02 decembrie 2024, ora 10:04

Cum arată viața unor părinți care-și pierd un copil? E greu de imaginat, aveți dreptate. Dar cum arată viața unor părinți care-și pierd copilul și așteaptă de ani buni ca justiția să facă lumină și acest lucru încă nu se întâmplă? Este drama pe care o trăiește de șase ani o familie din Capitală. Soții Borș au rămas fără primul lor fiu, în urma unui accident rutier, produs lângă aeroport în 2018. Justiția îl acuză pe șoferul care a lovit mașina în care se afla copilul, pentru că ar fi condus cu viteză excesivă. Pe de altă parte, acesta se apără și insistă că el se deplasa pe drum cu prioritate. Din cele aproape 60 de ședințe fixate în acest dosar, o bună parte nu au avut loc. Iar pentru a participa la ele, părinții trebuie să vină din Irlanda, unde se află de mai multă vreme. 

Accidentul, ce s-a produs într-o seară de august, în Capitală, a luat viața unui copil. Marius Borș, un adolescent de 15 ani, se afla în mașina tatălui său, care era la volan. La intersecția dintre străzile Băcioii Noi și Dacia, automobilul lor a fost lovit lateral de un alt mijloc de transport, un BMW. Acesta era condus de Alexandru Stepanciuc, un fost angajat al sistemului penitenciar. În urma impactului, băiatul a fost aruncat la circa 20 de metri distanță. 

Atunci, a fost pornită o urmărire penală pentru a se stabili cauzele acestui accident și gradul de vinovăție al lui Stepanciuc. Deși cazul a avut loc în anul 2018, deci cu șase ani în urmă, dosarul s-a împotmolit în prima instanță. 

„Astăzi are loc încă o ședință pe dosarul Stepanciuc, am venit din Irlanda. Iarăși am așteptat la ușile judecății o jumătate de oră ca să fie ședință, dar până la urmă au anunțat că nu o să fie ședință, din cauză că sunt alte dosare. De acum, pe data de 15 la ora 4, iar altă ședință. Trebuie să mai stau încă săptămâna asta, până la sfârșit s-o pierd. Timp pierdut”, ne-a spus tatăl lui Marius, Sergiu Borș.

Sergiu Borș ne-a spus că a obosit de tot acest proces ce pare interminabil, el fiind nevoit să vină din Irlanda pentru a participa la ședințele în care speră să obțină dreptate pentru fiul său. De asemenea, acesta acuză avocatul inculpatului de faptul că încearcă să tergiverseze acest dosar prin tot felul de metode, acum cerând o nouă expertiză tehnică, proces care este unul de durată.

„Așteptăm să vedem ce o să ne spună judecata, fiindcă nu știm ce măsuri o să se întreprindă mai departe. După expertiza a treia care nu a fost, noi nici nu am dorit-o ca atare, ea nu a fost de folos cu nimic, deoarece vitezele au fost, greutățile mașinilor tot au fost. De două ori au fost expertize care au arătat că acolo a fost viteză foarte mare și nu a fost necesară această expertiză. Se primește că tot anul ăsta e pierdut numai pentru ședințe așa, venite, duse, fără nici un folos. Iar un an de zile pierdut și ieșim la concluzia că se tergiversează și se tergiversează, ca să treacă timp”.

Și avocata familiei Borș afirmă că acest dosar este tergiversat intenționat.

„Eu rămân pe poziția că dânșii tergiversează acest dosar, că au intențiile lor. Dar, nu este corect, știți cum se spune, cine comandă muzica, acela plătește. Nu a fost inițiativa noastră să fie efectuată încă o expertiză, totul foarte bine a fost stabilit prin două expertize care au avut loc. Doi la mână, întrebările au fost cerute de la noi, nu ne-am dorit noi foarte mult să le punem. Toate aceste întrebări au fost examinate în cadrul ședinței judiciare, iar dacă dumnealui a avut întrebări trebuia să le dea atunci. Dar revin, cine a comandat expertiza, acela o plătește”, zice avocata familiei Borș, Ala Raevschi.

O expertiză tehnică anterioară ar fi relevat că, în timpul accidentului, BMW-ul ar fi avut mai mult de 100 de kilometri la oră, pe o porțiune unde limita impusă este de 50 de kilometri la oră. Judecătoarea a acceptat să fie efectuată încă o expertiză tehnică, a treia la număr, dar care nu a mai fost efectuată. Și asta pentru că inculpatul nu a achitat pentru efectuarea ei, fiind vorba de aproape 80 de mii de lei.

