“Voi reflecta asupra a ce voi face și cum”, a spus el, după confirmarea victoriei, explicând ca eventuale schimbări vor veni după investirea sa, la începutul lui mai.
De la Dmitri Medvedev, premierul anunțat că demis în multe rânduri, dar în continuare prezent, până la Serghei Lavrov, inconfundabila voce a Rusiei în lume, iată mai jos aliații fideli care îl urmează în continuare pe Vladimir Puțin la începutul celui de-al patrulea mandat.
Dmitri Medvedev, loialul prim ministru
Propulsat în fruntea Rusiei în 2008 de Puțin în condițiile în care era un necunoscut pentru marele publică, Dmitri Medvedev nu a ieșit niciodată într-adevăr din umbra “colegului și vechiului camarad” al său, cum îl numește pe Puțin. După patru ani de mandat la președinție, îi cedează locul lui Puțin la Kremlin. Redevine apoi prim ministru, după scenariul cunoscut.
Din acest post, Dmitri Medvedev ocupă un loc din ce în ce mai marginal, limitat la chestiuni tehnice. În 2017, ancheta anticorupție a opozantului Alexei Navalny legată de averea să declanșează manifestații de o amploare neașteptată ale opoziției, care văzuse în el în trecut un posibil vector al aripii liberale. Deși plecarea sa din acest post a fost anunțată în mod regulat, la nivel de zvon, impopular și absent în campanie, Medvedev nu a fost însă niciodată dezavuat de mentorul său, față de care a arătat o loialitate de neclătinat.
Serghei Shoigu, omul războaielor lui Putin
Modernizarea armatei ruse s-a făcut sub conducerea sa. Este creditat cu “succesul” războiului din Siria. Ministru al Apărării din 2012, Serghei Shoigu este unul dintre rarii membri ai cercului intim al lui Puțin care face parte din “clanul” său din Sankt Petersburg.
În spatele alurii sale de bonom, acest bărbat originar din republica siberiană Tuva ascunde o remarcabilă capacitate de conducere, pe care a dovedit-o în postul de ministru pentru Situații de urgență, pe care l-a condus aproape 20 de ani și pe care l-a transformat radical.
Se înțelege foarte bine cu Vladimir Puțin și se afișează în mod regulat împreună în cadrul acțiunilor de promovare, la pescuit pe malul unui râu din Tuva sau urmărind tigri în Extremul orient.
Serghei Lavrov, vocea Moscovei
Diplomat respectat pe plan internațional și în fruntea Afacerilor externe din 2004, Serghei Lavrov a putut părea un pic obosit în ultimii ani, deosebit de agitați.
Dar intransigența șefului diplomației ruse rămâne în continuare. Negociator inflexibil, continuă, la 67 de ani, să conducă cu fermitate poziția Rusiei în lume, exprimându-se aproape zilnic asupra crizelor siriana sau ucraineană.
Acesta și-a anulat însă luni, în ultimul moment, o vizită în Vietnam, Hanoiul invocând un “motiv neașteptat”.
“Din motive neașteptate, vizita în Vietnam a ministrului rus al Afacerilor externe nu va avea loc așa cum era prevăzut”, a anunțat într-un comunicat diplomația vietnameză, cu o oră înainte de întâlnirea prevăzută cu președintele Tran Dai Quang.
“Lavrov si-a anulat vizita dintr-un motiv tehnic si nu politic”, a declarat o sursa din diplomatia rusa, la Hanoi.
“Am fost informați ieri despre această anulare. Niciun motiv nu a fost oferit până în prezent”, a spus o altă sursă vietnameză.
Igor Secin, chipul capitalismului de stat
Este un fidel în rândul fidelilor. Foarte vechi prieten cu Vladimir Puțin, Igor Secin s-a impus în fruntea grupului public Rosneft, pe care l-a transformat într-un gigant mondial, în ciuda criticilor legate de gestiunea sa.
Devenit unul dintre bărbații cei mai puternici din Rusia, pare de neatins. Poate să atace fără nicio grija miniștri, cum a fost cel al Economiei, Alexei Uliukaiev, care s-a opus cumpărării de către Rosneft a grupului petrolier Bashneft.
La puțin timp, acesta din urmă a fost arestat la sediul Rosneft in flagrant delict de luare de miță. În ciuda numeroaselor zone de umbră care înconjoară această afacere, a fost condamnat la 8 ani de închisoare într-un proces sfidat de Igor Secin, care nu a răspuns la nicio convocare a judecătorilor.
Elvira Nabiullina, economistă ortodoxă
Economistă recunoscută, Elvira Nabiullină a fost numită spre surprinderea generală în fruntea băncii centrale a Rusiei în 2013. Dacă nominalizarea a stârnit temeri legate de independența instituției, având în vedere apropierea sa de Kremlin, acestea au fost disipate.
Mediul financiar a aplaudat gestionarea gravei crize monetare care a lovit țara în 2014. Sub Nabiullină, banca centrală, menținând dobânzi ridicate și închizând zeci de bănci problematice, a aplicat metode uneori radicale și impopulare în rândul populației, dar care au evitat un naufragiu al economiei Rusiei.
Alexei Kudrin, eminența gri
A venit și a plecat din centrul puterii. Ministru al Finanțelor între 2000 și 2011, când a fost demis de Medvedev, Alexei Kudrin nu s-a îndepărtat niciodată foarte mult de jocul politic. Acest liberal, gestionar riguros apreciat în străinătate, profită de independență sa pentru a da în mod regulat puterii, în presă, lecții de conducere economică.
Revenirea sa în guvern este evocată în mod regulat de cei care vor să creadă încă într-o Rusiei care nu se decuplează total de Occident. Numit consilier al lui Puțin pentru campania electorală, a dat un interviu săptămâna trecută cotidianului economic Vedomosti în care a explicat ce ar face dacă ar fi prim ministru.
O revenire care pare însă improbabilă, având în vedere că ar semnifica o apropiere de Occident și care ar pune chestiunea unei coabitări delicate cu inamicul său declarat Dmitri Medvedev.
