. Toate aceste instituții, ne-au ajutat ca în calitate de cadre didactice, colectiv pedagogic să găsim cea mai potrivită și necesară, și utilă măsură pentru a fi în suportul copilului care se afla în situație de risc”, spune Elena Gonța.

Funcționara recunoaște că este nevoie de mai multă implicare și pregătire din partea cadrelor didactice pentru a identifica la timp posibile cazuri de risc.

„Urmează să învățăm în continuare să fim mai atenți către toți copiii care ne înconjoară și cred că mai multe seminare, ore de instruire care au fost organizate în situația în care ne-am aflat ceva timp în urmă, vor fi ca o armă în plus pentru cadrele didactice din raionul nostru pentru a putea să fie mai precauți în problema riscului care poate interveni copiilor”. 

Și pentru cei care gestionează munca asistenților sociali, acest caz a fost un exemplu clar că mecanismul de protecție a copilului nu a fost activat la maximum.

Un reportaj de Gabriela Ursu 
Imagini și montaj de Vlad Glinjan

02 decembrie 2024, ora 10:04

Cum arată viața unor părinți care-și pierd un copil? E greu de imaginat, aveți dreptate. Dar cum arată viața unor părinți care-și pierd copilul și așteaptă de ani buni ca justiția să facă lumină și acest lucru încă nu se întâmplă? Este drama pe care o trăiește de șase ani o familie din Capitală. Soții Borș au rămas fără primul lor fiu, în urma unui accident rutier, produs lângă aeroport în 2018. Justiția îl acuză pe șoferul care a lovit mașina în care se afla copilul, pentru că ar fi condus cu viteză excesivă. Pe de altă parte, acesta se apără și insistă că el se deplasa pe drum cu prioritate. Din cele aproape 60 de ședințe fixate în acest dosar, o bună parte nu au avut loc. Iar pentru a participa la ele, părinții trebuie să vină din Irlanda, unde se află de mai multă vreme. 

Accidentul, ce s-a produs într-o seară de august, în Capitală, a luat viața unui copil. Marius Borș, un adolescent de 15 ani, se afla în mașina tatălui său, care era la volan. La intersecția dintre străzile Băcioii Noi și Dacia, automobilul lor a fost lovit lateral de un alt mijloc de transport, un BMW. Acesta era condus de Alexandru Stepanciuc, un fost angajat al sistemului penitenciar. În urma impactului, băiatul a fost aruncat la circa 20 de metri distanță. 

Atunci, a fost pornită o urmărire penală pentru a se stabili cauzele acestui accident și gradul de vinovăție al lui Stepanciuc. Deși cazul a avut loc în anul 2018, deci cu șase ani în urmă, dosarul s-a împotmolit în prima instanță. 

„Astăzi are loc încă o ședință pe dosarul Stepanciuc, am venit din Irlanda. Iarăși am așteptat la ușile judecății o jumătate de oră ca să fie ședință, dar până la urmă au anunțat că nu o să fie ședință, din cauză că sunt alte dosare. De acum, pe data de 15 la ora 4, iar altă ședință. Trebuie să mai stau încă săptămâna asta, până la sfârșit s-o pierd. Timp pierdut”, ne-a spus tatăl lui Marius, Sergiu Borș.

Sergiu Borș ne-a spus că a obosit de tot acest proces ce pare interminabil, el fiind nevoit să vină din Irlanda pentru a participa la ședințele în care speră să obțină dreptate pentru fiul său. De asemenea, acesta acuză avocatul inculpatului de faptul că încearcă să tergiverseze acest dosar prin tot felul de metode, acum cerând o nouă expertiză tehnică, proces care este unul de durată.

„Așteptăm să vedem ce o să ne spună judecata, fiindcă nu știm ce măsuri o să se întreprindă mai departe. După expertiza a treia care nu a fost, noi nici nu am dorit-o ca atare, ea nu a fost de folos cu nimic, deoarece vitezele au fost, greutățile mașinilor tot au fost. De două ori au fost expertize care au arătat că acolo a fost viteză foarte mare și nu a fost necesară această expertiză. Se primește că tot anul ăsta e pierdut numai pentru ședințe așa, venite, duse, fără nici un folos. Iar un an de zile pierdut și ieșim la concluzia că se tergiversează și se tergiversează, ca să treacă timp”.

Și avocata familiei Borș afirmă că acest dosar este tergiversat intenționat.

