23 martie 2025, ora 11:20

20 de moldovence au murit, anul trecut, fiind victime ale violenței de familie, iar cel mai grav este că aproape 80 la sută dintre femei nici nu văd o problemă în violența domestică. Statisticile alarmante au fost prezentate de Agenția Națională de Prevenire și Combatere a Violenței împotriva Femeilor, creată acum un an pentru eradicarea fenomenului. 

„A venit acasă și eu îl întreb: unde ai fost până la ora asta? Orice soție întreabă, mai ales când ai trei copiii și el îmi spune: Dar cine ești tu să mă întrebi pe mine unde am fost? Eu mă întorc la el și îi zic, cum cine sunt? sunt mama copiilor tăi, dar el îmi spune: Tu pentru mine ești un nimeni ca să mă întrebi și mă ia, mă izbește, fiind cu cel micuț în brațe, mă izbește cu capul în perete și au apărut vânătăi la mân. Cel mijlociu s-a speriat, el nu avea curaj în fața lui”, a menționat victima violenței în familie, Irina.

Este probabil una din puținele scene pe care putem să o redăm din povestea de viață a Irinei. Majoritatea afectează emoțional și nu pot fi povestite în nici-un reportaj. În 13 ani de căsnicie Irina spune că a văzut de mai multe ori moartea cu ochii. Și mai grav este că actele de violență se petreceau în prezența celor trei copii. A căutat ajutor la cei mai apropiați oameni, dar nu a găsit susținere.

„Bunica mea tot timpul spunea: Un soț dacă este agresiv, Dumnezeu cu el dar măcar la copiii să tragă, dar el nici la copiii nu trăgea și eu îi zic, măcar în fața copiilor să dea dovadă de bărbăție, de tată, că tu ești exemplu pentru ei dar el îmi spune: Tu încă nu ai văzut bătaie, tu încă nu ai stat în spital din mâinile mele, eu încă nu te-am umplut pe tine de sânge, ce asta e bătaie?”, a punctat victima violenței în familie, Irina.

Într-o zi femeia a găsit, totuși, curaj să depună plângere la poliție. Oamenii legii au sfătuit-o să caute suport la Agenția Națională de Prevenire și Combatere a Violenței împotriva Femeilor și a Violenței în Familie. Directoarea instituției spune că în situația Irinei sunt cu mult mai multe femei decât ne imaginăm.

„Doar 1 din 10 cazuri de violență sunt raportate. 76 de procente dintre femei consideră că violența este ceva „obișnuit”. Fiecare al treilea dintre noi cunoaște o persoană victimă. Cifrele sunt alarmante. Dar dincolo de ele, sunt vieți distruse, traume care nu se șterg și copiii care cresc în frică”, a subliniat directoarea generală ANPCV, Viorica Țîmbalari.

Doar anul trecut, la poliție au fost înregistrate aproape 16 mii de cazuri de violență în familie. Cifra este într-o ușoară creștere față de 2023. Autoritățile cred că se întâmplă și datorită faptului că tot mai multe victime își denunță agresorii.

„Înainte băteau pentru că nu era nici o lege, nu era nimic, dar acum, te-a bătut, mă duc la lege, dai în mine, mă duc la lege”.

Unele femei, trecute de prima tinerețe, spun că fenomenul nu este unul nou, doar că natura violenței a devenit mai gravă. 

„Suferă, înainte dacă dădea un bărbat o palmă, se termina repede dar acum o ucide dar ea stă și suferă, că așa e bine”.

„Care și cum poate se protejează, că sunt femei care sunt chinuite, pot să spun așa și ele trebuie să se protejeze singure”.

Creată anul trecut, Agenția Națională de Prevenire și Combatere a Violenței împotriva Femeilor are planuri de eradicare a fenomenului. 

„Pentru a răspunde acestei necesități, Agenția este în proces de dezvoltare a unui sistem de colectare de date „VioData”, un sistem interoperabil cu celelalte sisteme existente în țara noastră”, a menționat directoarea generală ANPCV, Viorica Țîmbalari.

Autoritățile spun că acest instrument va facilita monitorizarea automată a cazurilor de violență, dar și pașii de soluționare a conflictului.

29 martie 2025, ora 19:16

Formarea unei limbi este un proces complex, asemănător etnogenezei unui popor. În Republica Moldova, însă, falsuri propagate de politicieni locali și susținători ai „identității moldovenești” de la Moscova încearcă să creeze o prăpastie artificială între românii de pe cele două maluri ale Prutului, susținând că limba moldovenească ar fi distinctă de limba română.

