Cazul a fost preluat de Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM) în iulie 2017. Femeia a solicitat acordarea asistenței juridice calificate în scopul elucidării circumstanțelor infectării fiului acesteia cu virusul HIV, divulgării nejustificate a datelor sale personale cu caracter medical și atragerea la răspundere a persoanelor responsabile de infectarea copilului cu virusul HIV, precum și a celor care au divulgat sau au admis divulgarea informațiilor confidențiale privind starea sa de sănătate.
Femeia a relatat că în anul 2016 a născut un baiăt, iar la cîteva zile de la nașterea acestuia a aflat, pentru prima oară, că ea este purtătoare a virusului HIV, iar ulterior, s-a constatat și faptul infectării copilului acesteia, deși în perioada sarcinii aceasta a fost testată de 2 ori la marcherii virsului HIV și primul rezultat al testări a fost unul negativ.
Pentru a elucida circumstanțele infectării copilului, în adresa Ministerului Sănătății RM a fost depusă o plângere pe acțiunile personalului medical de diferit nivel prin care s-a solicitat efectuarea unei anchete interne și stabilirea factorilor care se fac vinovați.
Ministerul Sănătății a efectuat o investigație internă care ar fi elucidat cauzele și circumstanțele expunerii la riscul de infectare și infectării cu virusul HIV a copilului.
Astfel, comisia a constatat un șir de încălcări și a concluzionat că toate aceste nereguli au dus la faptul că gravida nu a fost diagnosticată la timp cu infecția HIV și nu a inițiat tratamentul ARV anterior și în timpul sarcinii, iar nou-născutul a fost alimentat la sân și nu i s-a inițiat tratamentul ARV profilactic în primele 72 ore de viață. Neefectuarea acestor măsuri de profilaxie au dus la creșterea riscului de infectare al născutului de la 2% la 40-45%.
În luna septembrie 2017 avocații IDOM, reprezentând interesele mamei și ale copilului, a acționat în judecată 3 instituții medicale.
Din declarațiile expuse de reclamantă și circumstanțele constatate de comisia formată de Ministerul Sănătății, rezulta că personalul medical de diferit nivel, din diferite instituții medicale, din neglijență și lipsă de profesionalism nu au dat dovadă de diligența necesară și nu au întreprins toate măsurile de diagnostic și prevenire prevăzute de lege, iar drept rezultat, un nou-născut, a fost expus riscului de infectare și a fost infectat cu virusul HIV.
Reclamanta nu a fost diagnosticată la timp cu virusul HIV deși pe parcursul sarcinii a fost testată de 2 ori la marcherii HIV, în consecință nu a primit tratament în timpul sarcinii, astfel în timpul sarcinii, la naștere sau la alăptare copilul său s-a infectat cu virusul HIV. Infectarea ar fi putut fi evitată dacă toți lucrătorii medicali și-ar fi îndeplinit conștiincios și responsabil atribuțiile de serviciu.
S-a constatat că probele de sânge au fost păstrate în condiții necorespunzătoare și expediate tardiv la laborator; rezultatele testării nu au fost anunțate la timp și s-a omis administrarea tratamentului.
Totodată, deși în timpul nașterii personalul medical din maternitate cunoștea că nu sunt rezultatele la testarea repetată la marcherii HIV, totuși nici ea nici copilul nu a primit tratament profilactic și nu s-a solicitat excluderea alăptării, prin urmare nou-născutul a fost expus riscului de infectare din neglijența personalului medical, prin omisiunea administrării tratamentului necesar și excluderii alăptării la sân.
În luna iunie 2018, prin hotărârea instanței de fond s-a admis parțial cererea de chemare în judecată și s-a constatat: Violarea dreptului la sănătate, integritate fizică și psihică, viață în privința fiului reclamantei, prin infectarea acestuia cu virusului HIV în rezultatul erorilor și neglijenței comise de personalul medical; Constatarea încălcării dreptului la sănătate și la integritate fizică a reclamantei prin omisiunea de a diagnostica la timp în timpul sarcinii prezența virusului HIV în organism; Încasarea în mod solidar de la 3 instituții medicale în beneficiului reclamanților al prejudiciului moral în sumă de 600 000 (șase sute mii) lei.
IDOM va contesta decizia la Curtea de Apel, deoarece, deși au fost constatate și admise cele mai grave încălcări comise, totuși instanța nu a dispus încasarea integrală a prejudiciului solicitat și nu a constatat divulgarea informaților confidențiale privind starea de sănătate a pacientei, ceea ce este o încălcare gravă.
