La momentul evenimentelor examinate de Curte, reclamanţii Ştefan Mangîr, Vitalie Vasiliev, Igor Daţco, Constantin Condrea şi Alexandru Pohilă erau ofiţeri de poliţie ai Republicii Moldova.
La 14 iunie 2006 reclamanţii Mangîr şi Vasiliev, ofițeri ai poliției, au fost arestaţi de serviciile secrete ale aşa zisei “Republici Moldoveneşti Nistrene” („RMN”) în timp ce efectuau o acţiune de investigaţie în or. Tiraspol. În timpul reţinerii aceştia au reuşit să-şi contacteze colegii de la sectorul de poliţie din or. Bender. Reclamanţii Daţco, Condrea şi Pohilă, s-au deplasat la faţa locului ca să clarifice situaţia colegilor fiind şi ei la rândul lor arestaţi de către serviciile secrete ale „RMN”. Reclamanţii au fost ulterior plasaţi în izolatorul de detenţie preventivă Tiraspol.
La 17 iunie 2006 reclamanţii Pohilă, Daţco şi Vasiliev au fost eliberaţi fără o învinuire formală şi fără nici o explicaţie pentru arestul lor.
La 18 iunie 2006 reclamantul Mangîr a fost bătut şi injectat cu o substanţă necunoscută în urma căreia a rămas inconştient timp de 4 zile. La 20 iunie 2006 Judecătoria or. Tiraspol a emis un mandat de arest pe numele reclamantului Mangîr pentru un termen de 30 zile.
La 23 iunie 2006 reclamanţii Mangîr şi Condrea au fost eliberaţi de autorităţile „RMN” după ce autorităţile ruse ar fi oferit garanţii că autorităţile moldovene nu vor mai „răpi persoane” din „RMN”.
Reclamanţii au fost deţinuţi în condiţii inumane, iar în timpul audierilor aceştia erau maltrataţi şi forţaţi să declare că la Tiraspol ar fi avut misiunea de a răpi politicieni din „RNM”. Curtea a constatat că reclamanții fuseseră supuși relelor tratamente și torturii: Ștefan Mangîr a fost diagnosticat cu comoții cerebrale, iar Constantin Condrea a fost supus așa-numitei „suspendări palestiniene” timp de 7 ore.
Curtea a stabilit că Republica Moldova şi-a îndeplinit obligaţiile pozitive în privinţa drepturile reclamanţilor protejate de Convenţie. Prin urmare, violările drepturilor reclamanţilor nu sunt imputabile Republicii Moldova.
Curtea Europeană a constatat violarea de către Federaţia Rusă a dreptului reclamanţilor la a nu fi supuşi relelor tratamente şi condiţiilor inumane şi degradante (Art. 3), dreptului la libertate şi siguranţă (art. 5) şi dreptului la un remediu eficient (Art. 13).
Curtea a obligat Federaţia Rusă să ofere reclamanţilor compensaţii în mărime de 25.000 EUR (489.145 lei) pentru reclamantul Mangîr, 20.000 EUR (391.316 lei) pentru reclamantul Condrea, şi câte 15 000 EUR (293.487 lei) pentru ceilalţi trei reclamanţi, în total 90.000 EUR (1.760.922 lei), plus 3000 EUR (58.697,4 lei) cheltuieli de asistenţă juridică.