„Ați cerut a treia expertiză, de ce ea nu a fost achitată? Puteți să vorbiți măcar puțin? - Aveți acces la documente, noi am pus doar două întrebări pe care trebuie să le achităm, nu trebuie să achităm 38 de întrebări care sunt puse de către... - Este a treia expertiză, dumneavoastră ați cerut-o și trebuia să o plătiți, care este motivul? - Nu dispun de suma necesară, 4 mii de euro ca să achit pentru întrebările. - Deci dumneavoastră nu sunteți de acord cu întrebările puse. - Nu, nu sunt de acord”, a spus inculpatul Alexandru Stepanciuc.

Inculpatul și apărătorul său au solicitat ca suma să fie împărțită, dar instanța a decis să respingă această solicitare. 

„Instanța de judecată dispune: Cererea apărătorului Luca Alexandru cu privire la divizarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizei în cauza penală de invinuire a cetățeanului Stepanciuc Alexandru, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 264, aliniat trei, litera b din Codul Penal al Republicii Moldova, se respinge ca neîntemeiată”, spune judecătoarea Vasilisa Muntean.

„De fapt, pe parcursul examinării cauzei, atât la faza de urmărire penală, cât și în instanța de judecată, noi am optat pentru două, trei întrebări. Celelalte întrebări au fost puse de către oponenții noștri. Două întrebări care au fost și sunt necesare pentru justa soluționare a cauzei, dat fiind faptul că în primele expertize au fost depistate anumite neajunsuri sau au fost stabilite circumstanțe noi, care au importanță pentru justa soluționare a cauzei. Cu referire la ultima expertiză care nu a fost efectuată, noi am solicitat două întrebări, openenții noștri au solicitat celelalte, în final, la experți au parvenit 38 de întrebări. Costul acestor întrebări s-a ridicat la aproape 80 de mii”, a menționat avocatul lui Alexandru Stepanciuc, Alexandru Luca.

Avocatul lui Alexandru Stepanciuc ne-a declarat că clientul lui pledează nevinovat, considerând că acesta este acuzat pe nedrept. Poziția lor este că tatăl lui Marius s-ar face vinovat de impact, pentru că, în timp ce vira, nu ar fi cedat trecerea. 

„Este primul caz în practica judiciară a Republicii Moldova când, persoana care are prioritate în deplasare, este acuzată de comiterea infracțiunii, în coraport cu persoana care avea obligațiunea de a ceda trecerea. Clientul meu avea drept prioritar, iar celălalt participant era obligat să îi cedeze trecerea”.

Pe de altă parte, un expert al Centrului Național de Circulație Rutieră, Vasile Onceanu, cu care am discutat la una dintre ședințele din acest dosar, a declarat că accidentul s-a produs din cauza vitezei excesive a BMW-ului. Pentru că dacă ar fi avut 50 de kilometri la oră, regulamentar, impactul nu s-ar fi produs, iar mașina în care se afla Marius ar fi reușit să traverseze, fără să se lovească între ele. 

„Vedeți, la noi în Moldova avem așa avocați, care introduc diferite mișmașuri, așa le spun eu, prin care tot caută să întindă timpul și să nu mai aducă lucrurile la final.Cu așa avocați ca Luca, e greu de ajuns la final. Dar eu sper ca dreptatea să fie pe primul plan și să ajungem la final”, spune Sergiu Borș.

Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă și ce presupun aceste expertize tehnice, am contactat Centrul Național de Expertize Judiciare. Potrivit directoarei instituției, experții judiciari constată diferite circumstanțe în care s-a produs un accident rutier. 

„Cel mai des la noi se adresează ordonatorii, ordonatorii asta este organul judiciar, fie instanța, fie procuratura, fie ofițerul de urmărire penală. Sau, câteodată se rezolvă în contravențional chestiile astea. Care era viteza de mișcare? Avea posibilitate tehnică să evite impactul? A văzut obstacolul, la care distanță l-a văzut? Și așa mai departe. Sunt și expertize care stabilesc defectele. A avut loc apariția defectului ăsta după accident la automobil, sau era deja defectat și din cauza asta s-a produs accidentul? Adică legătura cauzală. Deci aici este un cuplu sau un complex de întrebări care, dar încă o dată vă spun, nu expertul pune întrebări. Întrebările le înaintează instanța, organul de urmărire penală sau procurorul”, zice directoarea Centrul Național de Expertiză Judiciară, Olga Cataraga.

