14 noiembrie 2024, ora 18:07

Conflictul de pe Nistru rămâne un subiect rar abordat în spațiul public, mai des evocat la comemorarea victimelor din 2 martie. Deși această dată este considerată începutul oficial al războiului, primele ostilități au izbucnit încă pe 2 noiembrie 1990, în urma unor confruntări violente pe podul de la Dubăsari, pe care autoproclamatele autorități de la Tiraspol încearcă să le prezinte ca pe o tentativă de apărare. 

Iată cum sunt prezentate ciocnirile de la Dubăsari din 2 noiembrie 1990 la un post de televiziune din stânga Nistrului:

„La Dubăsari și-am amintit de evenimentele din 2 noiembrie, 1990. Atunci, forțele armate ale Moldovei au făcut prima încercare de a ataca Dubăsarii. Au aplicat armele asupra apărătorilor pașnici. Trei apărători au decedat, 16 persoane au fost rănite”.

În realitate, violențele de pe podul de la Dubăsari au fost create artificial de către separatiști. Într-un interviu din 2010, Ion Costaș, fost ministru al afacerilor interne al Republicii Moldova în perioada 1990-1992 și ministru al apărării în 1992 spunea: 

„După referendumul din 12 august 1990, privind crearea aşa numitei republici moldovenești nistrene, a fost planificată o operațiune de eliminare din Dubăsari a autorităților legale.

La 1 noiembrie, pe drumuri au fost instalate puncte de control, s-a blocat podul de peste Nistru, iar la 2 noiembrie au fost scoase cu forța mulțimii, dirijata de separatiști, organele locale ale puterii (instanța de judecată, procuratura, executivul) din sediile administrative. Pentru restabilirea ordinii în oraș, au fost trimise subunități ale MAI din Moldova.

Pe drumul de acces spre Dubăsari au avut loc ciocniri cu populația civilă, în timpul cărora s-au înregistrat victime, iar în noiembrie 1991, pe același pod de la Dubăsari, au mai decedat încă trei polițiști (Iabloctcin Genadii cu doi camarazi ai sai) din trupele cu destinație specială. În esenţă, anume cu aceste evenimente a început confruntarea armată între poliţia moldovenească şi formaţiunile separatiste înarmate.”

Dar, în filmul documentar „Zile de cumpănă”, care reflectă evenimentele acelor zile, jurnalistul Gheorghe Mârzencu povestește:

„La un început de noiembrie al anului 1990, Dubăsarii iar s-au lăsat cuprinși de forfota internaționalistă. Detașamente bine instruite de legionari au atacat instituțiile de stat raionale: primăria, procuratura, judecătoria. Până a asalta poliția, au purces la baricadarea acestui pod – arteră vitală pentru transportul a Moldovei”.

Conform unui articol, publicat de doctorului în științe istorice și participant al conflictului militar de pe Nistru, Stanislav Covalschi, separatiștii au instalat un punct de control pe podul de la Dubăsari, blocând accesul peste Nistru. Această acțiune a fost una bine calculată, deoarece podul reprezintă un obiectiv strategic important, iar autoritățile de la Chișinău erau obligate să reacționeze.

„- De ce ați blocat drumul cu autobuzul dumneavoastră? - Pentru că m-au rugat deputații noștri, să blochez drumul. -Cine mai exact? - Nu-i cunosc după nume, dar îi cunosc la față. - Deputații dumneavoastră din Sovietul Orășenesc? - Din Sovietul Orășenesc”, declara unul dintre manifestanți.

În paralel cu blocarea podului de la Dubăsari, separatiștii înarmați, care s-au întors din Găgăuzia, au acaparat instituțiile publice din oraș, ale organelor de drept, forțând angajații să plece de la postul de muncă. Astfel, incidentul de pe podul de la Dubăsari a fost organizat de separatiștii, nu de populația civilă.

Trupele MAI au intervenit pentru a debloca podul blocat, însă situația a degenerat rapid când mulțimea a început să arunce cu pietre și cocktailuri Molotov asupra polițiștilor. În încercarea de a calma spiritele, forțele de ordine au tras un foc preventiv în aer, dar atacurile au continuat. Separatiștii au agresat din nou trupele MAI, iar trei polițiști au fost aruncați în râul Nistru. Covalschi susține că  prima victimă din rândul manifestanților a fost Vladimir Glotcu, care era înarmat cu un pistol automat.

Comisia Sovietului Suprem al Rusiei, care a investigat cazul, a concluzionat că gloanțele care au ucis cele trei persoane – doi moldoveni și un ucrainean – nu proveneau din armele poliției. Ancheta Procuraturii URSS a stabilit ulterior că autoritățile de la Chișinău au acționat în conformitate cu legea în vigoare.

16 noiembrie 2024, ora 12:40

Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească a venit cu o reacție după moartea fiicei lui Igor Cuciuc, Andreea, în vârstă de 17 ani. Potrivit instituție, ambele echipe de ambulanță s-au deplasat la timp și au acordat asistență medicală de urgență în volum deplin în conformitate cu cerintele prevazute de actele normative.

Mai mult, instituția susține că toate autosanitarele sunt dotate cu echipamente medicale, oxigen și defibrilatoare, iar solicitarea pentru a doua echipă a fost reieșind din specificul și gravitatea cazului concret.

"Toate acțiunile și măsurile de resuscitare s-au efectuat timp de 52 minute în conformitate cu Protocoalele Clinice Naționale în vigoare. Membrii echipelor AMU au făcut tot posibilul pentru a salva pacienta, efectuând măsurile de resuscitare cardio-respiratorie și cerebrală, care cu părere de rău nu s-au soldat cu succes, cu profund regret tânăra s-a stins din viață", scrie IMSP.

Totodată, colectivul IMSP Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească exprimă condoleanțe familiei, rudelor și celor apropiați.

TV8.md vă reamintește că interpretul Igor Cuciuc a venit cu un prim mesaj după ce în seara de 15 noiembrie fiica lui, Andreea, a murit în circumstanțe neclare într-un local din sectorul Botanica al Capitalei. Potrivit artistului, tinerei i s-a făcut rău și a leșinat în jurul orei 21:30. Ulterior, prima ambulanță care ar fi venit era neechipată, iar colegii au chemat o altă ambulanță, care ajunsese prea târziu.

Andreea, în vârstă de 17 ani, s-a stins în noaptea de 15 noiembrie. Adolescenta era eleva Colegiului de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău.