„Sfânta Lumină” se aprinde deasupra Sfântului Mormânt, spunându-se că focul se coboară din cer şi aprinde lumânările. Este considerat cel mai vechi miracol din lumea creştină, prima dată fiind documentat în anul 1106. Ceremonia este transmisă în direct în multe ţări creştine.
Ceremonia, simbol al eternităţii, păcii şi Învierii lui Hristos, este unul dintre momentele esenţiale ale tradiţiei liturgice ortodoxe.
Patriarhului Ortodox de la Ierusalim, Teofil al III-lea, a ieşit din biserică având Lumina Sfântă a Învierii, pe care a răspândit-o credincioşilor. Apoi, Lumina Sfântă este purtată în procesiune prin centrul vechi al Ierusalimului, conform unei tradiţii datând din secolul al IV-lea.
Lumina Sfântă este considerată de creştinii ortodocşi drept o minune care se întâmplă în fiecare an în Sâmbăta Mare, ziua dinaintea Paştelui ortodox. Aceasta vine ca un fulger şi se aşază pe Sfântul Mormânt, aprinzând candelele şi cele două mânunchiuri cu câte 33 de lumânări, semnificând vârsta la care a murit Iisus, lumânări cu care intră în mormânt Patriarhul Ortodox al Ierusalimului. El este singurul care poate intra în Mormântul Sfânt să ia Lumina.
Sfântul Mormânt din Ierusalim este locul în care conform tradiţiei creştine a murit şi a reînviat Iisus Hristos. În decursul istoriei biserica a avut diferite denumiri, dar majoritatea oamenilor o numesc Biserica Sfântului Mormânt, pentru că această biserică a fost construită pe locul în care Iisus Hristos a fost răstignit şi îngropat într-un mormânt săpat în piatră.
Alţii o numesc Biserica Învierii pentru că aici a înviat Domnul. Biserica are o importanţă deosebită pentru creştinii ortodocşi, dar şi pentru cei de alte confesiuni creştine, care vin aici să se închine şi să aducă slavă lui Dumnezeu.
Paştele, sărbătoarea creştină care cheamă oamenii să ia Lumina Sfântă, aduce bucuria unică a Învierii Mântuitorului, dar şi ritualuri şi tradiţii religioase, printre care şi cea a salutului – “Hristos a înviat!”, “Adevărat a înviat!”. Numele sărbătorii derivă din cuvântul ebraic “pesah”, care înseamnă “trecere” şi vine din termenul egiptean cu acelaşi înţeles “paseh”.