„Eu rămân pe poziția că dânșii tergiversează acest dosar, că au intențiile lor. Dar, nu este corect, știți cum se spune, cine comandă muzica, acela plătește. Nu a fost inițiativa noastră să fie efectuată încă o expertiză, totul foarte bine a fost stabilit prin două expertize care au avut loc. Doi la mână, întrebările au fost cerute de la noi, nu ne-am dorit noi foarte mult să le punem. Toate aceste întrebări au fost examinate în cadrul ședinței judiciare, iar dacă dumnealui a avut întrebări trebuia să le dea atunci. Dar revin, cine a comandat expertiza, acela o plătește”, zice avocata familiei Borș, Ala Raevschi.

O expertiză tehnică anterioară ar fi relevat că, în timpul accidentului, BMW-ul ar fi avut mai mult de 100 de kilometri la oră, pe o porțiune unde limita impusă este de 50 de kilometri la oră. Judecătoarea a acceptat să fie efectuată încă o expertiză tehnică, a treia la număr, dar care nu a mai fost efectuată. Și asta pentru că inculpatul nu a achitat pentru efectuarea ei, fiind vorba de aproape 80 de mii de lei.

„Ați cerut a treia expertiză, de ce ea nu a fost achitată? Puteți să vorbiți măcar puțin? - Aveți acces la documente, noi am pus doar două întrebări pe care trebuie să le achităm, nu trebuie să achităm 38 de întrebări care sunt puse de către... - Este a treia expertiză, dumneavoastră ați cerut-o și trebuia să o plătiți, care este motivul? - Nu dispun de suma necesară, 4 mii de euro ca să achit pentru întrebările. - Deci dumneavoastră nu sunteți de acord cu întrebările puse. - Nu, nu sunt de acord”, a spus inculpatul Alexandru Stepanciuc.

Inculpatul și apărătorul său au solicitat ca suma să fie împărțită, dar instanța a decis să respingă această solicitare. 

„Instanța de judecată dispune: Cererea apărătorului Luca Alexandru cu privire la divizarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizei în cauza penală de invinuire a cetățeanului Stepanciuc Alexandru, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 264, aliniat trei, litera b din Codul Penal al Republicii Moldova, se respinge ca neîntemeiată”, spune judecătoarea Vasilisa Muntean.

„De fapt, pe parcursul examinării cauzei, atât la faza de urmărire penală, cât și în instanța de judecată, noi am optat pentru două, trei întrebări. Celelalte întrebări au fost puse de către oponenții noștri. Două întrebări care au fost și sunt necesare pentru justa soluționare a cauzei, dat fiind faptul că în primele expertize au fost depistate anumite neajunsuri sau au fost stabilite circumstanțe noi, care au importanță pentru justa soluționare a cauzei. Cu referire la ultima expertiză care nu a fost efectuată, noi am solicitat două întrebări, openenții noștri au solicitat celelalte, în final, la experți au parvenit 38 de întrebări. Costul acestor întrebări s-a ridicat la aproape 80 de mii”, a menționat avocatul lui Alexandru Stepanciuc, Alexandru Luca.

Avocatul lui Alexandru Stepanciuc ne-a declarat că clientul lui pledează nevinovat, considerând că acesta este acuzat pe nedrept. Poziția lor este că tatăl lui Marius s-ar face vinovat de impact, pentru că, în timp ce vira, nu ar fi cedat trecerea. 

„Este primul caz în practica judiciară a Republicii Moldova când, persoana care are prioritate în deplasare, este acuzată de comiterea infracțiunii, în coraport cu persoana care avea obligațiunea de a ceda trecerea. Clientul meu avea drept prioritar, iar celălalt participant era obligat să îi cedeze trecerea”.

Pe de altă parte, un expert al Centrului Național de Circulație Rutieră, Vasile Onceanu, cu care am discutat la una dintre ședințele din acest dosar, a declarat că accidentul s-a produs din cauza vitezei excesive a BMW-ului. Pentru că dacă ar fi avut 50 de kilometri la oră, regulamentar, impactul nu s-ar fi produs, iar mașina în care se afla Marius ar fi reușit să traverseze, fără să se lovească între ele. 

„Vedeți, la noi în Moldova avem așa avocați, care introduc diferite mișmașuri, așa le spun eu, prin care tot caută să întindă timpul și să nu mai aducă lucrurile la final.Cu așa avocați ca Luca, e greu de ajuns la final. Dar eu sper ca dreptatea să fie pe primul plan și să ajungem la final”, spune Sergiu Borș.

Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă și ce presupun aceste expertize tehnice, am contactat Centrul Național de Expertize Judiciare. Potrivit directoarei instituției, experții judiciari constată diferite circumstanțe în care s-a produs un accident rutier. 

