În fapt. Reclamantul Leonid Dornean, este născut în anul 1971 şi locuieşte în localitatea Trinca, raionul Edineţ. După divorţ, reclamantul a continuat să locuiască în anexa aceleiaşi case împreună cu fosta soţie şi cei trei copii ai săi, unii din ei fiind deja majori, cu care era în relaţii ostile. El s-a adresat de nenumărate ori la poliție și procuratură privind maltratarea sa de către fosta soţie şi copii, distrugerea proprietăţii, şi omisiunea poliţiei de a reacţiona în vreun fel. Timp de doi ani acesta s-a adresat oamenilor legii, însă aceștia chiar dacă și porneau o cauză penală, ulterior o încetau.
În faţa Curţii reclamantul s-a plans, invocând Articolul 3 din Convenţie, că nu a avut loc o investigaţie eficientă a pretinselor maltratări.
Decizia Curţii. Curtea a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 3 din Convenţie, sub aspect procedural, notând că la data de 05 ianuarie 2007 reclamantul a depus o plângere scrisă, astfel autorităţile au fost conştiente de situaţia acestuia. De asemenea, ea a notat că dovezile medicale a leziunilor serioase cauzate reclamantului au fost disponibile şi a fost depusă o plângere prin care au fost numiţi făptaşii. Iniţial autorităţile au decis să nu iniţieze o investigaţie penală; ea a început cu aproximativ o lună mai târziu după ce a fost depusă plângerea.
După aceea, investigaţia a durat pentru 4,5 ani; în această perioadă procurorul a încetat procedurile cu diferite ocazii. Cu fiecare din aceste ocazii fie un procuror ierarhic superior, fie judecătorul de instrucţie anula ordonanţa de a încetare a urmăririi penale, constatând mai multe omisiuni, cum ar fi audierea doctorilor care l-au examinat pe reclamant după incidentul din 27 decembrie 2006, audierea mai aprofundată a martorilor şi respectarea dreptulului victimei de a formula întrebări experţilor.
În final, primind la 09 decembrie 2009 confirmarea că reclamantul a suferit o fractură a osului la cotul stâng, autorităţile au avut nevoie de 1,5 ani pentru a adopta decizia finală pe caz.
Faptul că după decizia iniţială de a nu începe investigaţia, aceasta a fost încetată de trei ori până la adoptarea deciziei finale indică întrebări privind eficienţa investigaţiei. Mai mult decât atât, motivele pentru anularea deciziilor de încetare a investigaţiei au relevat omisiuni serioase, cum ar fi omisiunea de a audia martori importanţi sau a implica în mod adecvat reclamantul în investigaţie, prin informarea acestuia despre dreptul de a pune întrebări experţilor. Un procuror chiar a constatat că investigaţia a fost extrem de superificială, tendenţioasă şi unilaterală. În opinia Curţii, omisiunile repetate de a lua măsuri specifice, pe care chiar autorităţile naţionale le-au considerat esenţiale pentru o investigaţie adecvată ridică întrebări suplimentare privind calitatea investigaţiei; astfel investigaţia privind maltratarea reclamantului a fost prea lungă şi ineficientă.
Reclamantul a solicitat 50.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 17.529 Lei cu titlu de costuri şi cheltuieli.
Curtea i-a acordat reclamantului suma de 5.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 17.529 Lei cu titlu de costuri şi cheltuieli.