Durata acestor expertize este influențată de mulți factori. Și lipsa de personal se poate răsfrânge asupra perioadei.

„La moment noi avem cinci experți judiciari care sunt specializați în autotehnică. Unul este stagiar, o persoană a absolvit în România Universitatea Politehnică și acum trece stagiu ca să-și capete licența la genul dat de expertiză. Numărul de expertize noi nu-l putem spune. Putem să facem 100, 200, 10, 15, tot depinde de volumul de lucru care trebuie să-l facă expertul pentru a soluționa întrebările. Expertul activează respectând anumite principii, unul din principii este plenitudinea și obiectivitatea cercetărilor. Noi avem, de exemplu, o ultimă expertiză care acum am verificat pentru a o elibera din instituție. Are trei capitole și împreună, din întrebări numai, 31 de întrebări înaintate expertului. Cum vă închipuiți, cam în cât timp persoana asta poate rezolva chestiile astea? Deci, este o cercetare foarte complicată. Cuiva îi pare așa, hop, s-a făcut expertiza. Nu, niciodată. El răspunde toată viața de această expertiză și de concluzia pe care o dă”.

Specialiștii care participă la realizarea acestor expertize sunt din diferite domenii, unele mai diverse decât altele.

„La autotehnică trebuie un IT-ist, trebuie de exemplu unul din materiale și substanțe. De exemplu, dacă acolo sunt niște urme care cred că sunt de la automobil, noi trebuie să verificăm, să vedem. Iei vopseaua de acolo și de aici, vezi dacă e un tot întreg, așa mai departe. Poate să fie un criminalist, poate să fie necesar în afară de autotehnica chiar și din construcții, câteodată. Fiindcă sunt amplasate niște elemente care țin de amenajarea teritoriului, care poate nu au fost aplasate corect. Și aici trebuie să se expună expertul în construcții”.

Aceste expertize costă și nu puțin, în funcție de complexitatea lor și de cerințe. Prețurile pot varia de la câteva mii până la aproape o sută de mii de lei.

„Eu, după cât țin minte la expertiza aceasta, maximum e 6.300 de lei. Dar nu pentru 41 întrebări sau pentru 31. Asta e două, trei întrebări care se încadrează în 15 sau în 30 de zile, eu nu mai țin minte. Dar metodologia prevede, dacă expertiza este complexă, voluminoasă, are foarte multe întrebări, atunci tu treci și le grupezi ca simple, ca medii, ca complicate, și faci adunare, fiindcă noi ducem la bugetul de stat banii ăștia, nu vin la noi în buzunare. - Dar până la ce preț poate ajunge o expertiză? - Poate să ajungă și 100.000, dar pe autotehnic nu știu, la autotehnic cred că a ajuns la vreo 70 și ceva de mii, dar de exemplu la fonoscopie acum a ajuns la 100.000 aproape, la expertiza de autor a ajuns la 25.000. Depinde de volumul pe care îl avem noi de lucru”.

Expertizele nu pot fi viciate din exterior, pentru că, în cazul unui rezultat fals, expertul poate fi tras la răspundere penală. 

„Într-adevăr, nu putem să-i spunem și expertul, dacă semnează el, iată dumneata ai să semnezi că așa, că așa, tu te duci și răspunzi, nu răspund eu care ți-am zis să scrii. Cu atât mai mult, declară oamenii dacă sunt influențați. Cel mai des încearcă să ne influențeze procurorii prin diferite șiretlicuri legale și avem și proces în judecată. Ne spun că asta să faci așa, să nu faci așa, adică exercitând imixtiuni. În instanță fără probe, fac recuzări la experți, neavând temei”.

Acesta nu este singurul centru de expertize judiciare din țară, dar chiar și așa, lipsa specialiștilor este cea mai mare problemă. 

Un reportaj de Gabriela Ursu și Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan

21 ianuarie 2025, ora 10:20

Deși discriminarea în baza orientării sexuale continuă, mai mult sau mai puțin, Consiliul de Egalitate recepționează un număr modest de plângeri din partea persoanelor homosexuale. Anul trecut, experții s-au expus în trei cazuri, în care victimele au invocat că au fost nedreptățite din acest motiv. În cazul în care victimele sunt agresate, din motive de prejudecată, atunci intervine poliția, care examinează aspectele contravențional sau penal. Pe de altă parte, sunt homosexuali care reușesc să evite discriminarea, un exemplu fiind actorul Pavel Medeea Ermacov, care, acum 10 ani, și-a anunțat public orientarea sexuală. 

„Foarte simplu, eu niciodată n-am avut o atracție față de femei. Așa ar trebui să fie, dar eu niciodată. Nici din copilărie. N-am avut, nu pot să spun că-mi pare rău”.

Pavel Medeea Ermacov este actor de meserie, dar de câțiva ani nu mai joacă pe scenă, luând o pauză din cauza salariului modest. A rămas însă în colectivul teatrului Luceafărul, doar că este responsabil de comunicare și marketing. În urmă cu mulți ani, a avut curaj să vorbească public despre orientarea sa sexuală, într-o societate unde foarte puțini cetățeni acceptă astfel de persoane.

„Eu am avut o intenție de a începe o relație romantică cu o femeie. Când eram foarte mic, la o tabără, eu aveam câți ani, 13-14 ani. Eu am cumpărat o ciocolată și i-am dat ciocolata, și eu credeam că așa se întâmplă lucrurile și gata. Dar imediat după ce i-am dat ciocolata mi-am dat seama că mie îmi este complet neinteresant și eu sunt mult mai atras de vajată-i al nostru decât... Da, eram atras de băieți, eram atras și, de partea cealaltă, am simțit această nevoie de a încerca, dar n-a dat roade. Și de atunci eu am întreținut relații romantice, erotice, doar cu reprezentanții sexului masculin”.

Ne-a mărturisit că încă din copilărie a conștientizat că este diferit de majoritatea și de atunci a încercat să-i facă pe cei din jurul său să-l înțeleagă și să-l accepte așa cum este. Crede că i-a reușit.

„Părinții mei, prietenii mei își caută iubite, iubiți, să fie un sex diferit. Dar eu am crescut la Chișinău și eu cumva de mic am consumat multă informație. Eu n-am fost stresat atât de mult de acest aspect și am avut parte de prieteni buni care au fost acolo să mă audă și să mă susțină. Și așa, treptat, treptat, eu am făcut acel coming out despre care ai întrebat mai devreme. Inițial prietenilor, după unui cerc de prieteni mai mare, după oamenilor necunoscuți cu care poți să împărtășești acest lucru, simți că poți, pentru că și ei sunt parte din comunitatea LGBTQI+.

Asta e o chestie pe care oricum trebuie să o construiești. Nu poți să arunci peste oameni așa o informație fără a verifica ce cred ei despre. Da, e treptat. Cu rudele, cu părinții a fost un moment forțat, pentru că ei au citit ceva cu o corespondență privată și după au apărut niște întrebări și am fost nevoit să le ofer un răspuns. Pentru ei a fost brusc. În toate celelalte cazuri sau dacă simțeam că e nevoie să împărtășesc această informație cu oamenii, o luam încet și timp de jumătate de oră spuneam, dacă era cazul, sau pur și simplu în cadrul unei conversații ajungi să discuți despre sexualitate sau ce băieți îți plac, ce fete-ți plac și tu ajungi la această temă”.

Personal, s-a obișnuit cu întrebările din partea oamenilor și cu reticența unora dintre ei, dar s-a acceptat pe sine și este încrezător că societatea se va schimba încetul cu încetul.

„10 ani, probabil. 9-11 ani, eu deja sunt gay deschis și nu mă tem de întrebarea „tu ești gay?”

Cât despre discriminare, nu prea a avut parte de ea, deoarece lucrează într-un mediu cu oameni deschiși și toleranți. Cu toate acestea, recunoaște că o bună parte din societate este homofobă. Acest lucru însă se întâmplă nu doar în Republica Moldova, ci la nivel mondial.

„Homofobia e o chestie care dispare foarte greu. Atunci când o temă devine o normalitate, e foarte greu să vii cu lucruri care sparg tiparul normalității. Foarte greu să înțelegi, să accepti, să empatizezi cu ceva ce tu nu înțelegi. Acestor oameni le vine greu să empatizeze cu problema cuiva discriminat pentru că ei sunt într-o postură mai privilegiată. Ei au aceleași probleme pe care le are masa critică de oameni. Salariul, facturile și acolo ei sunt oamenii normali. Și noi toți suntem oamenii normali acolo, că și noi ne ciocnim cu aceste probleme. 