„Dacă guvernarea le refuză cetățenilor dreptul la limbă și identitate națională în propria lor istorie, impune valori străine și distruge ceea ce s-a construit de-a lungul generațiilor, atunci acesta este adevăratul motiv al problemelor lor”, declara purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova.

„Pentru noi sunt câteva idei, principii de bază: Statalitatea și Identitatea moldovenească. Noi considerăm că limba de stat în Republica Moldova este limba moldovenească, așa cum o consideră și majoritatea cetățenilor după ultimul recensământ”, susține liderul PSRM, Igor Dodon. 

Susținătorii limbii moldovenești invocă adesea lucrările vechilor cronicari, argumentând că utilizarea glotonimului „limba moldovenească” în aceste texte ar demonstra existența unei limbi distincte.

„Trebuie să știți că despre limba moldovenilor s-au scris studii filologice. Grigore Ureche, Miron Costin, Dimitrie Cantemir. În limba moldovenească avem primul act oficial scris la 1571. Primul dicționar moldovenesc a fost alcătuit de Nicolae Milescu Spătaru în 1672. Voi înțelegeți că din Valahia în această perioadă nu avem nimic scris despre o limbă valahă ori limba română”, menționează fostul procuror anticorupție, Victoria Furtună.

În realitate au existat și cronicari munteni, precum: Radu Greceanu, Constantin Cantacuzino stolnicul sau Radu Popescu. Textul vociferat de Victoria Furtună este izbitor de asemănător cu un articol scris în 2016 de Vasile Stati, un istoric controversat și autorul unui pretins dicționar moldo-român. Printre exemple care stârnesc zâmbetul din dicționarul său avem: bălănel= blond; izvar= vin fiert cu piper și zahăr; încet= fără grabă sau tătucă= bunel.

Într-adevăr, în multe scrieri ale cronicarilor locali regăsim glotonimul limba moldovenească, dar intelectualii din acea perioadă înțelegeau faptul că graiul moldovenesc este parte componentă a limbii române. De exemplu în lucrarea sa „De neamul moldovenilor”, Miron Costin nota:

„Că săvai ne răspundem acmu Moldoveni, iară nu întrebăm: ştii moldoveneşte? ce: ştii româneşte? adecă râmleneşte”.

O abordare identică o putem observa și în lucrările lui Dimitrie Cantemir, care sublinia:

„Locuitorii Valahiei şi Transilvaniei au aceeaşi limbă ca şi moldovenii”.

„Noi moldovenii la fel ne spunem români, iar limbii noastre nu dacică, nici moldovenească, ci românească”.

Doctorul în istorie și profesorul universitar Florin Pintescu, decanul Facultății de Istorie, Geografie și Științe Sociale de la universitatea din Suceava, ne oferă exemplul altui cronicar de renume:

„Îl avem și pe Grigore Ureche cu citatul celebru rumâni. Cât se află locuitori, rumâni cât se află locuitori la Țara Românească, adică asta e Muntenia, la Maramorușul și la Ardealu, delaolaltă sunt cu moldovenii. Delaolată sunt cu moldovenii și toți de la Rîm se trag”.

Limba română literară a început să se formeze la sfârșitul secolului al XVIII, având la bază dialectul daco-român. La rândul său, acesta este împărțit în mai multe graiuri, printre care: ardelenesc, muntenesc, moldovenesc, crișean, bănățean și maramureșean. Astfel, graiul moldovenesc, de rând cu celelalte nu se opune limbii române, ci o completează. Procese similare, în care limba literară se standardizează în jurul unui dialect dominant, pot fi observate în evoluția mai multor limbi.

„Dialectul toscan stă la baza limbii italiene literare, după cum dialectul castilian stă la baza limbii spaniole literare. Așa s-a întâmplat și cu noi post 1790, așa s-a întâmplat și cu limba rusă literară creată la sfârșit de secol XVIII și exemplele pot continua la infinit. În sensul că, nu putem spune că limba moldovenească este o limbă distinctă de limba valahă sau de limba română, după cum nu putem spune că limba castiliană este diferită de limba aragoneză”, a mai menționat pentru „Alo, TV8” Florin Pintescu.

Evoluția unei limbi literare este un proces de durată, desfășurat de-a lungul secolelor. Toate limbile au dialecte și graiuri regionale, însă aceste variații nu sunt suficient de semnificative pentru a fi considerate limbi distincte.