„Cel mai des la noi se adresează ordonatorii, ordonatorii asta este organul judiciar, fie instanța, fie procuratura, fie ofițerul de urmărire penală. Sau, câteodată se rezolvă în contravențional chestiile astea. Care era viteza de mișcare? Avea posibilitate tehnică să evite impactul? A văzut obstacolul, la care distanță l-a văzut? Și așa mai departe. Sunt și expertize care stabilesc defectele. A avut loc apariția defectului ăsta după accident la automobil, sau era deja defectat și din cauza asta s-a produs accidentul? Adică legătura cauzală. Deci aici este un cuplu sau un complex de întrebări care, dar încă o dată vă spun, nu expertul pune întrebări. Întrebările le înaintează instanța, organul de urmărire penală sau procurorul”, zice directoarea Centrul Național de Expertiză Judiciară, Olga Cataraga.

Durata acestor expertize este influențată de mulți factori. Și lipsa de personal se poate răsfrânge asupra perioadei.

„La moment noi avem cinci experți judiciari care sunt specializați în autotehnică. Unul este stagiar, o persoană a absolvit în România Universitatea Politehnică și acum trece stagiu ca să-și capete licența la genul dat de expertiză. Numărul de expertize noi nu-l putem spune. Putem să facem 100, 200, 10, 15, tot depinde de volumul de lucru care trebuie să-l facă expertul pentru a soluționa întrebările. Expertul activează respectând anumite principii, unul din principii este plenitudinea și obiectivitatea cercetărilor. Noi avem, de exemplu, o ultimă expertiză care acum am verificat pentru a o elibera din instituție. Are trei capitole și împreună, din întrebări numai, 31 de întrebări înaintate expertului. Cum vă închipuiți, cam în cât timp persoana asta poate rezolva chestiile astea? Deci, este o cercetare foarte complicată. Cuiva îi pare așa, hop, s-a făcut expertiza. Nu, niciodată. El răspunde toată viața de această expertiză și de concluzia pe care o dă”.

Specialiștii care participă la realizarea acestor expertize sunt din diferite domenii, unele mai diverse decât altele.

„La autotehnică trebuie un IT-ist, trebuie de exemplu unul din materiale și substanțe. De exemplu, dacă acolo sunt niște urme care cred că sunt de la automobil, noi trebuie să verificăm, să vedem. Iei vopseaua de acolo și de aici, vezi dacă e un tot întreg, așa mai departe. Poate să fie un criminalist, poate să fie necesar în afară de autotehnica chiar și din construcții, câteodată. Fiindcă sunt amplasate niște elemente care țin de amenajarea teritoriului, care poate nu au fost aplasate corect. Și aici trebuie să se expună expertul în construcții”.

Aceste expertize costă și nu puțin, în funcție de complexitatea lor și de cerințe. Prețurile pot varia de la câteva mii până la aproape o sută de mii de lei.

„Eu, după cât țin minte la expertiza aceasta, maximum e 6.300 de lei. Dar nu pentru 41 întrebări sau pentru 31. Asta e două, trei întrebări care se încadrează în 15 sau în 30 de zile, eu nu mai țin minte. Dar metodologia prevede, dacă expertiza este complexă, voluminoasă, are foarte multe întrebări, atunci tu treci și le grupezi ca simple, ca medii, ca complicate, și faci adunare, fiindcă noi ducem la bugetul de stat banii ăștia, nu vin la noi în buzunare. - Dar până la ce preț poate ajunge o expertiză? - Poate să ajungă și 100.000, dar pe autotehnic nu știu, la autotehnic cred că a ajuns la vreo 70 și ceva de mii, dar de exemplu la fonoscopie acum a ajuns la 100.000 aproape, la expertiza de autor a ajuns la 25.000. Depinde de volumul pe care îl avem noi de lucru”.

Expertizele nu pot fi viciate din exterior, pentru că, în cazul unui rezultat fals, expertul poate fi tras la răspundere penală. 

„Într-adevăr, nu putem să-i spunem și expertul, dacă semnează el, iată dumneata ai să semnezi că așa, că așa, tu te duci și răspunzi, nu răspund eu care ți-am zis să scrii. Cu atât mai mult, declară oamenii dacă sunt influențați. Cel mai des încearcă să ne influențeze procurorii prin diferite șiretlicuri legale și avem și proces în judecată. Ne spun că asta să faci așa, să nu faci așa, adică exercitând imixtiuni. În instanță fără probe, fac recuzări la experți, neavând temei”.

Acesta nu este singurul centru de expertize judiciare din țară, dar chiar și așa, lipsa specialiștilor este cea mai mare problemă. 

Un reportaj de Gabriela Ursu și Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan