Decizia a fost luată în urma sesizării avocatului Iurie Bargan care este apărător în cadrul unui dosar aflat pe rol la Judecătoria Chișinău, și în cadrul căruia clientului său i-a fost prelungit de mai multe ori interdicția de părăsire a țării. În acest context, Bargan a depus o sesizare la Curtea Constituțională potrivit căreia lipsa unei durate maxime pentru care poate fi aplicată măsura preventivă a obligației de a nu părăsi țara de către instanța de judecată, în cadrul unui proces penal, limitează dreptul persoanei la libera circulație.
Curtea a analizat această excepție prin prisma respectării libertății de circulație și a mențiionat că, deși articolul 178 din Codul de procedură penală prevede în mod expres un termen pentru care să poată fi dispusă măsura obligației de a nu părăsi țara, durata maximă a acestei măsuri nu este stabilită.
Prin urmare, Curtea a reținut că lipsa prevederii unei durate maxime de aplicare a măsurii preventive a obligației de a nu părăsi țara constituie o omisiune legislativă contrară Constituției.
În acest context, Curtea a reţinut că, fiind în prezenţa unei omisiuni legislative și în virtutea rolului său de garant al supremaţiei Constituţiei, nu poate ignora viciul de neconstituţionalitate existent, deoarece tocmai această omisiune este cea care generează, eo ipso, încălcarea dreptului constituţional al persoanei de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle.
În această ordine de idei, Curtea a reținut critica de neconstituţionalitate a articolului 178 din Codul de procedură penală, în partea referitoare la omisiunea de a reglementa o durată maximă rezonabilă pentru care poate fi dispusă măsura preventivă a obligației de a nu părăsi țara.
Prin urmare, din interpretarea în în spiritul echității a normelor procesual-penale care instituie termene pentru aplicarea altor măsuri preventive se impune necesitatea reglementării în articolul 178 din Codul de procedură penală a termenului maxim pentru care poate fi dispusă măsura preventivă a obligației de a nu părăsi țara.
Curtea a relevat că acest remediu procedural va asigura un echilibru corect între interesul public şi cel individual. Prin urmare, măsurile preventive au un caracter excepțional, inerent restrângerilor exercițiului drepturilor sau libertăților fundamentale, iar aceasta implică, în mod necesar, și caracterul lor temporar, limitat în timp.
Curtea a hotărât că până la remedierea deficienței de reglementare constatate în prezenta hotărâre şi înlăturarea viciului de neconstituţionalitate se vor aplica termenele totale stabilite de articolul 191 din Codul de procedură penală.
Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
