„Ceea ce ține de fraude bancare în Republica Moldova, probabil că acestea au avut loc permanent, începând de când avem un sistem bancar, de bănci comerciale. Să nu uităm de episodul anilor 1994-1995, când statul a rămas pentru prima dată minoritar cu doar 14% în Banca de Economii. Dar, prin deciziile din 1998, statul a revenit la statut de acționar majoritar și a revenit la pachetul de 56%. Anume acest element din 1999 a fost miza atacatorilor în Banca de Economii, de a considera neconstituțională revenirea statului în Banca de Economii și peste noapte noii acționari să devină majoritari printr-o decizie a Curții Constituționale. Să nu uităm de sesizarea făcută la Curtea Constituțională, semnată de Reidman, Sîrbu și Vitiuc în 2012, ca să deposedeze statul de pachetul majoritar”, a menționat expertul.
Ceea ce ține de etapizarea fraudelor bancare în Republica Moldova, acestea pot fi prezentate în trei capitole:
- „Noi vedem cel puțin trei capitole separate și distincte în ceea ce privește frauda bancara din Republica Moldova. Primul capitol ține de spălătorie, atunci când mijloace financiare de origine dubioasă au fost delapidate din alte sisteme economice, în special din Rusia, au fost spălate în Moldova folosind sistemul judecătoresc și sistemul bancar. Ulterior, destinația acestor mijloace a fost legalizarea lor în alte jurisdicții. Landromatul a luat amploare în perioada 2010-2014”.
- „În cel de-al doilea capitol este vorba de practica ilegală de acordare de credite, cu abateri de la legislația în vigoare. Cei care au beneficiat de aceste credite știau din start prin înțelegeri cu managementul băncilor comerciale din Republica Moldova că creditele nu vor fi rambursate”.
- „Al treilea capitol cunoscut în Moldova ca și proporție, pentru că este vorba de 13 % din PIB, este furtul miliardului, atunci când din sistemul bancar au fost extrase mijloacele bănești, nu doar ale populației, ci și a fondurilor publice, a întreprinderilor de stat, a agenților economici etc. Ulterior, printr-o șmecherie numită garanție, banii respectivi să fie compensați din rezervele valutare puse la dispoziție de către Banca Națională. Această gaură a fost convertită în datorie de stat”.
Negruță susține că aceste trei capitole au fost realize cu succes de grupuri, care sunt de fapt și actori în cadrul celor trei etape, în urma analizei raportului Kroll.
