14 noiembrie 2024, ora 18:07

Conflictul de pe Nistru rămâne un subiect rar abordat în spațiul public, mai des evocat la comemorarea victimelor din 2 martie. Deși această dată este considerată începutul oficial al războiului, primele ostilități au izbucnit încă pe 2 noiembrie 1990, în urma unor confruntări violente pe podul de la Dubăsari, pe care autoproclamatele autorități de la Tiraspol încearcă să le prezinte ca pe o tentativă de apărare. 

Iată cum sunt prezentate ciocnirile de la Dubăsari din 2 noiembrie 1990 la un post de televiziune din stânga Nistrului:

„La Dubăsari și-am amintit de evenimentele din 2 noiembrie, 1990. Atunci, forțele armate ale Moldovei au făcut prima încercare de a ataca Dubăsarii. Au aplicat armele asupra apărătorilor pașnici. Trei apărători au decedat, 16 persoane au fost rănite”.

În realitate, violențele de pe podul de la Dubăsari au fost create artificial de către separatiști. Într-un interviu din 2010, Ion Costaș, fost ministru al afacerilor interne al Republicii Moldova în perioada 1990-1992 și ministru al apărării în 1992 spunea: 

„După referendumul din 12 august 1990, privind crearea aşa numitei republici moldovenești nistrene, a fost planificată o operațiune de eliminare din Dubăsari a autorităților legale.

La 1 noiembrie, pe drumuri au fost instalate puncte de control, s-a blocat podul de peste Nistru, iar la 2 noiembrie au fost scoase cu forța mulțimii, dirijata de separatiști, organele locale ale puterii (instanța de judecată, procuratura, executivul) din sediile administrative. Pentru restabilirea ordinii în oraș, au fost trimise subunități ale MAI din Moldova.

Pe drumul de acces spre Dubăsari au avut loc ciocniri cu populația civilă, în timpul cărora s-au înregistrat victime, iar în noiembrie 1991, pe același pod de la Dubăsari, au mai decedat încă trei polițiști (Iabloctcin Genadii cu doi camarazi ai sai) din trupele cu destinație specială. În esenţă, anume cu aceste evenimente a început confruntarea armată între poliţia moldovenească şi formaţiunile separatiste înarmate.”

Dar, în filmul documentar „Zile de cumpănă”, care reflectă evenimentele acelor zile, jurnalistul Gheorghe Mârzencu povestește:

„La un început de noiembrie al anului 1990, Dubăsarii iar s-au lăsat cuprinși de forfota internaționalistă. Detașamente bine instruite de legionari au atacat instituțiile de stat raionale: primăria, procuratura, judecătoria. Până a asalta poliția, au purces la baricadarea acestui pod – arteră vitală pentru transportul a Moldovei”.

Conform unui articol, publicat de doctorului în științe istorice și participant al conflictului militar de pe Nistru, Stanislav Covalschi, separatiștii au instalat un punct de control pe podul de la Dubăsari, blocând accesul peste Nistru. Această acțiune a fost una bine calculată, deoarece podul reprezintă un obiectiv strategic important, iar autoritățile de la Chișinău erau obligate să reacționeze.

„- De ce ați blocat drumul cu autobuzul dumneavoastră? - Pentru că m-au rugat deputații noștri, să blochez drumul. -Cine mai exact? - Nu-i cunosc după nume, dar îi cunosc la față. - Deputații dumneavoastră din Sovietul Orășenesc? - Din Sovietul Orășenesc”, declara unul dintre manifestanți.

În paralel cu blocarea podului de la Dubăsari, separatiștii înarmați, care s-au întors din Găgăuzia, au acaparat instituțiile publice din oraș, ale organelor de drept, forțând angajații să plece de la postul de muncă. Astfel, incidentul de pe podul de la Dubăsari a fost organizat de separatiștii, nu de populația civilă.

Trupele MAI au intervenit pentru a debloca podul blocat, însă situația a degenerat rapid când mulțimea a început să arunce cu pietre și cocktailuri Molotov asupra polițiștilor. În încercarea de a calma spiritele, forțele de ordine au tras un foc preventiv în aer, dar atacurile au continuat. Separatiștii au agresat din nou trupele MAI, iar trei polițiști au fost aruncați în râul Nistru. Covalschi susține că  prima victimă din rândul manifestanților a fost Vladimir Glotcu, care era înarmat cu un pistol automat.

Comisia Sovietului Suprem al Rusiei, care a investigat cazul, a concluzionat că gloanțele care au ucis cele trei persoane – doi moldoveni și un ucrainean – nu proveneau din armele poliției. Ancheta Procuraturii URSS a stabilit ulterior că autoritățile de la Chișinău au acționat în conformitate cu legea în vigoare.

22 ianuarie 2025, ora 14:56

Un fost colaborator de polițist de la Drochia a fost condamnat la un an de închisoare pentru trafic de influență. Acesta le-ar fi promis mai multor șoferi, prinși beți la volan, că îi va ajuta să scape nepedepsiți.

Cauza penală a fost pornită în februarie 2022, în baza denunțurilor a doi cetățeni. Potrivit CNA, scopul colaboratorului, care a primit 35.000 de lei într-un caz și 2.000 de euro într-altul, de la persoane diferite, era ca autoritățile să adopte decizii favorabile denunțătorilor, în vederea menținerii dreptului de a conduce vehicule. Însă, denunțătorii au fost, totuși, condamnați la pedepse penale inclusiv cu anularea dreptului de a conduce mijloacele de transport.

Urmărirea penală a durat 4 luni fiecare. Cauza penală s-a aflat pe rolul instanței de judecată pe parcursul a 2 ani și 6 luni, examinarea acesteia într-o perioadă mai îndelungată fiind întemeiată.

Inițial, inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția și a pledat nevinovat. Acesta și-a recunoscut faptele doar după cercetarea integrală a probelor acuzării, unde totodată unul din martorii cheie a acuzării se afla peste hotarele Republicii Moldova, fiind identificat ulterior locul aflării acestuia și audiat de către instanța de judecată la demersul procurorului prin intermediul videoconferinței.

Instanța a recunoscut inculpatul vinovat și i-a stabilit o pedeapsă definitivă cu închisoare pe un termen de un an cu executare acesteia în penitenciar de tip semiînchis. Termenul ispășirii pedepsei cu închisoare urmând a fi calculat din data devenirii definitive a sentinței. Totodată, inculpatul a fost privat de dreptul de a exercita activitate în cadrul Ministerului Afacerilor de Interne pe un termen de 3 ani.

Instanța a mai dispus și confiscarea, din contul învinuitului, a sumelor de 35.000 de lei și 2.000 de euro în beneficiul statului, precum și menținerea sechestrului pe 1/2 din bunurile inculpatului, respectiv pe 1/2 din casa de locuit și terenul aferent gospodăriei, în valoare totală de 101.000 de lei.