Astăzi se împlinesc 32 de ani de când am rămas fără cele „două inimi gemene”. Cu această ocazie, în scuarul monumentului dedicat Doinei și Ion Aldea-Teodorovici a fost organizat un eveniment de comemorare. Fiul regretaților artiști, Cristofor, a subliniat că părinții săi au încercat să ne unească inimile, nu să ne dezbine și că atât timp cât pomenim creațiile lui Ion și Doina, ei trăiesc printre noi.
Scriitori, muzicieni și alți oameni de artă s-au reunit de dimineață, pentru a le aduce un omagiu Doinei și Ion Aldea-Teodorovici. Aceștia au depus flori la monumentul „Recviemul Dragostei” și au audiat melodiile artiștilor. În scuar s-au adunat și copii îmbrăcați în alb.
„Inima mea e fericită pentru că putem fi aici să ne amintim de părinții mei pe care mi i-a dăruit Dumnezeu. Probabil este și o blagoslovire, și o dramă. Încercăm mereu chiar și cu aceste pomeniri să ducem mai departe flacăra românismului, dragostei dintre Ion și Doina, faptul că ei transformau cântecele de dragoste în patriotice și cele patriotice în cântece de dragoste.
Ion și Doina au încercat să ne unească inimile, nu să ne dezbine. Cât voi fi în viață, pe lângă tot ce fac, o să vă bat la ușa casei dvs. să mă ajutați să ducem mai departe acest dor de Ion și Doina, pentru că au avut atâta lumină și au trecut 32 de ani de când nu mai sunt printre noi, dar noi încă descoperim piese. Să trăim, să-i pomenim, să nu vă uitați la momentele politice, ci să veniți pentru Ion și Doina, pentru că suntem datori să fim alături de ei așa cum ei au fost alături de noi până în ultimul drum”, a menționat Cristofor Aldea-Teodorovici.
TV8.md amintește că Doina și Ion Aldea-Teodorovici au murit în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, într-un accident rutier, în România. La volanul mașinii Opel, care s-a izbit violent de un copac, se afla un cetățean ucrainean, care a scăpat cu viață, ca și un alt pasager. Ion Teodorovici a murit pe loc, iar soția sa Doina s-a stins în drum spre spital. Pe atunci, fiul lor, Cristian, avea doar 10 ani.
Soții Doina și Ion Aldea – Teodorovici au fost printre primii care în anii ’90 au avut curajul să cânte despre limba română și să promoveze ideea renașterii naționale, lucru interzis în acea perioadă.
Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională. Cu toate acestea autoritățile nu au investigat cazul, catalogându-l drept un nefericit accident, în ciuda faptului că cele mai multe indicii duceau către crimă. Înmormântarea lui Ion și Doina Aldea Teodorovici a avut loc la 3 noiembrie 1992, la Cimitirul Central Ortodox din mun. Chișinău. O asemenea mulțime n-a mai fost adunată de la proclamarea independenței.
