Mătușa Elena, care locuiește într-o suburbie a capitalei, a venit dis-de-dimineață aici, în speranța că-și va vinde florile înainte să se ofilească. Cu banii câștigați spune că va procura produse alimentare. Pensia pe care o primește, puțin peste o mie de lei, nu-i ajunge nici pentru strictul necesar, spune bătrâna.
„Asta nu este pensie, asta este o pensie mizerie și suntem nevoiți și bolnavi și unu om bolnav mai am acasă și iaca cum. Dacă nu aș avea nevoie nu aș vinde, dar trebuie să vând”.
Alături – mătușa Dora. Și ea ni s-a plâns că face față cu greu cheltuielilor lunare.
„Tare este greu, tare. Suferim până când ne-om duce”.
Pe aceeași bordură, cu câteva buchete de flori în mână – o altă femeie. A venit împreună cu soțul ei. Au aproape 80 de ani și vor să facă un ban ca să-și cumpere de mâncare.
„O să cumpărăm lapte, pâine și tot ce este necesar, care trebuie”.
La alt colț de stradă, cetățenii erau îndemnați să cumpere baloane cu inscripția „Ziua Victoriei”. Numai că, în momentul în care ne-am apropiat să aflăm prețul, am fost bruscați.
„Hai băieți care mai dorește să mai cumpere un…”
„ – Da ce vindeți?
– Baloane. Du-te și-ți caută de treabă…Caută-ți de treabă ți-am zis”.
„Ea te rog. – Da de unde aveți baloane? – Duceți-vă vă rog frumos. – Dar aveți cumpărători? – Nu, nu sunt ca în anii trecuți, hai la revedere”.
Aproape de intrarea în Complexul memorial – un târg cu panglici Sfântul Gheorghe și îmbrăcăminte militară.
„Noi avem bonete din perioada sovietică. Sunt oameni care ne-au dat toate acestea, noi suntem doar vânzători”.
„Cumpără pentru copiii mici, pentru cei tineri, pentru bătrâni și ei se bucură pentru că generația nu a uitat de război”.
Prețul accesoriilor militare sovietice varia între câțiva lei și câteva sute de lei.
Reporter: Carolina Russu;
Imagini: Vlad Coroban.
