Potrivit hotărârii, Voronin este obligat ca timp de 15 zile de la intrarea în vigoare a deciziei instanței să dezmintă informația difuzată pe 3 martie 2007 în emisiunea „Maxima” la postul TV NIT precum că Vitalia Pavlicenco a colaborat cu KGB URSSS și RSSM, informație ce nu corespunde adevărului și lezează onoarea și demnitatea V. Pavlicenco.
De asemenea, instanța l-a obligat pe fostul președinte să-i acorde Vitaliei Pavlicenco suma de 30 de mii de lei sub formă de prejudiciu moral.
TV8 menționează, că pe acest caz este și o decizie CEDO emisă în 2014. Atunci, Moldova a fost obligată să-i achite lui Pavlicenco 3.600 de euro cu titlu de prejudiciu moral și 5.289 euro cu titlu de costuri și cheltuieli, în timp ce reclamanta a solicitat despăgubiri morale de 5.000 de euro.
Vitalia Pavlicenco s-a adresat la CEDO după ce fostul președinte al țării, Vladimir Voronin a spus într-o emisiune televizată că ea a fost membră a Partidului Comunist şi al KGB-ului în perioada sovietică.
Curtea atunci a constatat că imunitatea Președintelui este compatibilă cu art.6 din CtEDO, însă această imunitate nu ar trebui să fie prea largă. În aceste cazuri imunitatea oferită Președintelui țării a fost excesiv de largă. Deși art.81 din Constituție condiționează imunitatea Președintelui de “exercitarea mandatului”, instanțele de judecată din Republica Moldova nu au examinat dacă dl Voronin a făcut declarațiile în exercitarea atribuțiilor de Președinte al țării sau în calitate privată. Pe de altă parte, Constituția nu definește limitele imunității prezidențiale în ceea ce privește defăimarea. Această prevedere a fost interpretată de judecătorii naționali ca oferind o imunitate absolută și perpetuă și a făcut ca Președintele să nu poată fi tras la răspundere chiar și după plecarea din funcție. Curtea a menționat că, cu cât este mai largă imunitatea, cu atât mai convingătoare ar trebui să fie motivele care o justifică. În orice caz, oferirea unei imunități de blanchetă Președintelui țării trebuie evitată. De asemenea, având în vedere că în Republica Moldova, în anii 2004 și, respectiv, 2007, nu exista un pluralism în mass media, reclamanții, care erau și politicieni, nu au putut să reacționeze eficient la acuzațiile pe care ei le considerau defăimătoare.
Sursa: Facebook/Vitalie Lisnic