Dar atunci când apare pe masă un criteriu cu care tu nu poți să te asociezi, nu vrei să te asociezi sau el îți pare străin, nenormal, necreștinesc pentru că sunt foarte multe etichete impuse de normalitate, că asta nu e ok. Și tu nu vrei să lupți, nu vrei să gândești, tu nu vrei să analizezi, tu nu vrei să cheltui energie pe a gândi la alte lucruri. Și asta e rău. E rău când tu nu vrei să îți pui creierul un pic în mișcare și inima un pic în mișcare și atunci tu decizi să rămâi cu ideile astea. Păgâni, să ardă în iad, asta e Europa. Și tu ai și o categorie pe care să o împinuiești pentru tot ce nu-ți merge ție. Foarte convenabil. 

Eu nu m-am ciocnit atât de mult de homofobie, pentru că și lucrez în proiecte și eu lucrez de obicei în proiecte cu oamenii pe care îi cunosc sau m-au recomandat, mi-au recomandat și eu lucrez în medii safe. Dar eu știu foarte mulți oameni care sunt categorici, care sunt homofobi, care devin agresivi, dar oricum eu cred că noi suntem un neam bun. Moldovenii sunt oameni buni”.

A avut momente când nu a fost acceptat în diferite proiecte din cauza orientării sale sexuale. Aceste momente nu l-au descurajat încât să nu-și urmeze visurile.

„Foarte bine mă simt. Eu sunt într-o relație deja de trei ani, monogamă. Lucrez cu o echipă de oameni profesioniști, super faini, cu care chiar deseori mă simt ca o familie, chiar și atunci când vreau să-i ucid cu iubire. Am parte de prieteni buni. Eu mă simt foarte bine în Chișinau. Sunt lucruri care ar putea fi mai bune, dar eu nu pot schimba aceste lucruri. Așa că lucrurile care sunt în puter, eu sunt foarte bine cu ele.

Există un pattern de conversație. Oamenii care nu se așteaptă la o discuție legată de orientarea sexuală mereu au...„ei, da.” Și sunt ceva de genul, dar poate n-ai întâlnit fata potrivită, și asta e o discuție. Sunt așa oameni, devin curioși, pun întrebări. Sper eu pentru a încerca să înțeleagă și să se detașeze cumva de...asta nu-i treaba mea. Adică să ajungă la ideea asta”.

În sprijinul persoanelor care sunt supuse discriminării pe criterii de gen, religie, vârstă și altele vine Consiliul pentru egalitate. Acesta este un organ componența căruia este votată de Parlament. 

„La Consiliu, orice persoană care se află pe teritoriul Republicii Moldova, care se consideră că a fost discriminată pe baza unui criteriu protejat în oricare domeniu despre care v-am vorbit, are dreptul să se adreseze. Statistica ne spune că este jumi-juma. Dacă anul trecut am avut mai mulți bărbați care sau adresat la Consiliu, anul acesta avem mai multe femei, dar decalajul nu este mare. Un pic tendințele diferă de la an la an. De asemenea, persoanele juridice tot depun plângeri, se adresează la Consiliu. Avem și petiții colective, grupuri care se plângă în anumite situații discriminatorii în fața Consiliului”, spune membra Consiliului pentru Egalitate, Carolina Bagrin.

Anul trecut, 60% din plângerile înregistrate la acest consiliu au fost declarate inadmisibile și, în consecință, nu au trecut la următoarea etapă.

„Rata este până la 300, deci cred că în 2 ani urmă am avut puțin mai multe de 300, dar 280-300 de dosare, plângeri anual parvin la Consiliu. Totul depinde de anumite situații, contexte sociale care stimulează o creștere a anumitor plângeri. De exemplu, în campanii electorale avem o categorie de plângeri pe diferite discursuri, mesaje, ofensatorii, discriminatorii. După campania electorală avem un val de plângeri prin care se conturează demiteri pe criterii politice.

În Republica Moldova, în topul celor 5 cele mai frecvente criterii reținute în deciziile de constatare, orientarea sexuală nu apare, este limba. Noi avem o categorie de situații de discriminare pe criteriu de limba, limba vorbită. În a doilea plan anul acesta este sexul, genul, maternitatea, tot ce este legat de rolurile atribuite femeilor, bărbaților, și aici Consiliu are deja o practică,o cazuistică bine determinată. Dizabilitatea apare practic an de an în topul celor 5 criterii cele mai des constatate. Vârsta, statutul de pensionar pentru limite de vârstă. Deci aceste categorii de persoane risc cel mai frecvent să fie discriminate”. 

