Rezoluția din 5 iulie 2018 a fost întâmpinată cu multiple atacuri verbale, fără precedent, la adresa europarlamentarilor, dar și a altor instituții europene, învinuite de următoarele: 1) nerespectarea angajamentelor contractuale; 2) imixtiunea în afacerile interne; 3) sancționarea populației; 4) dezinformare; 5) eșecul în realizarea reformei justiției. Acest demers agresiv repetă parțial comportamentul Partidului Democrat din vara anului 2017, când încerca să șantajeze UE cu discreditarea imaginii acesteia (prin sondaje și discursuri care sugerau că UE poate „sancționa” Moldova) pentru obiecțiile vizavi de schimbarea sistemului electoral din cel proporțional în unul mixt (IPN, 24 Iulie 2017). Paradoxal, dar pe lângă mesajele de dezaprobare față de UE, partidul de la guvernare reiterează interesul pentru continuarea reformelor prevăzute de Acordul de Asociere și demolează orice acuzații de influențare a justiției moldovenești. Multiplele declarații lansate de către exponenții puterii denotă o mobilizare totală a Partidului Democrat în vederea transformării crizei politice într-o multitudine de beneficii tactice, scrie expertul Dionisie Cenușă, într-un comentariu pentru IPN.
Potențialul acestei Rezoluții de a inspira noile protestele anti-guvernamentale, desfășurate cu periodicitate de către opoziția extra-parlamentară, în frunte cu Maia Sandu și Andrei Năstase, a motivat într-o măsură considerabilă Partidul Democrat să lanseze un război informațional. Din aceste considerente, prin declarațiile politice și/sau folosirea pozițiilor oficiale, Vladimir Plahotniuc, Pavel Filip și Vitalie Gamurari, au umplut spațiul mediatic autohton cu justificări despre integritatea și corectitudinea lor, pe de o parte, și cu învinuiri de tendențiozitate și politizare atribuite instituțiilor UE, pe de altă parte.
Nimicirea imaginii rezoluției ca document credibil, justificat și adoptat în mod transparent, a devenit un obiectiv în sine pentru Democrați. Aceștia au menționat faptul că Rezoluția nu a fost adoptată „prin consens larg” și că au existat critici împotriva Rezoluției. În realitate, conform procedurilor, votarea se face în baza votului celor prezenți (votarea simplă). De asemenea, existența criticii în interiorul forului european descrie natura democratică a acestuia și demonstrează existența forțelor eurosceptice, deseori simpatizante ale regimurilor non-democratice.
Așadar, din totalul de 751 europarlamentari 538 au participat la votarea Rezoluției, dintre care 60% au votat în favoarea ei, ceea ce reprezintă o majoritatea absolută. Mai mult ca atât, ponderea celor care au respins documentul este infimă – circa 6%. Chiar dacă Socialiștii Europeni reprezintă a doua forță în forul european, aceștia nu au reușit nici să atragă pe cei care s-au abținut, dar nici să asigure participarea propriilor reprezentanți: 189 europarlamentari ai Socialiștilor Europeni versus doar 35 voturi contra rezoluției.
La compararea documentelor ce vizează Moldova, adoptate de către Parlamentul European în ultimii trei ani, se poate observa că îngrijorările din 2016 nu au fost deloc diminuate, ci au rămas în vigoare sau chiar s-au agravat în 2018. În mod particular, aceasta cuprinde ineficiența în combaterea corupției și investigarea furtului miliardului, insuccesul în depolitizarea sistemului judecătoresc, manifestarea continuă a fenomenului statului capturat etc.
Prin urmare, în 2018, se atestă o atitudine pur negativă față de partidul de la guvernare, care în 2016 era apreciat pozitiv de către europarlamentari. Mai mult decât atât, în 2016 aceștia cereau de la UE să acorde asistență tehnică și financiară pentru implementarea reformelor, pe când în 2018, ei cheamă la suspendarea asistenței macro-financiare și bugetare pentru Moldova. Altfel spus, rezoluția din iulie 2018 dovedește faptul că percepția UE față de situația actuală din țară este comparativă sau chiar mai negativă decât cea raportată înainte de 2016, mai scrie Cenușă.
Potrivit lui, prin folosirea unui discurs dur, guvernarea dorește să se absolve de orice responsabilitate pentru suspendarea asistenței macro-financiare, pentru care este învinuită de opoziția extra-parlamentară și instituțiile europene. Deși servește scopuri temporare ale guvernării, asemenea discurs agresiv vizavi de UE poate produce efecte negative pe termen mai lung.
Imaginea rezoluției Parlamentului European necesită o reabilitare urgentă în ochii cetățenilor moldoveni, iar opoziția extra-parlamentară poate folosi acest moment pentru a actualiza discursul protestatar. UE va păstra distanța pentru a nu fi folosită în războiul informațional lansat de PDM, dar acest lucru nu trebuie să excludă dezmințiri de la partea europeană.
„Asemenea episoade negative pun la noi încercări percepția moldovenilor față de integrarea europeană a Moldovei. Astfel, guvernarea care se consideră pro-UE și care dorește să „constituționalizeze” integrarea europeană, prin gesturile sale neprietenoase față de UE, favorizează forțele pro-ruse și respectiv vectorul euroasiatic”, concluzionează analistul.
