Reclamanţii, Victor Mocanu, Pavel Răducanu și Semion Mititelu erau proprietari ai unor terenuri agricole, situate în Sîngera. În 2004, în urma reluării de către Guvern a lucrărilor de construcție a unei linii de cale ferată, a apărut necesitatea transferului terenurilor agricole (ai căror proprietari erau reclamanții) în proprietatea statului. Victor Mocanu şi Pavel Răducanu au decedat în anul 2008, respectiv 2013. Fiul primului reclamant şi fiica celui de al doilea reclamant şi-au exprimat dorinţa de a continua examinarea cererii.
Reclamanții s-au plâns în fața Curții în temeiul Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocând că procedura legală de expropriere nu a fost respectată, iar ei nu au primit nicio despăgubire echitabilă și prealabilă.
De asemenea, actul formal de transfer al proprietății a fost încheiat cu primii doi reclamanți peste trei ani din momentul ocupării de către stat a terenului în litigiu, iar cel de-al treilea reclamant nu a primit nici până în prezent o compensație sau un lot de pământ echivalent celui expropriat
Curtea a constatat că în această cauză nu au fost respectate etapele prevăzute de lege pentru procedura de expropriere. În special, nu a existat o declarație de utilitate publică, care să inițieze procedura de expropriere în forma prevăzută de lege. În acest context autoritățile însele au recunoscut că exproprierea în acest caz nu a avut loc în conformitate cu Legea exproprierii.
În acest sens, Curtea a considerat că problema aplicării articolului 41, privind stabilirea satisfacţiei echitabile nu este pregătită pentru determinare. Prin urmare, a decis să o rezerve și să stabilească procedura ulterioară luând în considerare posibilitatea unui acord între Guvern și reclamanți.