Deși persoanele homosexuale se adresează mai rar către consiliu - anul trecut fiind emise trei decizii -, asta nu înseamnă că nu există discriminare în raport cu această categorie. 

„Când vorbim despre orientarea sexuală, aici avem probleme cu lezarea demnității, în care instigarea la discriminare, discursul de ură față de aceste persoane, acțiunile violente față de aceste persoane sunt mai des răspândite. Deși avem și situații în care contractele de prestări-servicii au fost reziliate, nejustificat pentru când au realizat că urmează să beneficieze persoanele sau comunitatea LGBT. Am avut situații de discriminare în câmpul muncii, că nu au fost angajați, că au fost concediați când au înțeles. Hărțuiri sau expresii ofensatoare în educație atunci când este un copil de o altă orientare sexuală. Cam acestea sunt situațiile cu care pot să se confrunte persoanele de o altă orientare sexuală”. 

De cealaltă parte, Poliția documentează infracțiunile ce au la bază motive de prejudecată, printre care este și orientarea sexuală sau identitatea de gen. Se întâmplă datorită unei legi, intrată în vigoare în anul 2022. 

„În ține de discriminarea în bază de gen sau în bază de alte criterii, activitatea poliținească nu este diferită de către alt proces de documentare, din motiv că chiar și în Constituție este stipulat că în fața legii sunt toți egali, respectiv noi manifestăm un comportament adecvat, elocvent, față de toți cetățenii. Cu siguranță persoanele care fac parte dintr-o dimensiune sau dintr-o apartenență minoritare sau de altă etnie, ei au un specific de comportament sau un specific de comunicare. Poliția încearcă să fie la maxim flexibilă și la maxim determinată în acțiunile sale pentru a fi disponibilă pentru toți cetățenii din Republica Moldova.

În anul 2022, deja sunt 2 ani și ceva, a intrat în vigoare legea numărul 111, unde au fost stabilite anumite fapte care sunt pedepsite de legea națională privind infracțiunile sau contravenții comise în contextul prejudecății sau din motive de prejudecată. Respectiv, la acest capitol din perioada 2022 până în prezent, noi avem documentate contravențional un anumit număr de contravenții”, a menționat șeful Secției interacțiune comunitară, Ordinea Publică, INSP, Eduard Bucinețchii.

Faptele de acest gen sunt sancționate, în funcție de gravitate, conform Codului Contravențional și al celui Penal, iar pedepsele pot ajunge chiar și la închisoare. 

„În momentul documentării sau stabilirii faptelor, agentul constatator sau poliția care documentează faptele contravenționale își călăuzește activitatea ținând cont de prevederile codului contravențional și anume articolului 441 sau 440, 396. Sunt mai multe care stabilesc metoda și capacitatea de a califica fapta contravențională, de a documenta fapta contravențională și de a primi o decizie în contextul activității contravenționale și pedepsirii persoanei modului corespunzător contravențional. Ce ține de cauzele care sunt penale, în Republica Moldova organul de urmărire penală își ghidează activitatea ținând cont de prevederile codului de procedură penal de articolul 273, 264, care prevede calificarea faptei și existență bănuieli rezonabile a comiterea unei infracțiuni.

De obicei persoana riscă, în contextul legii contravenționale, riscă amendă contravențională, muncă neremunerată sau chiar în anumite cazuri și arest contravențional care este aplicat de către instanța de judecată la demersul agentului constatator. Atunci când vorbim de o infracțiune cu siguranță riscă și pedeapsă până la detenție pe anumit perioadă de timp”.

Începând cu anul 2022, de la modificarea legii, și până în prezent, au fost întocmite 137 de procese verbale după ce au fost constatate contravenții, comise din motive de prejudecată. Pe de altă parte, centrul Genderdoc-M, care apără drepturile și libertățile persoanelor din comunitatea LGBT, afirmă că anul trecut s-au dublat atacurile și cazurile de discriminare. În mare parte, oamenii au fost îndemnați să se adreseze la poliție și la Consiliul de Egalitate. 

Un reportaj de Gabriela Ursu
Imagine de Vlad Glinjan