Litigiul dintre Republica Moldova și Energoalians își are începutul încă la finele anilor ‘90. Atunci ÎS Moldtranselectro a cumpărat energie electrică din Ucraina prin intermediul Derimen Properties Ltd, un offshore din Insulele Virgine Britanice (BVI), iar în urma livrărilor s-ar fi format o datorie de circa 196 de milioane de lei.
Ulterior offshorul i-a cedat companiei ucrainene Energoalians (în unele documente apare ca Energoalians TOV, Energoaliance sau Energoalliance) dreptul de a recupera presupusa datorie.
În 2002 Curtea de Conturi a Republicii Moldova a constatat că Moldtranselectro a plătit companiei ucrainene chiar mai mult decât a importat oficial și a cerut întreprinderii să recupereze 10,8 milioane de dolari care nu au „suport documentar, juridic şi economic”.
Un an mai târziu, Curtea de Conturi deja constată că lipsesc documente ce ar confirma livrările de energie, deși în 2002 directorul Moldtranselectro a prezentat mai multe documente confirmative. Tot în 2003, o instanţă din Moldova a anulat constatările Curţii de Conturi privind lipsa datoriei față de Energoalians.
Între timp disputa dintre Republica Moldova și compania ucraineană a ajuns pe masa magistraților. După ce părțile s-au războit ani la rând în instanțele din Republica Moldova și Ucraina, câmpul de bătălie a fost mutat în Franța. Locația a fost aleasă de părți, în conformitate cu Regulamentul de Arbitraj al Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional.
Potrivit unei note informative a Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, Energoaliance a fost implicată în legalizarea fondurilor murdare provenite din Federația Rusă, fenomen cunoscut sub denumirea de Laundromatul rusesc.
Mai exact, firma ucraineană a garantat plata unei datorii de 30 de milioane de dolari pe care offshorul britanic Valemont Properties Ltd o avea față de alt offshore – Westburn Enterprises Ltd. Ambele offshoruri au jucat roluri cheie în Laundromat.
Citește continuarea pe RISE Moldova.
